3ra-526/14 — Contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr: 3ra-526/14 instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 14 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Sobieski-Camerzan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Sobieski- Camerzan împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Gheorghe Sobieski-Camerzan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 11 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă constată: La 02 iulie 2013, Gheorghe Sobieski-Camerzan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Avocaţilor din RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că dânsul a activat în calitate de avocat, până la 23 ianuarie 2012, dată când Comisia pentru etică şi disciplină a Uniunii Avocaţilor a emis decizia, în lipsa lui Gheorghe Sobieski-Camerzan şi ca consecinţă a fost retrasă licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat nr. 816 din 10 decembrie 2012. Apreciază decizia dată ca fiind ilegală, deoarece nu i s-a cerut explicaţii, precum şi faptul că nu a fost citat legal în cadrul şedinţelor Comisiei, pentru a participa cu avocaţii dânsului.

Totodată, menţionează că nu a înaintat cerere prin care a solicitat retragerea licenţei. Consideră că dânsul nu a adus prejudicii imaginii avocaturii şi înfăptuirii justiţiei prin comportamentul şi acţiunile sale, ba din contra, folosind o tactică specială de apărare a reuşit să depisteze că atât MAI al RM cât şi SIS-ul, interpretează, înregistrează, filează avocaţii ilegal. Susţine că dânsul nu a comis acte de corupţie, dar şi-a îndeplinit obligaţiunile de apărare al clientei sale – Lilia Secrieru, care a insistat să se folosească de 1 privilegiul legal oferit de art. 446 alin. (1) al Codului contravenţional, de a achita amenda pe loc, fără întocmirea procesului-verbal. Apreciază ca fiind ilegală şi regretabil faptul că membrii Comisiei pentru etică şi disciplină l-au refuzat în oferirea explicaţiilor, prezentarea probelor şi să beneficieze de serviciile avocaţilor săi.

Indică că la 27 iunie 2012 şi 14 mai 2013 a depus în adresa pârâtului plângere prealabilă, dar care au fost ilegal respinse. Dat fiind faptul că anterior reclamantul a mai depus acţiuni analogice, dar care au fost restituite abuziv de către instanţa de judecată, solicită repunerea în termen, conform art. 116 CPC, indicând în acest sens că instanţele de judecată tergiversează şi restituie ilegal acţiunile înaintate de Gheorghe Sobieski-Camerzan. Solicită anularea deciziei Comisiei pentru etică şi disciplină a Uniunii Avocaţilor din 23 ianuarie 2012 şi obligarea pârâtului să-l includă pe Gheorghe Sobieski-Camerzan în lista membrilor Uniunii Avocaţilor din RM.

Ulterior, Gheorghe Sobieski-Camerzan a înaintat o cerere cu privire la mărirea cuantumului pretenţiilor, solicitând repararea prejudiciului material în mărime de 800000 lei, cauzat prin imposibilitatea practicării activităţii de avocat şi pierderea clientelei, precum şi încasarea în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 200000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 11 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Gheorghe Sobieski-Camerzan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 martie 2014, Gheorghe Sobieski-Camerzan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

De asemenea, solicită examinarea şi admiterea cererii înaintate conform art. 227 CPC, prin care să fie declarate false toate probele intimatului inclusiv şi decizia Comisiei pentru etică şi disciplină pronunţată la 11 mai 2012, care nu a fost publicată cât şi extrasul din procesul-verbal al Comisiei pentru Etică şi disciplină din 23 ianuarie 2012. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că intimatul nu neagă că a fost violat dreptul recurentului la un proces public şi echitabil recunoscând că Gheorghe Sobieski-Camerzan nu a fost citat pentru şedinţa comisiei din 11 mai 2012. Din acest motiv consideră că sa aflat în imposibilitate de a depune probe, de a face declaraţii în faţa Comisiei şi să se folosească de serviciile avocaţilor săi.

Declară că reprezentantul intimatului în afară de faptul că a prezentat extrasul fals din procesul-verbal al Comisiei pentru etică şi Disciplină din 23 ianuarie 2012, în care este indicat printre membrii prezenţi pe Ion Grecu, nu este just, deoarece în decizie este specificat Ignat Dumitran, care nu este membru al Comisiei şi nici nu poate fi, acesta fiind membru al Consiliului din oficiu. Menţionează că a prezentat în instanţa de apel ca probă listele Consiliului Uniunii Avocaţilor şi lista Comisiei pentru etică şi disciplină care certifică faptul dat, însă instanţa a refuzat intenţionat să elucideze aceste probe în decizia adoptată. 2 Indică că în ambele instanţe a înaintat cereri de declarare a probelor prezentate de intimat ca fiind false, conform art. 227 CPC, dar s-a refuzat examinarea obiectivă şi legală a acestei cereri.

Totodată, recurentul ţine să precizeze că retragerea licenţei reprezintă doar o simplă procedură tehnică de a retrage licenţa, care în cazul său, nu era necesară, deoarece la cererea dată a fost anexată şi licenţa de avocat. Consideră că poate fi retrasă conform art. 61, 65 Cod penal, numai de către instanţa de judecată în baza sentinţei, în care este indicat ca pedeapsă – privarea de dreptul de a exercita activitatea de avocat. Subliniază că dânsul nu s-a adresat cu cerere la Comisia pentru etică şi disciplină prin care să fie solicitat retragerea licenţei, deoarece conform art. 56 al Legii cu privire la avocatură şi art. 48 al Statutului profesiei de avocat, Comisia examinează numai plângerile, sesizările şi petiţiile împotriva avocaţilor şi nu cererile lor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Gheorghe Sobieski- Camerzan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 3 admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Gheorghe Sobieski-Camerzan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gheorghe Sobieski-Camerzan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Gheorghe Sobieski-Camerzan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4