2ra-715/14 — Constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate prin intrarea în posesia de fapt a averii succesorale

dosarul nr. 2ra-715/14 prima instanţă: V. Orîndaş instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac şi L. Popova DECIZIE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Vadim Tarlev, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Tarlev împotriva lui Nicolae Tarlev, Ludmilei Serbinovscaia şi Nataliei Crasnova cu privire la recunoaşterea nulă a certificatului de moştenitor legal, declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare, constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra a ¼ cotă parte din imobil, precum şi la cererea de chemare în judecată înaintată de Natalia Crasnova împotriva lui Vadim Tarlev cu privire la înlăturarea obstacolelor, evacuarea din bunul imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Nicolae Tarlev, Ludmila Serbinovscaia şi Natalia Crasnova, cu casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 02 aprilie 2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 13 noiembrie 2007, Vadim Tarlev a depus cerere privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, persoană interesată Nicolae Tarlev. În motivarea cererii a indicat că s-a născut şi locuieşte permanent în casa care a aparţinut părinţilor săi cu drept de proprietate, de pe str. Vlad Ţepeş, nr. 47, mun. Chişinău. A menţionat, Vadim Tarlev, că ambii săi părinţi au decedat, mama la 09 septembrie 1999, iar tatăl la 18 ianuarie 2002. Reclamantul a afirmat că a ajuns la o înţelegere cu fratele său, Nicolae Tarlev, ca primul să rămînă să locuiască de unul singur în bunul imobil anterior menţionat pe motiv că a locuit permanent în casa dată, a îngrijit de părinţi.

Părinţii nu au lăsat niciun testament. 1 Ca urmare a decesului părinţilor reclamantului, ultimul nu s-a adresat vreunui notar cu cerere privind acceptarea succesiunii. A menţionat, Vadim Tarlev, că pe parcursul anilor 2002-2007 nu a fost deranjat de nimeni, nefiind pusă în discuţie problema partajării bunului imobil rămas de la părinţi. A indicat, reclamantul, că în luna noiembrie a anului 2007 la domiciliul său s-au prezentat nişte persoane necunoscute, prezentîndu-se ca viitorii proprietari ai imobilului de pe str. Vlad Ţepeş, nr. 47, mun. Chişinău, acordîndu-i termen pentru predarea locuinţei. Solicită, Vadim Tarlev, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii legale rămasă după decesul părinţilor săi.

La 22 mai 2008, reclamantul a depus cerere suplimentară, adresată împotriva lui Nicolae Tarlev, Ludmilei Serbinovscaia şi Nataliei Crasnova cu privire la recunoaşterea nulă a certificatului de moştenitor legal, declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare, constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei părţi din imobil, obligarea înstrăinării cotei-părţi în schimbul unei sulte (f.d. 37-38, Vol. I). În motivarea cererii suplimentare, Vadim Tarlev, suplimentar la cele indicate în cererea iniţială, a menţionat că în anul 2007 a aflat că fratelui său, Nicolae Tarlev, i-a fost eliberat certificat de moştenitor legal nr. 4807 din 18 aprilie 2006 asupra averii succesorale rămase după decesul părinţilor săi, ce era compusă din ½ cotă parte din imobilul de pe str. Vlad Ţepeş, nr. 47, mun.

Chişinău. Prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 2037 din 22 octombrie 2007, Nicolae Tarlev i-a înstrăinat imobilul Ludmilei Serbinovscaia. Ultima, la rîndul său, prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 3283 din 25 aprilie 2008, a vîndut acelaşi bun imobil Nataliei Crasnova. Cere, Vadim Tarlev, recunoaşterea nulă a certificatului de moştenitor legal nr. 4807 din 18 aprilie 2006 eliberat lui Nicolae Tarlev, declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare din 22 octombrie 2007 şi din 25 aprilie 2008, constatarea faptului acceptării succesiunii a ½ cotă parte din imobil, recunoaşterea după reclamant a dreptului de proprietate asupra cotei părţi din imobil, recunoaşterea după Nicolae Tarlev a dreptului de proprietate asupra a 1/2 cotă parte din imobil, cu obligarea ultimului să-i înstrăineze reclamantului cota sa parte din averea succesorală, în schimbul unei sulte.

La 21 mai 2008, Natalia Crasnova a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vadim Tarlev cu privire la la înlăturarea obstacolelor, evacuarea din bunul imobil. În motivarea cererii, reclamanta a indicat că reieşind din contractul de vînzare-cumpărare nr. 3283 din 25 aprilie 2008 încheiat cu Ludmila Serbinovscaia, prima a obţinut dreptul de proprietate asupra a ½ cotă parte din imobilul situat pe str. Vlad Ţepeş, nr. 47, mun. Chişinău. În pofida acestui fapt, la adresa respectivă locuieşte pîrîtul, Vadim Tarlev, din cauza căruia nu poate intra în posesia bunului. Prin acţiunile sale, pîrîtul îi încalcă dreptul de proprietate al reclamantei. 2 La 17 mai 2008 a înştiinţat pîrîtul să elibereze locuinţa, însă ultimul a refuzat.

Solicită, Natalia Crasnova, înlăturarea obstacolelor în folosirea locuinţei, evacuarea pîrîtului din bunul imobil şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 iunie 2008, a fost dispusă conexarea pricinilor civile într-una singură (f.d. 63, Vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 mai 2011 a fost admis renunţul lui Vadim Tarlev de la cerinţa privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, fiind încetat procesul pe acest capăt de cerere (f.d. 240, Vol. I). La 27 iunie 2011, Vadim Tarlev a depus cerere de concretizare în baza căreia a menţionat că susţine cererea sa depusă la 25 mai 2008 parţial, cu excluderea cerinţei ce ţine de obligarea lui Nicolae Tarlev să-i înstrăineze cota parte ce-i revine lui (f.d.

241). În susţinerile verbale date în şedinţa de judecată din 02 aprilie 2013, reclamantul a solicitat să fie constatat faptul acceptării succesiunii a cîte 1/4 cotă parte din imobil de către fiecare moştenitor (Vadim Tarlev şi Nicolae Tarlev) (f.d. 121, Vol. II). Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 02 aprilie 2013, cererea de chemare în judecată depusa de Vadim Tarlev împotriva lui Nicolae Tarlev, Ludmilei Serbinovscaia şi Nataliei Crasnova a fost admisă. A fost dispusă anularea certificatului de moştenitor legal nr. 4807 din 18 aprilie 2006 pe numele lui Nicolae Tarlev. Au fost considerate nule contractele de vînzare-cumpărare din din 22 octombrie 2007 şi din 25 aprilie 2008. A fost constatat faptul acceptării succesiunii prin intrarea în posesie de către Vadim Tarlev, cu recunoaşterea dreptului de proprietate asupra a ¼ cotă parte din imobilui de pe str. Vlad Ţepeş nr. 47, mun.

Chişinău. Cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Crasnova împotriva lui Vadim Tarlev cu privire la înlăturarea obstacolelor, evacuarea din bunul imobil, a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost dispusă încasarea din contul Nataliei Crasova şi Ludmilei Serbinovscaia în beneficiul lui Vadim Tarlev cîte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost încasat din contul lui Nicolae Tarlev în beneficiul lui Vadim Tarlev suma de 1610 lei pentru cheltuielile de judecată suportate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Nicolae Tarlev, Ludmila Serbinovscaia şi Natalia Crasnova, cu casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 02 aprilie 2013. A fost pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea depusă de Vadim Tarlev a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în judecată înaintată de Crasnova Natalia a fost admisă. La 20 decembrie 2013, Vadim Tarlev a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Astfel, recursul declarat la 20 decembrie 2013 este depus în termen. Recurentul, Vadim Tarlev, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

La 23 ianuarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 12 februarie 2014 părţile au depus referinţă la cererea de recurs înaintată, prin care au solicitat respingerea recursului, cu menţinerea în vigoare a deciziei instanţei de apel. Analizînd legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe, din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Din actele pricinii s-a constatat că Vadim Tarlev şi Nicolae Tarlev sunt moştenitori ai averii tatălui, Piotr Tarlev, care a decedat la 08 ianuarie 2002 (f.d. 10, Vol. I). Potrivit certificatului din registrul bunurilor imobile, averea succesorală rămasă în urma decesului constituia 1/2 cotă parte din bunurile imobile de pe str. Vlad Ţepeş, nr. 47, mun. Chişinău (f.d. 40, Vol. I). Prin materialul probatoriu administrat de instanţele ierarhic inferioare s-a stabilit faptul că Vadim Tarlev s-a născut şi locuieşte permanent în casa care a aparţinut părinţilor săi cu drept de proprietate, de pe str. Vlad Ţepeş, nr. 47, mun. Chişinău. Potrivit înscrisurilor anexate la dosar se confirmă faptul utilizării, administrării bunului respectiv, prin achitarea de către Vadim Tarlev a serviciilor comunale în privinţa locuinţei de pe str. Vlad Ţepeş, nr. 47, mun.

Chişinău (f.d. 13- 16, 21-28, Vol. II). Colegiul reţine şi faptul că prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 12 decembrie 2005, lui Nicolae Tarlev i-a fost prelungit cu 6 luni termenul de acceptare a succesiunii rămase după decesul lui Piotr Tarlev (f.d. 145, Vol. I). În această ordine de idei, la 18 aprilie 2006, lui Nicolae Tarlev, i-a fost eliberat certificat de moştenitor în privinţa averii succesorale constituite din 1/2 cotă parte din imobilul anterior menţionat. Tot actele pricinii atestă că respectivul imobil a fost înstrăinat de către Nicolae Tarlev în baza contractului de vînzare-cumpărare încheiat cu Liudmila Serbinovscaia la 22 octombrie 2007 (f.d. 72, Vol. I). La rîndul său, reieşind din contractul de vînzare-cumpărare din 25 aprilie 2008, Liudmila Serbinovscaia i-a vîndut Nataliei Crasnova locuinţade pe str. Vlad Ţepeş, nr. 47, mun.

Chişinău (f.d. 56-57, Vol. I). 4 Nefiind de acord cu cele menţionate, Vadim Tarlev a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Tarlev, Ludmilei Serbinovscaia şi Nataliei Crasnova, solicitînd în final recunoaşterea nulă a certificatului de moştenitor legal, declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare, constatarea faptului acceptării succesiunii a cîte 1/4 cotă parte din imobil de către fiecare moştenitor, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei părţi din imobil. Natalia Crasnova, de asemenea, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vadim Tarlev, prin care a solicitat înlăturarea obstacolelor în folosirea locuinţei, evacuarea pîrîtului din bunul imobil şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate.

Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanţă a dispus anularea certificatului de moştenitor legal nr. 4807 din 18 aprilie 2006 pe numele lui Nicolae Tarlev. Au fost considerate nule contractele de vînzare-cumpărare din din 22 octombrie 2007 şi din 25 aprilie 2008. A fost constatat faptul acceptării succesiunii prin intrarea în posesie de către Vadim Tarlev, cu recunoaşterea dreptului de proprietate asupra a ¼ cotă parte din imobil de pe str. Vlad Ţepeş nr. 47, mun. Chişinău. Cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Crasnova împotriva lui Vadim Tarlev a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia instanţei de apel din 23 octombrie 2013 a fost casată hotărîrea primei instanţe.

A fost pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea depusă de Vadim Tarlev a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în judecată înaintată de Crasnova Natalia a fost admisă. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel incorect a examinat pricina deferită judecăţii. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Dat fiind faptul că deschiderea succesiunii în privinţa averii lui Piotr Tarlev a avut loc la 18 ianuarie 2002, urmează a fi aplicate prevederile Codului Civil din 26 decembrie 1964. În această ordine de idei, potrivit art. 562 al Codului Civil din 1964, data deschiderii succesiunii este ziua morţii celui ce a lăsat moştenirea, iar în caz de declarare a morţii lui - ziua arătată în partea a treia a articolului 21 din prezentul Cod. Conform art. 581 din acelaşi Cod, pentru a dobîndi succesiunea moştenitorul trebuie s-o accepte. O succesiune nu poate fi acceptată sub condiţie sau cu rezerve. Se consideră, că moştenitorul a acceptat succesiunea, dacă el a întrat de fapt în posesia sau administrarea bunurilor succesorale sau dacă a depus la organul notarial al locului deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a ei.

Actele arătate în prezentul articol trebuie să fie săvîrşite în curs de şase luni din ziua deschiderii succesiunii. Succesiunea acceptată este considerată, că aparţine moştenitorului din momentul deschiderii succesiunii. 5 Instanţa de recurs reţine că acceptarea succesiunii poate fi efectuată prin una din cele două modalităţii: formal – prin depunerea unei declaraţii de acceptare a succesiunii la notar, sau faptic –prin intrarea în posesia patrimoniului succesoral, care este însoţită de acţiunile legate de administrarea şi utilizarea acesteia. Astfel pentru obţinerea succesiunii, moştenitorul trebuie să o accepte. Efectuând alegerea în favoarea acceptării succesiunii, moştenitorul urmează să-şi manifeste voinţa de acceptare a succesiunii într-un mod ori altul, deoarece concomitent cu acceptarea succesiunii, atât pentru moştenitori, cât şi pentru alte persoane apar consecinţe juridice.

Conform art. 320 alin. (2) Cod Civil, dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. Aşadar, Colegiul consideră că prima instanţă corect a constatat faptul acceptării succesiunii prin intrarea în posesie de către Vadim Tarlev, cu recunoaşterea dreptului de proprietate a acestuia asupra a ¼ cotă parte din imobilul de pe str. Vlad Ţepeş nr. 47, mun. Chişinău. Dat fiind faptul că în cererea de recurs, Vadim Tarlev a solicitat doar menţinerea hotărîrii primei instanţe, Colegiul consideră necesar de a nu se expune asupra cerinţei desprinse din solicitările lui Vadim Tarlev expuse în şedinţa de judecată din 02 aprilie 2013, cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii a cîte 1/4 cotă parte din imobil de către fiecare moştenitor.

Or, în conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Concluzia instanţei de apel precum că prin neînregistrarea dreptului de proprietate de către Vadim Tarlev asupra bunului imobil obţinut în rezultatul moştenirii, nu-l îndreptăţeşte pe ultimul să solicite apărarea acestui drept. Or, reieşind din circumstanţele pricinii raportate la prevederile anterior enunţate, Colegiul consideră că în urma deschiderii succesiunii Vadim Tarlev şi-a manifestat evident intenţia în favoarea acceptării succesiunii.

Iar prin intrarea în posesie asupra averii succesorale de către Vadim Tarlev, sunt întrunite toate condiţiile necesare recunoaşterii dreptului de proprietate asupra părţii solicitate de moştenitor. În consecinţă, certificatul de moştenitor din 18 aprilie 2006 eliberat lui Nicolae Tarlev în privinţa averii succesorale constituite din 1/2 cotă parte din imobilul de pe str. Vlad Ţepeş, nr. 47, mun. Chişinău, urmează a fi anulat. În susţinerea acestei poziţii, instanţa de recurs face referire la art. 1500 al Codului Civil din 2002, care indică faptul că în cazul succesiunii legale, moştenitori cu drept de cotă egală de clasa I sunt: descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea.

6 În această ordine de idei, contrar acţiunilor notarului, Vadim Tarlev, fiind şi el moştenitor de clasa I, de rînd cu Nicolae Tarlev, era în drept să moştenească averea succesorală în cote egale. Mai mult decît atît, în temeiul prevederilor art. 64 alin. (5) din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08 noiembrie 2002, notarul era obligat pînă la eliberarea certificatului de moştenitor legal să stabilească cercul de persoane care au dreptul la succesiune, prevenind moştenitorul despre răspunderea ce-i revine pentru tăinuirea faptului existenţei altor moştenitori. În consecinţă, certificatul din 18 aprilie 2006 eliberat lui Nicolae Tarlev urmează a fi declarat nul. Completul consideră că instanţa de apel incorect a concluzionat că respectivul certificat a fost eliberat în baza hotărîrii judecătoreşti din 12 decembrie 2005 (f.d.

84, Vol. II), ale cărei efecte juridice au constat în înregistrarea după Nicolae Tarlev a dreptului de proprietate asupra bunului imobil litigios. Or, prin hotărîrea anterior menţionată a fost recunoscut drept întemeiat motivul depăşirii de către Nicolae Tarlev a termenului de acceptare a succesiunii rămase după decesul lui Piotr Tarlev şi a prelungit cu 6 luni termenul de acceptare a succesiunii, fără a dispune în privinţa primului faptul eliberării certificatului de moştenitor. În cererea de chemare în judecată înaintată de Vadim Tarlev, ultimul a solicitat şi declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare din 22 octombrie 2007 şi din 25 aprilie 2008 a imobilului de pe str. Vlad Ţepeş nr. 47, mun.

Chişinău. Instanţa de recurs consideră întemeiată şi această cerinţă a recurentului deoarece anularea contractelor de vînzare-cumpărare este o consecinţă a declarării nule a certificatului de moştenitor legal eliberat lui Nicolae Tarlev. De altfel, având în vedere constatările de mai sus, temeiuri de admitere a acţiunii depuse de Natalia Crasnova împotriva lui Vadim Tarlev cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea locuinţei, evacuarea pîrîtului din bunul imobil şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate, nu sunt. În acest sens, Colegiul menţionează că nu poate admite tranzacţionarea unui bun imobil al cărui drept de proprietate a fost obţinut iniţial de către parte prin neîndeplinirea obligaţiei notarului de a verifica existenţa tuturor moştenitorilor dosarului succesoral.

Or, prin admiterea cererii de chemare în judecată înaintate de Natalia Crasnova ar fi puternic afectate drepturile fundamentale ale recurentului, Vadim Tarlev. Este evident, deci, că admiterea pretenţiilor Nataliei Crasnova cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea locuinţei, evacuarea lui Vadim Tarlev din bunul imobil, ar lipsi, în mod arbitrar, moştenitorul averii succesorale, de posibilitatea valorificării bunului, situaţie incompatibilă cu respectarea garanţiilor consacrate în art. 1 Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prescrie că, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu 7 poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Conform art. 96 alin. (1) CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Prin prisma normei enunţate, şi deoarece la depunerea cererii, Vadim Tarlev a achitat taxa de stat, iar la examinarea pricinii a suportat şi alte cheltuieli judiciare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a dispus compensarea cheltuielilor de judecată în beneficiul reclamantului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel neîntemeiate, rezultate din aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii, fapt care impune casarea deciziei din 23 octombrie 2013 şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Din considerentele menţionate şi având în vedere că s-a constatat aplicarea incorectă a normelor de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, cu casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Vadim Tarlev.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Tarlev împotriva lui Nicolae Tarlev, Ludmilei Serbinovscaia şi Nataliei Crasnova cu privire la recunoaşterea nulă a certificatului de moştenitor legal, declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare, constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra a ¼ cotă parte din imobil, precum şi la cererea de chemare în judecată înaintată de Natalia Crasnova împotriva lui Vadim Tarlev cu privire la înlăturarea obstacolelor, evacuarea din bunul imobil. Hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 02 aprilie 2013 se menţine.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 8