3ra-584/14 — Contestarea în parte a actului administrativ

prima instanţă: O. Ciumaş dosarul nr. 3ra-584/14 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea individuală „Olaru Alexandr”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii individuale „Olaru Alexandr” împotriva Consiliului orăşenesc Făleşti cu privire la contestarea în parte a actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea individuală „Olaru Alexandr” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Făleşti din 28 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La 05 septembrie 2013, ÎI „Olaru Alexandr” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Făleşti cu privire la contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 14 decembrie 2012, Consiliul or. Făleşti a emis decizia nr. 7/25, anexa nr. 3.3, prin care au fost stabilite cotele concrete ale taxelor locale pentru anul 2013. Consideră că decizia menţionată este ilegală şi neîntemeiată. Susţine că prin decizia contestată a fost încălcat art. 4 alin. (5) din Legea nr. 206 din 07 iulie 2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, conform căruia autorităţile publice locale au obligaţia de a preveni creşterea nejustificată a taxelor. Menţionează că această obligaţie urmează a fi respectată de organele administraţiei publice locale, reieşind din indicii micro şi macro economici pe ţară, prognoza ratei anuale a inflaţiei stabilite de Banca Naţională a Moldovei, precum şi din alţi factori.

Afirmă că prin Legea nr. 48 din 26 februarie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, au fost introduse unele modificări la Titlul VII al Codului fiscal, fiind excluse cotele maxime admise la instituirea taxelor locale. Prin urmare, legiuitorul nu a urmărit scopul măririi exagerate a taxelor locale de către organele administraţiei publice locale, ci doar a modificat nivelul autonomiei locale conform principiului descentralizării, iar taxele locale urmau să crească de la an la an conform nivelului de trai, precum şi posibilităţilor financiare ale agenţilor economici. Consideră că prin emiterea deciziei Consiliului or. Făleşti nr. 7/25 din 14 decembrie 2012, anexa nr. 3.3, au fost lezate drepturile ÎI „Olaru Alexandr”.

La 26 iulie 2013, ÎI „Olaru Alexandr” s-a adresat la Consiliul or. Făleşti cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat micşorarea cotelor la taxele locale noi, însă prin răspunsul nr. 433 din 05 august 2013 Primăria or. Făleşti i-a comunicat că cererea de micşorare a taxei locale pentru amplasarea obiectului comercial nu a fost acceptată de către Consiliul or. Făleşti. Prin urmare, solicită anularea în parte a deciziei Consiliului or. Făleşti nr. 7/25 din 14 decembrie 2012 privind aplicarea taxelor locale în privinţa ÎI „Olaru Alexandr”. Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 28 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către ÎI „Olaru Alexandr” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 21 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎI „Olaru Alexandr” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Recurenta ÎI „Olaru Alexandr”, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate. Menţionează că prin decizia contestată a fost încălcat art. 4 alin. (5) din Legea nr. 206 din 07 iulie 2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, conform căruia autorităţile publice locale au obligaţia de a preveni creşterea nejustificată a taxelor. Această obligaţie urmează a fi respectată de organele administraţiei publice locale, reieşind din indicii micro şi macro economici pe ţară, prognoza ratei anuale a inflaţiei stabilite de Banca Naţională a Moldovei, precum şi din alţi factori.

Afirmă că prin Legea nr. 48 din 26 februarie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, au fost introduse unele modificări la Titlul VII al Codului fiscal, fiind excluse cotele maxime admise la instituirea taxelor locale. Prin urmare, legiuitorul nu a urmărit scopul măririi exagerate a taxelor locale de către organele administraţiei publice locale, ci doar a modificat nivelul autonomiei locale conform principiului descentralizării, iar taxele locale urmau să crească de la an la an conform nivelului de trai, precum şi posibilităţilor financiare ale agenţilor economici. Invocă că recurenta a explicat în şedinţa de judecată faptul că nu este raţională o astfel de majorare a taxelor locale de la 4500 lei pînă la 15000 lei, că comisia ar trebui să ia în consideraţie rata inflaţiei, locul amplasării obiectului de reparaţie a autovehiculului, precum şi alţi factori şi că nu este normal de a majora taxele locale cu 200%, majorare extrem de exagerată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI „Olaru Alexandr” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul ÎI „Olaru Alexandr” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Întreprinderii individuale „Olaru Alexandr” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi