3ra-1404/16 — contestarea actelor administrative

3ra-1404/16 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: N. Arabadji dosarul nr.3ra-1404/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, E. Fistican

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Procuratura Generală a Republicii Moldova

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bancov Ivan împotriva

Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova,

reprezentată de Corciu Cristina și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 18 decembrie 2014 prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 18 iulie 2013, Bancov Ivan depus cerere de chemare în judecată împotriva

Procuraturii Generale a RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărîrea Consiliului Superior al

Procurorilor RM din 25 iunie 2013 a fost admisă parțial cererea depusă de el, fiind

permis Procurorului General să-l elibereze din funcția de procuror în procuratura al

orașului (raionului) Ceadîr-Lunga cu concedierea din organele Procuraturii din

proprie inițiativă. Totodată, a fost refuzat în anularea ordinului Procurorului General

nr.678 din 02 mai 2013 cu privire la numirea sa în funcția de procuror în procuratura,

începînd de la 16 aprilie 2013 și acceptarea eliberării din funcția de procuror-

interimar al orașului (raionului) Ceadîr-Lunga în legătură cu expirarea termenului, pe

care a fost numit, cu concedierea din proprie inițiativă.

Indică reclamantul că drept temei de refuz în anularea ordinului nr.678 din 02

mai 2013, după cum se indică în Hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor, a

constituit faptul că dînsul nu a contestat actele interne emise în privința sa.

Consideră că hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor RM din 25 iunie

2013 este ilegală și solicită anularea acesteia.

Iar, în acest sens, indică că prin ordinul Procurorului General nr.1005-p din 04

decembrie 2006 a fost numit pe al doilea mandat constituțional de 5 ani în funcția de

procuror al orașului Ceadîr-Lunga. În legătură cu expirarea termenului pentru care a

fost numit, prin ordinul Procurorului General nr.59-p din 23 ianuarie 2012 a fost

numit în calitate de procuror-interimar al orașului pînă la completarea funcției

vacante în cauză.

La data de 26 aprilie 2013 a luat cunoștință de ordinul Procurorului General

nr.659-p din 25 aprilie 2012, prin care la funcția de procuror al orașului Ceadîr-Lunga

de la 16 aprilie 2013 a fost numit cîștigatorul concursului Pamujac Ivan. Potrivit pct.

3 al ordinului indicat dînsului în calitate de „procuror-interimar al orașului Ceadîr-

Lunga”, i s-a indicat de a da în primire noului procuror al orașului dosarele și valorile

materiale, fără stabilirea unui careva termen pentru aceasta.

Pînă la 03 mai 2013 inclusiv, s-a ocupat de predarea cauzelor, inclusiv cu

parafa „secret”, precum și a valorilor materiale, procurorului orașului nou numit.

Tot la 03 mai 2013, seara, înainte de zile de odihnă și de sărbătoare, a făcut

cunoștință cu ordinul Procurorului General nr.678 din 02 privind numirea sa în

calitate ca procuror în procuratură, prin care dînsul, de fapt, a fost transferat la o altă

muncă, începînd cu 16 aprilie 2013, la fel, i-a devenit cunoscut și ordinul nr.681 din

02 mai 2013 privind acordarea concediului anual plătit pentru perioadă de muncă 08

februarie 2010- 07 februarie 2011 pînă la 14 iunie 2013 inclusiv.

Menționează că fiind în concediu, la 31 mai 2013 s-a adresat către Consiliul

Superior al Procurorilor cu o cerere privind acceptare eliberării sale din funcția de

procuror al orașului (raionului) Ceadîr-Lunga în legătură cu expirarea termenului pe

care a fost numit, cu concedierea din organele Procuraturii din propria inițiativă, din

cauza că nu a dat consimțămîntul la numirea în funcția de procuror în procuratură.

Cererea respectivă a fost înregistrată la 03 iunie 2013 și a fost examinată de

către Consiliul Superior al Procurorilor la 04 iunie 2013, însă pe marginea acesteia

nu a fost adoptată nici o hotărîre.

Drept urmare, la 14 iunie 2013 și ulterior la 19 iunie 2013 s-a adresat repetat pe

numele președintelui Consiliului Superior al Procurorilor, solicitînd acordul la

eliberarea din funcția de procuror al orașului Ceadîr-Lunga, întrucît termenul de 14

zile stabilit de în alin. (1) art. 85 din Codul muncii RM pentru acceptarea demisiei a

expirat la 17 iunie 2013, în ziua revenirii din concediu.

Susține că concomitent la 17 iunie 2013, a expediat un raport pe numele

Procurorului General solicitînd acordul privind eliberarea din funcția de procuror al

orașului (raionului) Ceadîr-Lunga, funcție pe care de fapt a exercitat-o pînă la 26

aprilie 2013, cu concedierea din organele Procuraturii, începînd cu data de 17 iunie

2013, la finisarea concediului, sau odată cu emiterea ordinul nr.659-p din 25 aprilie

2012 cu privire la numirea lui Pamujac Ivan în funcția de procuror al orașului, dînsul,

de facto, a fost eliberat din funcția ocupată.

Mai indică reclamantul că a solicitat anularea ordinului nr.678 din 02 mai 2013

cu privire la numirea sa în funcția de procuror în Procuratura al orașului Ceadîr-

Lunga, deoarece nu și-a dat acordul personal pentru transferul și numirea sa în funcția

dată și de fapt, pînă la 26 aprilie 2013 a exercitat obligațiile inclusiv și cele

procesuale de procuror al orașului și nicidecum nu a putut să fie numit de la 16

aprilie 2013 în funcția de procuror în Procuratura respetivă.

Ordinul nr.678 din 02 mai 2013 i-a fost anunțat seara la 03 mai 2013, adică

înaintea zilelor de odihnă, de sărbătoare și concediu. De la 26 aprilie 2013 pînă la 03

mai 2013, în afară de zilele de odihnă: 27-28 aprilie și 01 mai 2013, a fost la serviciu,

dar careva funcții ca procuror, inclusiv și cu caracter procesual, nu a exercitat, și

careva însărcinări în afară de indicații de a preda materialele de secretariat, precum și

valorile materiale nu a primit.

Afirmă că potrivit pct. 3 din ordinul PG nr.659-p din 25 aprilie 2012 în sarcina

sa a fost pusă predarea cauzelor și a valorilor materiale procurorului nou numit al

orașului doar la necesitate. Faptul aflării sale la serviciu în perioada respectivă denotă

că dînsul a respectat disciplina muncii și a îndeplinit indicațiile de predare a

secretariatului și valorilor materiale și nu a dat consimțământul tacit pentru numirea

în funcția de procuror în procuratura, or, lipsa sa de la serviciu ar fi fost calificată ca

absență nemotivată.

Susține reclamantul că numirea lui din data de 16 aprilie 2013 în funcția de

procuror în Procuratura nicidecum nu a putut fi efectuată și din cauza lipsei în acea

perioadă în Procuratura orașului Ceadîr-Lunga a unei astfel de funcții vacante, iar

despre formarea postului vacant la funcția dată se poate vorbi numai după emiterea

ordinului PG nr.667-p din 02 mai 2013, prin care procurorul în Procuratura orașului

Ianac D. a fost numit procuror-adjunct interimar al orașului cu exercitarea funcțiilor

numai de la 03 mai 2013.

Astfel, insistă că nicidecum nu a putut să fie numit în funcția dată începînd cu

02 mai 2013, întrucît nu a dat un asemenea acord.

Indică că toate actele din Procuratura orașului Ceadîr-Lunga, inclusiv și cele

procesuale, în perioada de timp 16 - 25 aprilie 2013 sunt semnate de dînsul în calitate

de procuror-interimar al orașului Ceadîr-Lunga, și de Pamujac Ivan în calitate de

procuror-adjunct al orașului Ceadîr-Lunga.

La fel, menționează reclamantul că Consiliul Superior al Procurorilor a

acceptat eliberarea sa din funcția de procuror al orașului Ceadîr-Lunga concomitent

cu emiterea deciziei din 16 aprilie 2013 privind acceptarea numirii lui Pamujac Ivan

în funcția dată, întrucît nu poate fi acceptat pentru numirea unei persoane în funcție

dacă nu a fost eliberat prealabil persoana care o ocupa anterior.

Afirmă că prin Legea cu privire la Procuratură nu este prevăzută numirea în

funcția de procuror de la data acceptării de Consiliul Superior al Procurorilor pentru

numirea procurorului în funcție, însă prin ordinul Procurorului General nr.659-p din

25 aprilie 2012 Ivan Pamujac a fost numit în funcția de procuror al orașului Ceadîr-

Lunga de la 16 aprilie 2013, deși ultimul, de facto, a ocupat funcția de procuror

adjunct al orașului în perioada 16 aprilie 2013-26 aprilie 2013, adică pînă la

momentul aducerii la cunoștință a ordinului, cu toate că potrivit alin. (3) art. 74 din

Codul muncii RM despre transferul de facto la o altă muncă urma să fie adusă la

cunoștință în termen de 3 zile lucrătoare.

Întrucît a fost numit în funcția de procuror al raionului Ceadîr-Lunga în anul

2001, fiind transferat din funcția de procuror-adjunct al acestui raion, consideră că

eliberarea din funcția de procuror al orașului este incorectă pretinzîndu-se că automat

a trecut în funcția de procuror în procuratura orașului Ceadîr-Lunga.

