3ra-987/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: T.Molcianova dosarul nr. 3ra-987/14 instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Basarabeasca, intervenient accesoriu Litovcenco Natalia privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 16 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 21 august 2013 Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Basarabeasca privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii s-a indicat că Litovcenco Alexandr este asociatul ÎI,,Litovcenco Alexandr”, cu sediul în or. Basarabeasca, str.Ucraineană 8. La 28 februarie 2013 de către Inspectoratul Fiscal de Stat Basarabeasca a fost întocmit actul nr. 3-456357 privind stabilirea încălcărilor comise în cadrul activităţii întreprinderii, în baza căruia a fost emisă decizia nr. 45 din 22.03.2013 prin care s-au aplicat mai multe amenzi. La 11 martie 2013 ÎI ,,Litovcenco Alexandr” a depus la Inspectoratul Fiscal de Stat Basarabeasca o cerere privind anularea actului de control, însă răspuns la cererea prealabilă a primit abia la 24 iulie 2013, motiv din care consideră că cererea de chemare în judecată a fost depusă în termen.

Consideră reclamantul că atît actul de control, cît şi decizia de sancţionare sunt ilegale şi neîntemeiate urmînd a fi anulate pe motiv că în virtutea legii persoana fizică 1 este în drept de sine stătător să exercite activitatea sa de întreprinzător şi în aceste condiţii întreprinzătorul individual nu dispune de un anumit statut special. Mai menţionează că deşi în actul de control din 28.02.2013, Litovcenco Alexandr a fost învinuit pentru faptul că soţia acestuia Litovcenco Natalia ar fi activat permanent în cadrul ÎI,,Litovcenco Alexandr” în calitate de vînzător fără ca să fie juridic angajată în serviciu, normele legale stabilesc că membrii familiei sunt coproprietarii întreprinderii şi poartă răspundere solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniu.

Solicită reclamantul, repunerea cererii de chemare în judecată în termen, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Basarabeasca nr. 45 din 22 martie 2013 şi actului nr. 3-456357 din 28 februarie 2013. Prin încheierea Judecătoriei Basarabeasca din 27 noiembrie 2013 în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului a fost introdusă Litovcenco Natalia. Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 16 decembrie 2013 cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Basarabeasca, intervenient accesoriu Litovcenco Natalia privind contestarea actului administrativ a fost respinsă ca tardivă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 s-a respins apelul declarat de Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 16 decembrie 2013. La 06 iunie 2014 Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat încălcarea şi aplicarea eronată de către instanţele de judecată a normelor de drept material şi procedural.

Susţine că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au ţinut cont de faptul că cererea prealabilă privind anularea actului de control a fost înaintată la 11.03.2013, iar răspunsul din partea organului ierarhic superior l-a primit abia la 24.07.2013, moment din care consideră că urmează a fi calculat termenul de prescripţie de 30 zile de adresare în judecată. De asemenea susţine că nu a fost asigurată respectarea drepturilor procesuale, în special dreptul la un proces legal, dreptul la apărare şi dreptul la interpret, astfel că pe tot parcursul procesului nu i-a fost acordat un interpret calificat. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Întreprinderea 2 individuală ,,Litovcenco Alexandr” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind 3 posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Întreprinderea individuală ,,Litovcenco Alexandr” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Valentina Clevadî 4