2ri-40/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă – E. Fistican dosarul nr. 2ri-40/14 DECIZIE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Pavel Maico în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „Orhei-Vit” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Întreprinderea Mixtă „Hala- Tehnic-M” Societate cu Răspundere Limitată împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea directorului Întreprinderii Mixte „Hala-Tehnic-M” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încetarea procesului de insolvabilitate constată: La 04 martie 2010, SA „Orhei-Vit” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL, solicitând intentarea procesului de insolvabilitate a debitorului, pe motivul incapacității de plată a acestuia, aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii și numirea în calitate administrator provizoriu a ÎI „Nicolae Bostan”, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 13 martie 2009, instanța de insolvabilitate a admis spre examinare cererea introductivă și a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 al Legii insolvabilității, în calitate de administrator al insolvabilității fiind numit Nicolae Bostan. Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 25 mai 2010, a fost admisă cererea introductivă depusă de SA „Orhei-Vit” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL, intentat procesul de insolvabilitate față de ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL, mun.

Chișinău, str. Zelinski, nr. 7, cod fiscal 1003600093040, numit în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate, Tatiana Bostan, fiind menținute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 13 martie 2009 și obligați creditorii să depună creanțele la Curtea de Apel Economică până la adunarea de validare și să precizeze neîntârziat bunurile din masa debitoare asupra cărora dețin un drept prioritar, precum și temeiul acestui drept. 1 La 25 mai 2011, directorul ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL, Pavel Maico a depus cerere cu privire la încetarea procesului de insolvabilitate, solicitând încetarea procesului de insolvabilitate în temeiul art. 158 al Legii insolvabilității, adică din lipsa temeiurilor de insolvabilitate.

În motivarea cererii a menționat că prin încheierea din 13 martie 2010 Curtea de Apel Economică a admis spre examinare cererea introductivă, fără a verifica dacă debitorul a fost notificat prealabil, existența unui acord memorandum, condiții care sunt anterioare admiterii cererii și servesc motive pentru respingerea cererii introductive. Consideră că nu au fost respectate prevederile art. 31, art. 32 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) lit. a) și b), art. 34 alin. (1) ale Legii insolvabilității. Relevă că instanța nu a verificat respectarea acțiunilor preliminare ale intentării procesului de insolvabilitate, prevăzute de art. 40 al Legii insolvabilității. Susține că nici administratorul insolvabilității nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 76 al Legii.

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 20 septembrie 2011, a fost respinsă cererea lui Pavel Maico cu privire la încetarea procesului de insolvabilitate a ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 23 martie 2012 a fost admis recursul lui Pavel Maico, fiind casată hotărârea Curții de Apel Economice din 20 septembrie 2011, cu remiterea cauzei la rejudecare după competență la Curtea de Apel Chișinău. A fost respins recursul declarat de Pavel Maico împotriva încheierii Curții de Apel Economice din 12 decembrie 2011, prin care s-a interzis directorului Pavel Maico de a părăsi teritoriul RM, adoptată în cadrul procesului de insolvabilitate față de ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL, cu menținerea acestei încheieri.

În cadrul desfășurării procesului, Pavel Maico a depus o cerere suplimentară celei din 25 mai 2011, solicitând încetarea procesului de insolvabilitate din motivul încălcării normelor procedurale. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2012, a fost admisă cererea lui Pavel Maico cu privire la încetarea procesului de insolvabilitate, încetat procesul de insolvabilitate în privința debitorului ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL, anulate măsurile asiguratorii instituite în privința debitorului ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL, anulate măsurile asiguratorii instituite în privința administratorului Pavel Maico prin încheierea Curții de Apel Economice din 12 decembrie 2012 privind părăsirea teritoriului RM fără permisiunea instanței de judecată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2013 a fost admis recursul declarat de SA „Orhei-Vit”, casată hotărârea Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. Pavel Maico a depus o cerere prin care a susținut cerințele sale anterioare privind încetarea procesului de insolvabilitate față de ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL. La 26 noiembrie 2013, Pavel Maico a mai depus o cerere prin care a solicitat ca instanța la examinarea cererii sale să se conducă de prevederile Legii insolvabilității nr. 632 din 14 noiembrie 2001. La 11 decembrie 2013, Pavel Maico a depus în instanţa de insolvabilitate o explicaţie prin care şi-a exprimat dezacordul cu afirmaţiile administratorului insolvabilităţii, Tatiana Bostan cu privire la aplicarea în cazul dat a noii Legi a 2 insolvabilităţii din 29 iunie 2012, precum şi a susţinut pretenţiile sale din cererile precedente.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013 a fost respinsă cererea directorului Întreprinderii Mixte „Hala-Tehnic-M” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încetarea procesului de insolvabilitate. La 05 ianuarie 2014, Pavel Maico a depus cerere de recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care cererea să fie admisă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerând că este ilegală, neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată. Menţionează că instanţa de judecată i-a respins cererea în baza art. 253 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, aplicând litigiului un act normativ care nu a fost în vigoare la momentul depunerii cererii sale cu privire la încetarea procesului de insolvabilitate.

Consideră că instanţa de insolvabilitate eronat a interpretat prevederile art. 253 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 şi incorect a aplicat litigiului prevederile Legii insolvabilităţii în redacţia nouă. Susţine că el a depus cerere de încetare a procedurii de insolvabilitate încă până la întrarea în vigoare a prevederilor Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, iar circumstanţele la care s-a referit în cererea respectivă de asemenea au avut loc până la intrarea în vigoare a prevederilor legii nominalizate. Cu referire la art. 6 alin. (1) Cod civil a indicat că Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. Remarcă că instanţa de insolvabilitate urma să aplice norma legală care a fost în vigoare în momentul apariţiei circumstanţelor prin care a fost justificată necesitatea încetării procedurii de insolvabilitate a ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL. La 09 aprilie 2014, Pavel Maico a depus recurs suplimentar prin care a susţinut aceleaşi cerinţe din recursul declarat iniţial. A mai indicat că copia hotărârii motivate a recepţionat-o la 26 martie 2014, fapt ce se confirmă şi din materialele cauzei. Reiterând argumentele din cererea de recurs anterioară a mai subliniat şi faptul că norma legală prevăzută în art. 253 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 întră în contradicţie cu principiile de bază a acţiunii legii civile în timp, stabilite în art. 6 al Codului civil.

Invocă dezacordul cu concluziile instanţei de insolvabilitate cu referire la faptul că procesul de insolvabilitate în privinţa debitorului ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL nu ar fi putut înceta nici în baza vechilor reglementări ce se conţineau la art. 154 din Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001 în baza cărora s-a solicitat încetarea procesului de insolvabilitate. Relevă că prevederile art. 154 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001 prevedeau că dacă, după intentarea procesului de insolvabilitate, se stabileşte că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanţa de judecată trebuie să înceteze procesul. Dacă creditorii sau un 3 terţ achită cheltuielile procesului de insolvabilitate, încetarea procesului nu se dispune.

Susţine că după intentarea procesului de insolvabilitate s-a creat anume situaţia descrisă de art. 154, însă administratorul insolvabilităţii a prelungit procedura insolvabilităţii, deşi urma să se adrese instanţei cu o cerere prin care să ceară încetarea procesului de insolvabilitate cu dispunerea lichidării ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL. Mai invocă că procedura de insolvabilitate a fost derulată în afara cadrului legal mai mult de un an, deoarece cheltuielile apărute în cadrul procesului de insolvabilitate au fost acoperite de către SA „Orhei-Vit” după expirarea a aproape un an din momentul intentării procedurii de insolvabilitate. La 29 aprilie 2014, Pavel Maico a mai depus o cerere de recurs suplimentară prin care a susţinut cerinţele înaintate şi în cererile precedente.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii instanţei de insolvabilitate din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum rezultă din materialele pricinii, prin încheierea din 13 martie 2009, instanța de insolvabilitate a admis spre examinare cererea introductivă depusă de SA „Orhei-Vit” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎM „Hala- Tehnic-M” SRL, pe motivul incapacității de plată a acestuia.

Tot actele cauzei denotă că la 25 mai 2011, directorul ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL Pavel Maico a solicitat încetarea procesului de insolvabilitate în temeiul art. 154 şi art. 158 al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, invocând lipsa temeiului de insolvabilitate. Instanţa de recurs constată ca întemeiată hotărârea instanţei de insolvabilitate, prin care a fost respinsă cererea directorului ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL cu privire la încetarea procesului de insolvabilitate, aceasta fiind adoptată cu respectarea prevederilor legale aplicabile la caz, reieşind din cumulul de probe prezentat de părţi.

În susţinerea opiniei enunţate, se vor reţine prevederile art. 253 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care direct statuează că prevederile prezentei legi se aplică şi asupra proceselor de insolvabilitate în curs de desfăşurare intentate până la intrarea ei în vigoare, cu excepţia art. 190 alin. (6), care nu se aplică debitorilor în a căror privinţă procedura planului a fost prelungită în condiţiile art. 164 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001. Astfel, norma legală suscitată expres prevede că noua Lege a insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 se aplică inclusiv şi asupra proceselor de insolvabilitate în curs de desfăşurare, care au fost intentate până la intrarea în vigoare a legii.

Iar excepţia prevăzută de regula menţionată şi anume art. 190 alin. (6), care nu se aplică debitorilor în a căror privinţă procedura planului a fost prelungită în condiţiile art. 164 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001, nu este relevantă speţei în cauză. 4 Prin urmare, argumentul recurentului cu referire la faptul că aplicarea de către instanţă a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 procesului de insolvabilitate intentat anterior intrării în vigoare legii respective, contravine art. 6 alin. (1) Cod civil care prescrie neretroactivitatea legii civile, nu poate fi reţinut. Or, în teoria contemporană a dreptului se admit excepţii de la principiul neretroactivităţii legii, inclusiv şi în cazul în care legiuitorul expres stabileşte că aceasta se va aplica retroactiv, aşa cum este şi la caz.

În această ordine de idei instanţa de recurs reţine drept justă concluzia instanţei de insolvabilitate cu privire la aplicabilitatea, în speţă, a prevederilor Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012. Iar potrivit dispoziţiilor art. 178 alin. (1) şi alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate încetează la cererea debitorului dacă acesta, după expirarea termenului de înaintare a creanţelor, dispune de aprobarea tuturor creditorilor validaţi sau dacă acesta garantează că, după încetarea procesului, nu va fi în stare de insolvabilitate sau de supraîndatorare (în situaţia în care ultima a servit drept temei pentru intentarea procedurii de insolvabilitate).

Cererea de încetare a procesului este admisă dacă lipsa temeiului de insolvabilitate este probată. Având în susţinere norma dată, instanţa de recurs constată ca întemeiată concluzia instanţei de insolvabilitate cu privire la netemeinicia cererii directorului ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL, Pavel Maico cu privire la încetarea procesului insolvabilităţii, or, pe lângă faptul că creditorii ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL nu şi-au exprimat consimțământul în vederea încetării procesului de insolvabilitate, debitorul nu a confirmat garanţiile care ar demonstra că, în situaţia încetării procesului de insolvabilitate, ÎM „Hala-Tehnic-M” SRL nu va reveni la starea de insolvabilitate sau de supra îndatorare. Astfel fiind, în lipsa probelor confirmative ce ar demonstra temeinicia solicitării înaintate, argumentele aduse în susţinerea acesteia se vor aprecia ca declarative.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că hotărârea instanţei de insolvabilitate este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt nejustificate şi se combat prin cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărârea instanţei de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Pavel Maico. 5 Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „Orhei-Vit” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Întreprinderea Mixtă „Hala-Tehnic-M” Societate cu Răspundere Limitată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ala Cobăneanu 6