Indică că hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor din 25 iunie 2013 a

generat emiterea de către Procurorul General al RM a ordinului nr. 944-p din 09 iulie

2013 cu privire eliberarea sa la 08 iulie 2013 din funcția de procuror în Procuratura

orașului Ceadîr-Lunga, și nu de la exercitarea funcțiilor de procuror al orașului

Ceadîr-Lunga, fapt pentru care consideră că s-au încălcat drepturile și interesele sale.

Totodată, consideră că sunt nemotivate concluziile Consiliului Superior al

Procurorilor precum că nu au fost contestate acte interne ce se referă la el, deoarece

adresarea sa în perioada aflării în concediul de odihnă către Consiliul Superior al

Procurorilor în perioada de o lună din ziua emiterii ordinului nr.678 din 02 mai 2013

cu solicitare de a anula ordinul dat atestă contrariul și dezacordul său la numirea în

funcția de procuror în Procuratură.

Menționează reclamantul că circumstanțele invocate demonstrează că nu a fost

de acord cu numirea în funcția de procuror în Procuratura Ceadîr-Lunga și fiind deja

la vîrsta de pensionare, a vrut să demisioneze din organele Procuraturii.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. 9 al Legii cu privire la procuratură

nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008, art. art. 1 alin. (2), 3 alin. (1C, 5 pct. a), 16-17

alin. (1) lit. b), alin. (3), și art. 26 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-

XVI din 10 februarie 2000.

Solicită anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor din 25 iunie

2013, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să accepte eliberarea din funcția

de procuror al orașului Ceadîr-Lunga în legătură cu expirarea termenului pe care a

fost numit cu concedierea din Procuratură din proprie inițiativă, anularea ordinelor

Procurorului General nr.678 din 02 mai 2013 cu privire la numirea în funcția de

procuror în Procuratura or. Ceadîr-Lunga și nr.944-p din 09 iulie 2013 cu privire la

eliberarea din funcția de procuror în Procuratura or. Ceadîr-Lunga de la 08 iulie 2013

și obligarea Procuraturii Generale să-l elibereze din funcția de procuror al orașului

Ceadîr-Lunga în legătură cu expirarea termenului pe care a fost numit, cu concedierea

din organele Procuraturii din proprie inițiativă și recalcularea salariului reieșind din

diferența salariilor la funcțiile de procuror în Procuratura orașului și procuror al

orașului Ceadîr- Lunga.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 decembrie 2014,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulată hotărîrea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-128/13 cu privire la cererea lui Ivan Bancov, procuror în

Procuratura or. Ceadîr-Lunga despre eliberarea din funcția de procuror teritorial din

25 iunie 2013, și ordinele Procurorului General nr. 678 din 02 mai 2013 cu privire la

transfer și nr. 944-p din 09 iulie 2013 cu privire la eliberarea din funcție, în rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016 a fost respins apelul

declarat de Procuratura Generală a RM, reprezentată de Corciu Cristina și menținută

hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la ordinul Procurorului

General nr. 678-p din 02 mai 2013 prin care Ivan Bancov a fost transferat din funcția

de procuror-interimar al orașului Ceadîr-Lunga în funcția de procuror în Procuratura

orașului Ceadîr-Lunga în legătură cu expirarea mandatului constituțional, cu

menținerea salariului de la locul de muncă precedent timp de o lună, a reținut

prevederile art. 64 alin. (1), (2) și (6) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI

din 25 decembrie 2008, care reglementează transferul, delegarea și detașarea și art.

art. 68 alin. (1), 74 alin. (1) din Codul muncii care stabilesc modificarea contractului

individual de muncă și transferul la o altă muncă și permutarea și a conchis că ordinul

nr. 678-p din 02 mai 2013 a fost emis în lipsa acordului lui Bancov Ivan privind

transferul din funcția de procuror-interimar al or. Ceadîr-Lunga în funcția de procuror

în Procuratura or. Ceadîr-Lunga, respectiv cu încălcarea prevederilor legale, ca

urmare fiind anulat.

Totodată, instanța de apel a reiterînd prevederile art. 14 alin. (1), 15 alin. (1),

16 alin. (1), 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, care statuează cererea prealabilă, procedura de examinare a cererii

prealabile, depunerea cererii de chemare în instanța de contencios administrativ și

termenele de adresare în instanța de contencios administrative și stabilind că Bancov

Ivan a luat cunoștință cu ordinul 678 din 02 mai 2013, iar prin cererea din 31 mai

2013 și-a exprimat dezacordul în privința transferului său din funcția de procuror-

interimar al or. Ceadîr-Lunga în funcția de procuror în procuratura or. Ceadîr-Lunga,

a conchis că prima instanță corect a calificat cererea lui Bancov Ivan din 31 mai 2013

ca cerere prealabilă la ordinul din 02 mai 2013.

A mai remarcat instanța de apel și prevederile art. 96 al Legii cu privire la

Procuratură care reglementează contestarea hotărîrii Consiliului Superior al

Procurorilor, reținînd că pretențiile privind anularea hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor din 25 iunie 2013, au fost înaintate de Bancov Ivan în interiorul

termenului de 10 zile prevăzut de lege, întrucît potrivit înscrisurilor din dosar

Consiliul Superior al Procurorilor a expediat în adresa lui Bancov Ivan copia hotărârii

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-128/13 la data de 09 iulie 2013, iar cererea

de chemare a fost depusă la data de 18 iulie 2013.

La fel, cu referire la reglementările art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului

administrative nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, care stabilește temeiurile anulării

actului administrativ contestat, instanța de apel a concluzionat că prin hotărârea

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-128/13 din 25 iunie 2013 incorect s-a

propus Procurorului General eliberarea lui Ivan Bancov din funcția de procuror în

Procuratura or. Ceadîr-Lunga și demisionarea acestuia din organele procuraturii în

legătură cu depunerea cererii din proprie inițiativă, întrucît transferul lui Bancov Ivan

din funcția de procuror-interimar al orașului Ceadîr-Lunga în funcția de procuror în

Procuratura orașului Ceadîr-Lunga a avut loc fără acordul lui Bancov Ivan, respectiv

cu încălcarea prevederilor legale.

Iar, pe cale de consecință, instanța de apel a conchis că în condițiile în care

Bancov Ivan a fost transferat ilegal în funcția de procuror în Procuratura or. Ceadîr-

Lunga, respectiv și ordinul Procurorului General din 09 iulie 2013 a fost emis cu

încălcarea prevederilor legale.

La 20 mai 2016, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîi prin care acțiunea să fie

respinsă ca neîntemeiată și tardivă.

În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanțele

ierarhic inferioare nu au constat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea justă a litigiului și au aplicat și interpretat eronat normele de drept

material, fapt ce a dus al emiterea unei hotărîri ilegale și neîntemeiate.

Totodată, indică recurentul că instanțele judecătorești au lăsat fără apreciere

argumentele invocate în susținerea legalității ordinului nr. 678 din 02 mai 2013 cu

privire la transferul lui Bancov Ivan și au anulat ordinul respectiv, deși, pretențiile în

acest sens au fost înaintate cu încălcarea termenului prevăzut de art. 14, 16 din Legea

contenciosului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 20 mai 2016, împotriva deciziei instanței de apel din 23

martie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Procuratura Generală a RRM este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Sub acest aspect, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului cu referire

la înaintarea cerințelor privind anularea ordinului cu privire la transfer nr. 678 din 02

mai 2013 cu încălcarea termenului prevăzut de art. 14, 16 din Legea contenciosului

administrativ

Aceasta deoarece, actele cauzei atestă că Bancov Ivan a luat cunoștință de

ordinul nr.678-p din 02 mai 2013 la data de 03 mai 2016 și nefiind de acord cu

transferarea sa din funcția de procuror-interimar al orașului Ceadîr-Lunga în funcția

de procuror în Procuratura orașului Ceadîr-Lunga la data 31 mai 2013, a înaintat o

cerere către Consiliului Superior al Procurorilor, solictînd acordul la eliberarea din

funcția de procuror al orașului Ceadîr-Lunga în legătură cu expirarea termenului

pentru care a fost numit (f.d. 10).

La fel, este constatat că întrucît Consiliul Superior al Procurorilor nu a adoptat

nici o decizie pe marginea cererii depuse la 03 iunie 2013, Bancov Ivan la 14 și 19

iunie 2013 s-a adresat către Consiliul Superior al Procurorilor cu cereri repetate, iar

prin hotărîrea Consiliului Superior al Procuraturii nr.12-128/13 din 25 iunie 2013

cererea lui Bancov Ivan a fost admisă parțial, hotărîrea fiindu-i adusă la cunoștință

reclamantului la data de 09 iulie 2013.

Or, în circumstanțele descrise, Bancov Ivan a depus cererea de chemare în

judecată la data de 18 iulie 2013 cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 17 al

Legii contenciosului administrativ potrivit căruia termenul de 30 de zile curge de la

data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care se solicită

recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea unei astfel de cereri.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Procuratura Generală a

RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de

apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Procuratura Generală a RM asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Procuratura Generală a RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță