3ra-537/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Mandraburca dosarul nr.3ra-537/14 instanţa de apel: N. Chircu, I. Talpă, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Î.I „Lupan Vladimir” , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lupan Vladimir către Inspectoratul Teritorial Fiscal de Stat, or.

Şoldăneşti, privind anularea deciziei nr. 174 –c din 09.04.2013, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2014, prin care s-a admis apelul declarat de IFS Şoldăneşti, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 15 iulie 2013, prin care s-a anulat decizia IFS Şoldăneşti din 09.04.2013, nr. 174-c şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea depusă de Î.I „Lupan Vladimir” împotriva IFS Şoldăneşti cu privire la anularea deciziei nr. 174 –c din 09.04.2013. c o n s t a t ă: La data de 16 mai 2013 reclamantul Î.I „Lupan Vladimir” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către IFS Şoldăneşti prin care solicita anularea deciziei IFS Şoldăneşti nr.l74-c din 09 aprilie 2013, încasarea prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat că, la data de 12 martie 2013 colaboratorii IFS Şoldăneşti au efectuat un control a activităţii Î.I „ Vladimir Lupan ”în prezenţa vânzătoarei M. Lupan, solicitând prezentarea facturilor pe unele mărfuri pe care le-a prezentat la moment, însă seminţa de floarea soarelui a fost prezentată puţin mai târziu, în momentul întocmirii actului de control, deoarece seminţele au fost procurate în anul 2012 şi factura se afla mai departe de celelalte facturi.

Inspectorii IFS Şoldăneşti verificând factura, au concluzionat că totul e în regulă, şi le-a explicat că, factura pe seminţele de floarea soarelui trebuie să fie prezentată la Inspectoratul Fiscal la data de 09 aprilie 2013. Reclamantul Î.I „Lupan Vladimir” susţine că, prezentându-se la IFS Şoldăneşti cu factura indicată în act, şeful direcţiei control fiscal D. Marinescu i-a înmânat decizia de aplicare a amenzii în sumă de 10.000 lei, 1 deja întocmită, atrăgându-i atenţia că este aplicată amenda de 10 000 lei, însă achitând-o în trei zile va achita doar 5000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Şoldăneşti din 15 iulie 2013 acţiunea a fost admisă, s-a anulat decizia IFS Şoldăneşti din 09 aprilie 2013 cu nr.l74-c de sancţionare a ÎI „Lupan Vladimir" cu amendă în sumă de 10.000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2014, s-a admis apelul declarat de IFS Şoldăneşti, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 15 iulie 2013, prin care s-a anulat decizia IFS Şoldăneşti din 09.04.2013, nr. 174-c şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea lui Î.I „Lupan Vladimir” împotriva IFS Şoldăneşti cu privire la anularea deciziei nr. 174 –c din 09.04.2013.

La 13 martie 2014, Î.I „Lupan Vladimir” a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2014 şi menţinerea în vigoare a hotărârii Judecătoriei Şoldăneşti nr. din 15 iulie 2013. În motivarea recursului, recurentul Î.I „Lupan Vladimir” a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Bălţi, considerând că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Recurentul indică faptul că în cadrul examinării cauzei, instanţa de apel a făcut referire la CPC care prevede: „ în calitate de probă în pricinile civile se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor”, însă invocând norma de drept procedurală, instanţa de apel nu a judecat pricina din virtutea acesteia. Recurentul de asemenea menţionează că instanţa de apel n-a luat în consideraţie faptul că a fost încălcată procedura de întocmire a deciziei şi în special faptul că urma să se cerceteze cazul, să se întocmească proiectul deciziei cu care persoana vizată să facă cunoştinţă şi să aibă posibilitatea de a-l obiecta şi numai după aceasta să se ia decizia vis-a-vis de circumstanţe.

De asemenea recurentul indică că în motivarea recursului instanţa se referă la Legea contenciosului administrativ, dar a judecat cazul în procedură contencioasă, încălcând normele de drept procedural. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Î.I „Lupan Vladimir” este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se 2 încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul Î.I „Lupan Vladimir” în cererea de recurs că hotărârea judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute.

Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Î.I „Lupan Vladimir”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Î.I „Lupan Vladimir”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3