3ra-1523/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă, jud.: I. Pâcaleu dosarul nr. 3ra-1523/2015 instanţa de apel, jud.: Al. Gheorghieş, A. Toderaş, N. Chircu ÎNCHEIERE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Făleşti, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea Individuală „Sergiu Cornegruţă” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 07 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Făleşti şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 11 martie 2015 c o n s t a t ă La 26 martie 2014 ÎI „Sergiu Cornegruţă” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Făleşti cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, potrivit actului de control fiscal nr. 1-645336 din 03 ianuarie 2014, inspectorul IFS Făleşti a verificat activitatea ÎI „Sergiu Cornegruţă” în baza petiţiei Danielei Vlas, care a procurat marfă în sumă de 28 000 lei, bani ce au fost achitaţi în numerar conducătorului Sergiu Cornegruţă. În urma controlului s-a stabilit în declaraţia fiscală pe anul 2007, depusă pînă la 31 martie 2008 la capitolul venituri că este indicat „0”, în rubrica cheltuieli 54 lei taxa pentru amenajarea teritoriului şi 5 lei taxa pentru apă.

Afirmă că, totodată, inspectorul a concluzionat că reclamantul a încălcat legislaţia fiscală pentru faptul că a efectuat decontări în numerar, nu a întocmit acte pentru realizarea mărfii vîndute, fără eliberarea bonurilor de casă, nu a reflectat în declaraţia fiscală pentru anul 2007 suma veniturilor în mărime de 27 000 lei, încasată de la Daniela Vlas, nu a achitat impozitul pe venitul diminuat în sumă de 3 005 lei, acumulînd o restanţă la venitul impozabil diminuat în sumă de 27 955 lei, restanţa la buget la 31 decembrie 2013 în mărime de 371,16 lei, sancţiuni fiscale 368,16 lei. Prin urmare, s-a propus ÎI „Sergiu Cornegruţă” onorarea obligaţiunilor fiscale la buget prin încasarea banilor în numerar în sumă de 28 000 lei, impozitul pe venit în sumă de 3 005 lei, restanţa la buget în sumă de 371,17 lei.

Mai indică reclamantul că, actul de control nu a fost semnat de reprezentantul contribuabilului, fiind expediat prin oficiul poştal şi recepţionat la 09 ianuarie 2014. Cu actul menţionat reclamantul nu a fost de acord şi a înaintat un dezacord potrivit art. 216 alin. (8), 247-249 alin. (1) lit. b), 250 Cod Fiscal. La 24 ianuarie 2014 IFS Făleşti a examinat cauza fiscală în lipsa reprezentantului contribuabilului fără a examina dezacordul pronunţînd decizie privind aplicarea sancţiunii fiscale. Decizia dată o consideră ilegală deoarece reclamantul pe parcursul anului 2007 nu a activat fapt ce se conformă prin decizia de suspendare a activităţii, careva tranzacţii de vînzare-cumpărare cu persoana fizică Daniela Vlas, ÎI „Sergiu Cornegruţă” nu a avut, respectiv careva realizări de marfă nu au fost.

Susţine că, prin controlul efectuat nu s-a probat faptul vînzării mărfii, oala de lut, iar plîngerea Danielei Vlas este declarativă neconfirmată. La plîngerea Danielei Vlas nu a fost anexat nici un contract de vînzare-cumpărare a oalei de lut, în sumă de 27 000 lei, recipise, dispoziţii de casă pe numele ultimei din numele ÎI „Sergiu Cornegruţă”, care nu au fost şi nu puteau fi eliberate. Obiectul pretins de Daniela Vlas după marcă, tip, mărime, greutate, nu a fost în genere fabricat de către ÎI „Sergiu Cornegruţă” fapt confirmat prin facturile fiscale din anii precedenţi.

Indică reclamantul că, dacă în documentaţia fiscală a întreprinderii au fost depistate careva încălcări privind încălcarea regulilor de ținere a evidenţei contabile, apoi termenul de prescripţie de supunere răspunderii fiscale conform art. 264 Cod Fiscal a expirat şi organul fiscal nu poate înainta careva propuneri de sancţionare sau încasare la buget a cărorva plăți şi restanțe, sancţiuni fiscale. La materialele controlului s-au anexat înscrisurile menţionate, însă la copia actului expediat ÎI „Sergiu Cornegruţă” nu au fost anexate copii ale acestor anexe, fapt ce a îngrădit ÎI „Sergiu Cornegruţă” accesul de informație.

Prin decizia din 24 ianuarie 2014 s-a dispus aplicarea ÎI „Sergiu Cornegruţă”, pentru încălcările fiscale menţionate, sancţiune fiscală sub formă de amendă în mărime de 50 000 lei, pentru lipsa evidenţei contabile potrivit art. 257 alin. (5) Cod Fiscal, 10 000 lei pentru desfășurarea activităţii fără mașină de casă şi control, potrivit art. 254 alin. (1) Cod Fiscal, 30% din suma diminuată 902 lei, impozitul pe venit, majorări de întîrziere pentru anul 2008 în sumă de 366 lei, pentru anul 2009 în sumă de 365 lei, 2010 în sumă de 365 lei, anul 2011 în sumă de 365 lei, 2012 în sumă de 366 lei, anul 2013 în sumă de 365 lei, la impozitul pe venit 2 602 lei.

Mai mult ca atît susţine că, pîrîtul fără a examina dezacordul a examinat cauza, fără a cerceta toate împrejurările cauzei şi la 03 martie 2014 a fost respinsă contestaţia înaintată în ordinea art. 268 Cod Fiscal, prin decizia nr. 5, pe motiv că termenul de prescripţie de 4 ani nu se extinde cînd darea de seamă anuală pe anul 2009, conţine informaţii ce duc în eroare şi reflectă fapte ce constituie infracţiuni fiscale sau nu a fost prezentată. Pîrîtul nu a dovedit că declaraţia fiscală anuală a conținut informaţii eronate şi în ce constau ele şi nu a descris în ce constau faptele infracționale, unica dovadă ce a fost pusă la baza deciziei de sancţionare fiind plîngerea, prin care se invocă precum că, în anul 2007 a cumpărat o oală pentru acoperirea casei, care este bazată pe presupuneri şi nu poate fi luată în consideraţie, iar alte probe nu au fost prezentate.

Solicită reclamantul anularea deciziei IFS Făleşti nr. 34 din 24 ianuarie 2014 emisă în baza actului de control fiscal nr. 1-645336 din 03 ianuarie 2014 şi deciziei nr. 5 din 03 martie 2014 privind respingerea contestaţiei. La 23 aprilie 2014 reclamantul a înaintat cerere de chemare în judecată suplimentară în motivarea acţiunii suplimentare invocînd că, prin actul de control din 14 februarie 2014 inspectorul de la IFS Făleşti a verificat activitatea ÎI „Sergiu Cornegruţă” în baza materialelor parvenite de la Sectorul de Poliţie Făleşti la 27 ianuarie 2014 privind petițiile cetăţenilor. În urma controlului prin metoda verificării totale IFS Făleşti a stabilit că în urma adresării petiționarilor I. Baxan, I. Ţurcan, A. Rasciupchin, M. Rusu, Gh.

Fogheli, M. Vrabii, D. Vlas s-a stabilit că, în perioada anului 2007 ÎI „Sergiu Cornegruţă” a realizat cornari pentru acoperiș şi oale pentru acoperiș în sumă de 169 300 lei, fără a fi eliberat bon de plată sau factură fiscală. Pîrîtul a concluzionat că reclamantul a încălcat legislaţia fiscală şi a făcut decontări în numerar, şi nu a fost întocmit act pentru realizarea mărfii vîndute, fără eliberarea bonurilor de casă, nu a reflectat în declaraţia fiscală pentru anul 2007 suma de venituri în mărime de 141 300 lei, încasată de la persoane fizice, diminuarea impozitului pe venit 28 260 lei, acumulînd o restanţă pe venit impozabil diminuat 3 008 lei, restanţa la buget la 14 februarie 2014 constituind 66 816,80 lei, sancţiuni fiscale 63 808,80 lei.

La actul de control a fost anexată decizia privind inițierea controlului fiscal nr. 1916, fișele personale, scrisoarea inspectoratului de poliţie însoţită de lămuririle lui I. Baxan, I. Ţurcan, A. Rasciupchin, M. Rusu, Gh. Fogheli, M. Vrabii, D. Vlas. Susţine că, actul de control fiscal nu a fost semnat de reprezentantul contribuabilului fiind expediat prin poştă, iar în baza acestuia la 03 martie 2014 a fost pronunţată decizia nr. 226 prin care s-a decis aplicarea faţă de ÎI „Sergiu Cornegruţă” a sancțiunilor fiscale.

La 14 februarie 2014 IFS Făleşti a purces la examinarea cauzei fiscale în lipsa reprezentantului contribuabilului şi fără examinarea dezacordului anterior înaintat pe actul din 03 ianuarie 2014. Afirmă reclamantul că, potrivit citației nr. 084082 din 05 februarie 2014 reprezentantul ÎI „Sergiu Cornegruţă” a fost citat pentru data de 10 februarie 2014, iar avizul de recepţie este semnat la 11 februarie 2014, adică peste termenul indicat în citație, deşi actul de control nr. 5-657755 a fost întocmit la 14 februarie 2014. Consideră reclamantul, ilegală decizia din 03 martie 2014, deoarece se pretinde la o sancţionare dublă şi supunere răspunderii fiscale pentru una şi aceiaşi faptă, în partea diminuării impozitului pe suma de 27 000 lei, cu toate că sancțiunile şi plățile calculate din această sumă rezultată din petiția Danielei Vlas, în anul 2007, ÎI „Sergiu Cornegruţă” nu a activat, careva tranzacţii de vînzare- cumpărare cu persoanele menţionate mai sus nu a avut.

Mai mult ca atît, prin controlul fiscal nu s-a probat faptul vînzării de marfă şi anume a oalei de lut, iar petițiile persoanelor fizice sunt declarative şi neconfirmate prin alte surse de probe. De asemenea, invocă că, nu există un act de constatare că țigla plastică ce a fost produsă de ÎI „Sergiu Cornegruţă” este identică cu oala pretinsă a fi cumpărată de persoanele fizice, care au fost audiate la Inspectoratul de Poliţie cu încălcarea cerinţelor art. 312 Cod Penal. Mai mult, la plângerile petiționarilor nu a fost anexat nici un contract de vînzare-cumpărare a oalei, recipise, dispoziţii de casă pe numele lor din numele reclamantului nu au fost eliberate. Obiectul pretins de Daniela Vlas după marcă, tip, mărime, greutate, nu a fost în genere fabricat sau produs de către ÎI „Sergiu Cornegruţă”, fapt ce poate fi confirmat prin facturile fiscale din anii precedenţi şi raportul specialistului, alți martori.

Nu există act de ridicare a țiglei produse şi oala de lut de la domiciliul petiționarilor, prin care să fi fost stabilită coincidență de marfă şi nici expertiză în sensul dovedirii că oala pe care o pretinde Daniela Vlas a procurat-o de la ÎI „Sergiu Cornegruţă”, că țigla metalică produsă la această întreprindere este identică. Totodată, invocă că, ÎI „Sergiu Cornegruţă” nu i s-a explicat dreptul de a da explicaţii, a face cunoştinţă cu materialele dosarului fiscal pornit în privinţa sa, în limba pe care o înțelege, traducător nu i-a fost asigurat.

Organul fiscal fără a examina toate împrejurările cauzei şi circumstanţele de drept şi de fapt invocate în dezacordul pe epizodul cu Daniela Vlas, a examinat eronat cazul fiscal şi a încălcat vădit prevederile legii inclusiv termenul de prescripţie de supunere răspunderii fiscale stabilit de art. 264 Cod Fiscal, încălcarea procedurii de soluţionare a dezacordului, examinarea în lipsa reprezentantului contribuabilului a cazului fiscal la 14 februarie 2014. Mai indică că, organul fiscal nu a aplicat legea ce trebuia să fie aplicată şi anume nr. 111 din 27 aprilie 2007 privind amnistia fiscală în cazul în care a constatat că, în perioada anilor 2006-2007 ÎI „Sergiu Cornegruţă” a avut careva restanțe la buget neachitate la data punerii în aplicare a legii şi anume la 11 mai 2007. Prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 11 martie 2015 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată.

S-a dispus anularea deciziei şefului Inspectoratului Fiscal de Stat Făleşti, nr. 34 din 24 ianuarie 2014 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale în privinţa ÎI „Sergiu Cornegruţă”; s-a anulat decizia şefului Inspectoratului Fiscal de Stat Făleşti, nr. 226 din 03 martie 2014 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale în privinţa ÎI „Sergiu Cornegruţă”; în rest cererea de chemare în judecată s-a respins. La 10 aprilie 2015 IFS Făleşti a înaintat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 11 martie 2015, prin care a solicitat admiterea apelului cu casarea hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 iulie 2015 s-a respins apelul declarant de IFS Făleşti şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 11 martie 2015. La 30 septembrie 2015 IFS Făleşti a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele cauzei, nu a aplicat legea care trebuia aplicată. Mai mult ca atît, a invocat recurentul că, atît instanţa de apel cît şi prima instanţă nu a reţinut spre examinare probele prezentate, a examinat superficial materialele cauzei, prin ce a dat o soluţie greşită, în cazul în care materialele cauzei cert denotă că, ÎI „Sergiu Cornegruţă” a avut relații economice cu mai multe persoane.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Făleşti în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Făleşti nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Făleşti ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Făleşti se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat