3rh-61/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3rh-61/14 prima instanţă: A.Gavriliţa instanţa de recurs: I.Sîrcu, V.Macinskaia, T.Chişca-Doneva, I.Vîlcov, V.Clevadî ÎNCHEIERE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Guzun Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd cererea de revizuire depusă de către Begu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Begu Andrei împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Procurorilor privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 prin care a fost respins recursul declarat de către Begu Andrei şi menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 19 iunie 2012 Begu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Procurorilor privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 24 aprilie 2012 Consiliul Superior al Procurorilor a validat hotărîrea Colegiului de calificare nr.230 din 23 martie 2012 privind necorespunderea sa funcţiei deţinute. Acest fapt a servit temei de emitere a ordinului Procurorului General nr.431-p din 27 aprilie 2012 cu privire la eliberarea din funcţia de procuror în Procuratura sect. Rîşcani mun. Chişinău şi concedierea din organele procuraturii în conformitate cu prevederile art. 86 alin. (1) lit. e) Codul muncii, art. 66 alin. (1) lit. f) şi art. 27 alin. (2) lit. c) Legea cu privire la procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008. Consideră reclamantul ilegală eliberarea sa din funcţia de procuror în Procuratura sect.

Rîşcani mun. Chişinău şi concedirea din organele procuraturii pe motivul indicat în ordinul contestat, adică constatarea faptului că nu corespunde 1 funcţiei deţinute din cauza calificării insuficiente confirmate prin hotărîrea comisiei de atestare. Consideră că legalitatea hotărîrii comisiei de atestare urmează a fi verificată de instanţa de judecată ţinînd cont şi de faptul că la desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 86 alin. (1) lit. e) Codul Muncii, salariatului trebuie să i se propună un alt loc de muncă permanent conform specialităţii, calificării şi stării sănătăţii, iar dacă o asemenea posibilitate nu există, un alt lucru pe care ar putea să-l execute.

Deoarece nu a fost de acord cu hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-105/12 din 24 aprilie 2012 prin care a fost validată hotărîrea Colegiului de calificare nr.230 din 23 martie 2012 privind necorespunderea funcţiei deţinute, cît şi cu ordinul Procurorului General nr.431-p din 27 aprilie 2012 cu privire la concediere, la 04 mai 2012 a depus cereri prealabile, însă a primit un răspuns formal al Procuraturii Generale prin care i s-a refuzat în restabilirea drepturilor sale, cu care a făcut cunoştinţă la 11 iunie 2012. Solicită reclamantul, anularea hotărîrii Consiliului Superior al procurorilor nr. 12-105/12 din 24 aprilie 2012, anularea ordinului Procurorului General nr. 431-p din 27 aprilie 2012, restabilirea în funcţia de procuror în Procuratura sect.

Rîşcani mun. Chişinău şi modificarea înscrierii în carnetul de muncă, unde concedierea se va substitui cu demisia din propria iniţiativă, cu repunerea în toate drepturile, achitîndu-i conform legii salariul pentru lipsa forţată de la serviciu. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. La 28 noiembrie 2012 Begu Andrei a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012 şi remiterea pricinii spre rejudecare. Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 a fost respins recursul declarat de către Begu Andrei şi menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012. La 03 martie 2013 Begu Andrei a depus cerere de revizuire, solicitînd admiterea acesteia şi casarea deciziei instanţei de recurs.

În susţinerea cererii de revizuire, revizuientul a indicat că concedierea sa a fost bazată pe hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor din 13.12.2011, prin care a fost modificată hotărîrea Colegiului disciplinar din 07.10.2011, fiind dispusă aplicarea pedepsei disciplinare sub formă de mustrare aspră cu atestarea înainte de termen, însă, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21.01.2014 hotărîrea nominalizată a fost anulată, motiv din care consideră că decizia instanţei de recurs urmează a fi anulată. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire 2 neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art.453 al.(1) lit.a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărîri greşite, pentru neregularităţi ce s-au săvîrşit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanţei, sau dintr-un motiv neimputabil părţilor – de obicei descoperite ulterior. Mai mult decît atît, revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul căreia nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărîrii contestate. De asemenea, această cale de atac a hotărîrilor irevocabile poate afecta stabilitatea raporturilor juridice, producînd efecte grave pentru părţi.

De aceea legea stabileşte o listă expresă şi exhaustivă a temeiurilor de declarare a revizuirii. Acestea sînt prevăzute la art. 449 CPC şi în cazul în care se cunoşteau ar fi influenţat asupra soluţiei date de instanţa de recurs. Verificînd temeinicia motivelor de revizuire raportate la art. 449 CPC, Colegiul conchide că acestea nu sînt concludente şi rezidă din interpretarea greşită a prevederilor articolului menţionat. Astfel, ca temei de revizuire revizuientul a invocat că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21.01.2014 a fost anulată ca fiind ilegală hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor din 13.12.2011, prin care a fost modificată hotărîrea Colegiului disciplinar din 07.10.2011 şi dispusă aplicarea pedepsei disciplinare sub formă de mustrare aspră cu atestarea înainte de termen, hotărîrea menţionată fiind pusă la baza concedierii sale.

Colegiul reţine că, în cazul dat, argumentele invocate de Begu Andrei se referă la circumstanţele de fapt, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat apreciere în cadrul soluţionării pricinii date, iar temeiurile de revizuire indicate în art. 449 CPC nu şi-au găsit reflectarea în cererea de revizuire. Mai mult decît atît, la baza concedierii revizuientului, a stat hotărîrea Colegiului de calificare nr. 230 din 23.03.2012, validată de Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărîrea nr. 12-105/12 din 24.04.2012, şi nu hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-3d-279/11 din 13.12.2011. Prin urmare argumentele invocate de revizuient nu au relevanţă, deoarece nu se încadrează în temeiurile legale ale revizuirii, respectiv cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449-453 CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor şi omisiunilor justiţiei care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 § 1 din Convenţia 3 Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice care înseamnă, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului, între altele, că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată, ca excepţie de la acest principiu este doar cazul cînd reexaminarea este necesară în virtutea circumstanţelor fundamentale şi obligatorii (cazul Brumărescu contra României nr. 28342/95; cazul Roşca contra Moldovei nr. 6276/02).

În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine că admiterea cererii de revizuire depuse de către Begu Andrei ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale ( hotărîrea Curţii Europene pentru Drepturile Omului din 06 decembrie 2005 pe cazul Popov (2) contra Moldovei nr. 19960/04). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art.449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Begu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Begu Andrei împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Procurorilor privind contestarea actului administrativ. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Guzun Iuliana Oprea Valentina Clevadî 4