2r-462/14 — Încasarea sumei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Bălţi (jud. E. Grumeza) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi (jud. T. Duca, D. Puşca, A. Albu) Dosarul nr. 2r-462/14 DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 14 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând, fără citarea părţilor, recursul declarat de către Istrati Artur împotriva încheierii din 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bălţi, în cauza civilă la cererea lui Mangîr Ştefan împotriva lui Istrati Artur cu privire la încasarea împrumutului şi a dobînzii de întîrziere, a c o n s t a t a t: La 19 noiembrie 2012 reclamantul Mangîr Ştefan a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Istrati Artur, solicitînd încasarea împrumutului şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii a indicat că, Lozan Veaceslav în calitate de împrumutător a transmis cu titlu de împrumut în proprietatea pîrîtului cet. Istrati Artur bani în sumă de 127000 Euro. Pîrîtul s-a obligat să restituie această sumă de bani pînă la data de 30 decembrie 2010. Contractul a fost încheiat cu titlu gratuit, iar dovada în scris a contractului este recipisa semnată de către pîrît. Totodată între Lozan Veaceslav şi Mangîr Ştefan a fost încheiat contractul de cesiune de creanţă, conform căruia Lozan Veaceslav în calitate de cedent, a cesionat lui Mangîr Ştefan creanţa sa faţă de debitorul Istrati Artur, ce rezultă din contractul de împrumut şi constă în dreptul de a pretinde la plata sumei de 127 000 Euro.

Din momentul încheierii contractului de cesiune a creanţei Lozan Veaceslav este substituit de Mangîr Ştefan în drepturile ce decurg din creanţă. Pînă la depunerea cererii de chemare în judecată, pîrîtul nu a restituit lui Lozan Veaceslav împrumutul, ignorînd cu rea-credinţă obligaţiile contractuale. Astfel reclamantul a solicitat adoptarea unei hotărîri privind încasarea silită de la pîrît a împrumutului bănesc în mărime de 127000 Euro şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea din 05 iulie 2013 a Judecătoriei Bălţi, cererea lui Mangîr Ştefan către Istrati Artur cu privire la încasarea împrumutului şi a dobînzii de întîrziere a fost admisă şi s-a hotărît: se încasează de la Istrati Artur în beneficiul lui Mangîr Ştefan datoria în mărime de 2 108 200 lei; dobînda de întîrziere în mărime de 630 016 lei; cheltuieli de judecată şi taxa de stat.

La data de 17 februarie 2014 apelantul Istrati Artur a depus apel împotriva hotărîrii din data de 05 iulie 2013 a Judecătoriei Bălţi. Prin încheierea din 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bălţi a fost respinsă cererea lui Istrati Artur privind repunerea în termen a cererii de apel şi a fost restituit apelul declarat de Istrati Artur. La 31 martie 2014, recurentul Istrati Artur a declarat recurs împotriva încheierii din 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bălţi, solicitând admiterea recursului casarea încheierii, cu repunerea în termenul de declarare a apelului. În motivarea recursului recurentul a indicat că, Curtea de Apel Bălţi a apreciat probele administrate la dosar în mod arbitrar, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Instanţa de apel a ignorat faptul că cet. Istrati Artur nu a cunoscut despre procesul intentat împotriva sa, lipsesc dovezi de înştiinţare cu privire la data ora şi locul examinării cauzei. A mai indicat recurentul că examinarea cauzei a avut loc în lipsa lui şi că nu a fost citat legal, prin ce i s-a încălcat dreptul la o judecare echitabilă. Examinînd temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea contestată.

În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. La caz, dispozitivul hotărîrii instanţei de fond a fost pronunţat la data de 05 iulie 2013. Raportînd circumstanţele stabilite la normele de drept procesual menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, recurentul Istrati Artur a depus cererea de apel peste termenul de 30 zile, prevăzut de art. 362 alin (1) CPC, ignorând vădit prevederile acestei norme de drept Actele cauzei atestă, că recurentul a fost citat de nenumărate ori cu scrisoare cu aviz despre data şedinţei de judecată la toate adresele indicate de intimat, avizele de recepţie fiind remise în adresa instanţei fără executare (f.d.63-75).

Conform informaţiei de la ÎS”CRIS” Registru Biroul Evidenţă şi Documentare a Populaţiei Călăraşi din 08.05.2013, apelantul nu are viză de reşedinţă (f.d.76). Conform procesului-verbal al şedinţei de judecată din data de 18.04.2013 a fost dispusă citarea publică a apelantului pentru 11.06.2013 ora 14.00 prin intermediul Monitorului Oficial, avizul publicitar fiind anexat la materialele cauzei (f.d.77-78, 80). Potrivit procesului-verbal din 11.06.2.013 a fost dispusă citarea publică a apelantului pentru 05.07.2013 ora 14.00 prin intermediul ziarului local Makler, avizul publicitar fiind anexat la materialele cauzei (f.d.82-84).

Deşi, recurentul invocă motivul că nu a fost citat şi nu a ştiut despre examinarea cauzei date, aflînd despre adoptarea hotărîrii judecătoreşti abia la data de 03.02.2014, Colegiul menţionează că, dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut şi reclamantul dă asigurări că, deşi a făcut tot posibilul, nu a reuşit să afle domiciliul acestuia, preşedintele instanţei dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală (art.108) CPC. La caz s-a stabilit cert că pîrîtul a fost citat la toate adresele posibile unde ar fi putut să-şi aibă domiciliul conform datelor oficiale. Astfel, pîrîtul a fost citat la adresa indicată de el însuşi în contractul de împrumut – or.

Floreşti, s. Gura Căinarului, la adresa indicată în buletinul de identitate ca fiind adresa de la domiciliu – mun. Bălţi, str. Bulgară nr. 71, ap. 82. Deoarece, pîrîtul nu s-a prezentat în şedinţele de judecată, iar alte adrese unde poate fi citat nu au fost identificate de către reclamant şi instanţă, corect s-a procedat la citarea publică a pîrîtului, chiar de două ori, care se consideră o citare legală. Astfel, Colegiul consideră că acţiunile instanţelor judecătoreşti sunt legale şi nu pot fi supuse criticii. În conformitate cu art. 369 alin. 1 lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectuieze repunerea în termen.

La caz, recurentul în recurs a solicitat repunerea cererii de apel în termen. În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, în conformitate cu prevederile art. 362 alin (3) CPC „Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116 ”. La îndeplinirea acţiunilor procedurale, respectarea cerinţelor cu privire la admisibilitate, constituie un aspect important al dreptului la un proces echitabil şi în privinţa acestor circumstanţe, instanţa se expune încă în faza primirii cererii de apel prin prisma prevederilor art. 367, art. 369 CPC Republica Moldova.

Totodată, se impun şi prevederile Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, mai exact de art. 46 par. 1, prin care R. Moldova şi-a asumat angajamentul de a se conforma hotărîrilor definitive ale Curţii în litigiile la care sunt părţi şi a le invoca inclusiv în cazuri similare în vederea evitării unor altor încălcări de acelaşi gen. Admiterea spre examinare a apelului depus de apelantul Istrati Artur peste termen ar duce inevitabil la violarea art. 6 din CEDO. Cu referire la prezentul litigiu, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă constatările Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Melnic vs. Moldova (nr.6923/03, hotărâre din 14.11.2006) în care s-a reiterat, că articolul 6 §1 al Convenţiei obligă instanţele judecătoreşti să-şi motiveze hotărârile lor.

Omisiunea instanţelor judecătoreşti de a motiva refuzul de a accepta o obiecţie potrivit căreia acţiunea era tardivă, a constituit o violare a acestei prevederi. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, temeiul invocat de către recurent nu este prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine încheierea din 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bălţi. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Istrati Artur.

Se menţine încheierea din data de 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bălţi, adoptată în cauza civilă la cererea lui Mangîr Ştefan împotriva lui Istrati Artur cu privire la încasarea împrumutului şi a dobînzii de întîrziere. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală