2ra-118/16 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil

prima instanţă:S.Gîrbu (Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău) dosarul nr. 2ra-118/16 instanţa de apel: N.Vascan, E.Fistican, V.Negru (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Sobieski- Camerzan Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sobieski- Camerzan Gheorghe către Ministerul Justiţiei al R. Moldova privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a deciziei, încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Sobieski-Camerzan Gheorghe, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 05 mai 2015, c o n s t a t ă La data de 10 februarie 2015, reclamantul Sobieski-Camerzan Gheorghe s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei, încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei. În susţinerea pretenţiilor sale, reclamantul a invocat drept temei că, la data de 26 martie 2014 Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău a pronunţat o decizie definitivă şi executorie prin care a obligat Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova să-i elibereze copia deciziei Comisiei pentru etică şi disciplină din 10.11.2008 cu privire la suspendarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat.

La data de 07 aprilie 2014, decizia în cauză a fost expediată pentru executare Uniunii Avocaţilor din R. Moldova, care însă refuză să o execute. În rezultatul neexecutării intenţionate a deciziei sus menţionate în termenul de 30 de zile a suportat un prejudiciu material şi moral. Astfel, reclamantul a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii de Apel Chişinău pronunţată la 26 martie 2014, încasarea prejudiciului material cauzat în mărime de 88 000 lei şi al celui moral în mărime de 200 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 mai 2015 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 05 mai 2015, la data de 22 mai 2015 Sobieski-Camerzan Gheorghe a declarat apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanţe, şi emiterea unei noi hotărîri prin care, acţiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de Sobieski-Camerzan Gheorghe, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 05 mai 2015. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că, apelantul s-a adresat în instanţa de judecată în baza Legii 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, invocînd încălcarea termenului rezonabil de executare, în cazul dat a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014 şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin această încălcare.

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a ajuns la concluzia de a respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului din unele motive, dar instanţa de apel a considerat soluţia finală corectă, dar a reţinut ca motive de respingere a cerinţelor reclamantului alte argumente. Studiind materialele dosarului, instanţa de apel a invocat că, careva probe care ar confirma faptul că, decizia Curţii de Apel Chişinău din 26.03.2014 a fost prezentată executorului judecătoresc spre executare silită, nu au fost anexate şi nici prezentate în cadrul examinării pricinii.

Astfel, instanţa de apel a considerat oportun de a menţiona prevederile art. 10 a Codului de Executare, care explică că, executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de prezentul cod, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile. Potrivit aceluiaşi articol, alin. (2) stipulează că, executarea silită începe prin 2 sesizarea executorului judecătoresc în condiţiile legii şi se efectuează prin orice formă prevăzută de prezentul cod, simultan sau succesiv, pînă la realizarea dreptului recunoscut prin documentul executoriu, pînă la achitarea dobînzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare.

Alin. (3) prevede că, executarea silită se efectuează în baza unui titlu executoriu sau a unui alt document care, potrivit prezentului cod, este document executoriu. Conform art. 11 lit. b) Cod de executare, sunt documente executorii şi se execută conform normelor stabilite de prezentul cod, hotărîrile date de instanţele de judecată în pricinile de contencios administrativ, respectiv decizia Curţii de Apel Chişinău din 26.0.2014 deja avea statut de act executoriu. Conform art. 15 alin. 1 Cod de executare, documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor. Prin urmare, reieşind din cele stabilite în şedinţa de judecată, ţinînd cont de normele menţionate mai sus, instanţa de apel a conchis că, în cazul dat constatarea încălcării executări în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti este imposibilă, or decizia Curţii de Apel Chişinău din 26.03.2014, nici nu a fost prezentată de către creditorul Sobieski-Camerzan Gheorghe spre executare silită.

Mai mult ca atît, art. 15 alin. 2 Cod de executare, prevede expres cazurile în care instanţa de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu spre executare, or, în prezenta speţă, această acţiune este pusă anume pe seama creditorului, dar care după cum am indicat mai sus, nu a prezentat decizia Curţii de Apel Chişinău din 26.03.2014 spre executare. Respectiv în cazul de faţă nici nu a fost intentată procedură de executare a deciziei Curţii de Apel Chişinău 26.03.2014, or potrivit art. 3 alin.3 al Legii 87 din 20 aprilie 2011, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul executării actului judecătoresc irevocabil sau în decursul a 6 luni de la încetarea procedurii de executare.

Cu referire la cerinţele apelantului Sobieski-Camerzan Gheorghe privind repararea prejudiciului material şi moral, instanţa de apel a menţionat că, acestea îşi pierd din autenticitate, deoarece aceste cerinţe sunt subsecvente primei cerinţe, iar prima s-a conchis că este neîntemeiată. La 19 noiembrie 2015, în termen Sobieski-Camerzan Gheorghe a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. 3 În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sobieski-Camerzan Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Sobieski-Camerzan Gheorghe, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea 4 de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sobieski-Camerzan Gheorghe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Sobieski-Camerzan Gheorghe, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 5