2ra-463/14 — Încasarea sumei

prima instanţă – I. Goncearuc dosarul nr. 2ra-463/14 instanţa de apel – E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Istrati (Dimidevschi) Natalia şi Istrati Artur, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cobîlaş Veaceslav împotriva lui Istrati Natalia şi Istrati Artur cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Istrati Natalia şi Istrati Artur şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 29 martie 2013 c o n s t a t ă La 16 noiembrie 2011 Cobîlaş Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Istrati Natalia şi Istrati Artur cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 12 august 2010 soţii Istrati din cauza problemelor financiare au cerut cu titlu de împrumut suma de 15000 Euro, fiind întocmită în acest sens o recipisă. Pîrîţii s-au obligat de a restitui datoria pînă la data de 31 august 2011. La termenul scadent însă Istrati Natalia şi Istrati Artur nu şi-au onorat obligaţia şi refuză pînă la moment de a întoarce banii împrumutaţi. Cere reclamantul încasarea de la pîrîţi a datoriei în sumă de 15000 Euro, a dobînzii de întîrziere în sumă de 335,75 Euro şi încasarea cheltuielilor de judecată. Istrati Natalia şi Istrati Artur în cadrul şedinţelor de judecată au depus acţiune reconvenţională împotriva lui Cobîlaş Veaceslav, Cobîlaş Dina şi Ivanciuc Vera cu privire la declararea nulităţii recipisei întocmite la 12 august 2010, însă prin încheierea Judecătoriei Floreşti din 29 martie 2013 s-a refuzat în primirea acţiunii reconvenţionale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 29 martie 2013, a fost admisă acţiunea şi a fost dispusă încasarea în mod solidar de la Istrati Natalia şi Istrati Artur în beneficiul lui Cobîlaş Veaceslav datoria în sumă de 15000 Euro şi dobînda de întîrziere în mărime de 335,75 Euro, iar în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 7177,50 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Istrati Natalia şi Istrati Artur şi menţinută încheierea şi hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 29 martie 2013. La 26 noiembrie 2013 Istrati (Dimidevschi) Natalia şi Istrati Artur au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului au invocat că, prima instanţă a examinat şi pronunţat hotărîrea fără participarea reprezentantului recurenţilor, care la data de 29 martie 2013 era antrenat în cadrul unei alte şedinţe de judecată, iar părţile reprezentate au cerut amînarea procesului. Ilegal a fost pronunţată şi încheierea primei instanţe din 29 martie 2013 de refuz în primirea cererii reconvenţionale, în cazul în care pretenţiile invocate în acţiune aveau tangenţă directă cu acţiunea iniţială şi în caz de admitere a acesteia, ar fi exclus integral pretenţiile invocate de Cobîlaş Veaceslav. Nu au fost constatate de fapt nici circumstanţele pricinii, în cazul în care Istrati Artur la momentul întocmirii recipisei nu se afla în ţară, la fel şi intimatul era plecat peste hotarele ţării.

Astfel, nu a fost confirmată transmiterea banilor cu titlu de împrumut. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Istrati (Dimidevschi) Natalia şi Istrati Artur nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Istrati (Dimidevschi) Natalia şi Istrati Artur, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Nu poate fi reţinut argumentul recurenţilor precum că prima instanţă a examinat şi a pronunţat hotărîrea fără participarea reprezentantului recurenţilor, care la data de 29 martie 2013 era antrenat în cadrul unei alte şedinţe de judecată. Or, din conţinutul proceselor-verbale a şedinţelor de judecată din data de 25 iunie 2012, 22 ianuarie 2013, 29 martie 2013 rezultă că reprezentantul pîrîţilor V. Pruteanu nu s-a prezentat din mai multe motive, iar în conformitate cu art. 206 al. (5) CPC, neprezentarea în şedinţă de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amîna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia.

Avînd în vedere că avocatul V. Pruteanu nu şi-a motivat neprezentarea sa de la şedinţa din 29 martie 2013, instanţa corect a dispus examinarea pricinii în lipsa lui (f.d. 111). Nu sunt întemeiate nici argumentele recurenţilor vis-a-vis de ilegalitatea încheierii Judecătoriei Floreşti din 29 martie 2013, prin care a fost refuzat în primirea cererii reconvenţionale, în cazul în care Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel şi nu de judecătorii, în conformitate cu art. 424 al. (1) şi al. (2) CPC.

Ba mai mult, Curtea de Apel Bălţi, competentă în cazul dat, prin decizia din 24 septembrie 2013 s-a expus asupra legalităţii încheierii judecătoreşti din 29 martie 2013. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Istrati (Dimidevschi) Natalia şi Istrati Artur ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Istrati (Dimidevschi) Natalia şi Istrati Artur se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat