2ra-1238/14 — Obligarea strămutării staţiei

Judecătoria Dubăsari Dosarul nr. 2ra-1238/14 Judecător: V. Suciu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, A, Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Guzun, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Urîtu Andrei împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, intervenienţi accesorii Primăria satului Ustia, raionul Dubăsari, Inspectoratul Energetic de Stat şi Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari privind obligarea strămutării staţiei de transportare a energiei electrice nr. 543 şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La data de 11 ianuarie 2011 Urîtu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, persoana interesată Primăria satului Ustia, raionul Dubăsari, solicitînd strămutarea staţiei de transformare a energiei electrice nr. 543 situată pe teritoriul proprietăţii private, încasarea despăgubirilor materiale şi morale în sumă de 100 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, au fost atraşi în calitate de intervenient accesoriu Inspectoratul Energetic de Stat sect. Criuleni şi Oficiul cadastral Teritorial Dubăsari. În motivarea acţiunii reclamantul Urîtu Andrei a indicat că, la data de 20 mai 2008 în baza contractului de donaţie cu nr. 1204, a devenit proprietarul imobilului situat în satul Ustia, raionul Dubăsari, compus din casa de locuit, construcţii auxiliare şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,1154 ha. Fără un careva acord obligaţional, inclusiv şi a proprietarilor precedenţi, pe terenul aferent al casei de locuit a fost amplasată o staţie de transformare a energiei electrice cu nr. 543, ce aparţine ca proprietate ÎCS „Red Union Fenosa” SA, filiala Criuleni.

Mai indică că, Primara Ustia a fost preîntîmpinată şi, obţinînd acordul ei din 20.09.2010, dînsul a expediat în adresa pîrîtului o petiţie, prin care a solicitat evacuarea staţiei din motivul că ultima îi împiedică deplina exercitare a 1 prerogativelor dreptului de proprietate. La data de 01.10.2010 a primit de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA un aviz de racordare, prin care a fost atenţionat că cheltuielile de proiectare şi transfer al transformatorului menţionat trebuie să le suporte el, cu care nu este de acord. A menţionat că, staţia de transformare a energiei electrice reprezintă un obiect de pericol sporit, la moment fiind neîngrădită, pe ea lipsesc careva semne corespunzătoare de preîntîmpinare şi informative, prezintă un pericol real membrilor familiei şi a copiilor minori, pune obstacole reale la prelucrarea terenului şi a îndeplinirii altor lucrări de reparaţie în gospodăria vizată.

Din considerente indicate, la 05.11.2010 a depus din nou o cerere suplimentară în adresa pîrîtului, însă pînă în prezent nu a primit nici un răspuns. Solicită reclamantul obligarea ÎCS „RED Union Fenosa” SA să strămute în termeni restrînşi staţia de transformare a energiei electrice cu nr. 543, situată pe teritoriul proprietăţii personale, în alt loc public. Din cauza prezenţei permanente pe teritoriul gospodăriei sale a unui obiect de pericol sporit, ceea ce-i aduce despăgubiri materiale şi morale, solicită încasarea din contul ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul său a prejudiciului material şi moral în sumă totală de 100 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 14 mai 2012 cererea de chemare în judecată depusă de Urîtu Andrei către ÎCS „Red Union Fenosa” SA, intervenienţi accesorii Primăria satului Ustia, raionul Dubăsari, Inspectoratul Energetic de Stat şi Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari privind obligarea strămutării staţiei de transformare a energiei electrice nr. 543, situată pe terenul, proprietate personală a lui Urîtu Andrei într-un alt loc şi încasarea prejudiciului material şi moral în sumă de 100 000 lei, s-a respins ca fiind neîntemeiată. Prin aceaşi hotărîre s-a încasat de la Urîtu Andrei în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 18 iunie 2012, Urîtu Andrei, reprezentant de avocatul Leonid Gaţcan a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Dubăsari din 14 mai 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 s-a respins cererea de apel depusă de avocatul Urîtu Leonid în interesle lui Urîtu Andrei şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 14 mai 2012 prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Urîtu Andrei ca fiind neîntemeiată şi s-a încasat în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3000 lei. Fiind contestată cu recurs, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2013 a admis recursul declarat de avocatul Leonid Gaţcan în interesele lui Urîtu Andrei şi a casat decizia Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.

Rejudecînd cauza, la 19 noiembrie 2013, Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău a adoptat decizia prin care a admis apelul declarat de Urîtu Andrei, reprezentat de avocatul Leonid Gaţcan. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 14 mai 2012 şi s-a emis o hotărîre nouă, prin care: s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Urîtu Andrei împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA. S-a obligat ÎCS „Red Union Fenosa” SA să strămute într-un alt loc staţia de transformare a energiei electrice nr. 543, amplasată pe terenul cu suprafaţa de 2 0,1154 ha, aferent construcţiei, ce-i aparţine cu drept de proprietate lui Urîtu Andrei, situat în satul Ustia raionul Dubăsari, înregistrat la Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari cu nr. cadastral 3844207.303.

Pretenţiile din cererea de chemare în judecată ce ţin de încasarea de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul lui Urîtu Andrei a prejudiciului material şi moral, s-au respins ca nefiind întemeiate. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit parţial reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Menţionînd totodată că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost interpretate eronat şi în consecinţă a fost adoptată o hotărîre ilegală şi neîntemeiată. La fel instanţa de apel a considerat că cerinţa reclamantului de încasare a prejudiciului moral şi material urmează a fi respinsă, or, aceasta este lipsită de suport probatoriu.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 19.02.2014, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Dubăsari din 14 mai 2012. În argumentarea recursului recurentul a invocat încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material. La data de 28.03.2014, intimatul Urîtu Andrei a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca neîntemeiat. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei prezentate de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul Urîtu Andrei solicită obligarea ÎCS „RED Union Fenosa” SA să-şi strămute într-un alt loc staţia de transformare a energiei electrice nr. 543 ce-i aparţine cu drept de proprietate ultimei şi care este amplasată pe terenul aferent cu suprafaţa de 0,1154 ha, situat în satul Ustia, raionul Dubăsari şi înregistrat la Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari cu nr. cadastral 3844207.303, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată dînsului. Drept temei de admitere a pretenţiilor reclamantul a invocat că prin contractul de donaţie nr. 1204 din 20.05.2008 a devenit proprietarul imobilului, compus din casa de locuit, construcţia auxiliară şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,1154 ha, situat în satul Ustia, raionul Dubăsari, înregistrat la Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari cu nr. cadastral 3844207.303.

însă, fără un careva acord obligaţional, 3 inclusiv şi a proprietarilor precedenţi, pe terenul aferent al casei de locuit a fost amplasată o staţie de transformare a energiei electrice cu nr. 543 ce aparţine cu drept de proprietate ÎCS „Red Union Fenosa” SA.

Întru soluţionarea pricinii pe cale extrajudiciară, Urîtu Andrei a expediat în adresa ÎCS „Red Union Fenosa” SA o cerere cu privire la strămutarea staţiei de transformare a energiei electrice nr. 543, drept răspuns la care, la data de 01.10.2010 a primit un aviz de racordare, conform căruia primul trebuie să strămute staţia electrică nr. 543 cît şi să îndeplinească alte lucrări, care sunt obligatorii potrivit art. 55 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice iar cheltuielile de proiectare şi transfer al transformatorului menţionat trebuie să le suporte el, cu care nu este de accord, considerînd că în cazul dat i-au fost încălcate drepturile de proprietate privată prevăzute în art. 46 al Constituţiei RM.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată. Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă prin care a admis parţial acţiunea şi a obligat ÎCS „Red Union Fenosa” SA să strămute într-un alt loc staţia de transformare a energiei electrice nr. 543, iar pretenţiile ce ţin de încasarea de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul lui Urîtu Andrei a prejudiciului material şi moral, s-au respins ca nefiind întemeiate. Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material pornind de la următoarele. Potrivit art. 315 al Codului Civil RM, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.

Conform art. 9 al Legii cu privire la proprietate, dreptul de proprietate apare pe baza producerii sau dobîndirii bunurilor în urma unei tranzacţii, prin moştenire, prin restabilirea dreptului de proprietate, prin alte mijloace care nu contravin legislaţiei Republicii Moldova. Conform alin. (7) al art. 6 din Legea cu privire la energetică, întreprinderile electrice care prestează servicii publice au drept de servitute asupra terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, pentru efectuarea de lucrări de marcare, de construcţie a obiectivelor, de deservire profilactică a utilajului, de reparare a reţelelor electrice, conductelor termice şi de gaze naturale, instalaţiilor electrotehnice şi utilajului gazifier, folosind tehnica respectivă.

Potrivit art. 428 al. (l) Cod Civil al RM, servitute este sarcina care grevează un imobil (terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul dominant). Utilitatea poate constata în sporirea confortului terenului dominant ori poate rezulta din destinaţia lui economică. Conform art. 430 al. (3) Cod Civil al RM, pozitive sînt servitutile care îndreptăţesc pe proprietarul terenului dominant să facă în mod direct anumite acte de folosinţă pe terenul aservit, iar negative - cele care impun proprietarului terenului aservit anumite restricţii în exerciţiul dreptului său de proprietate. Conform anexei nr. l p. 12 din Legea cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electro-energetic, reţelele electrice, cablurile şi trasformatoarele privatizate sînt localizate pe terenuri protejate de servitute.

4 Colegiul, reieşind din materialele dosarului, constată că prin contractul de donaţie nr. 1204 din 20.05.2008, reclamantul Urîtu Andrei a devenit proprietarul imobilului situat în s. Ustia, r. Dubăsari, înregistrat la Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari cu nr.cadastral 3844207.303. Pe terenul aferent al casei este amplasată o staţie de transformare a energiei electrice cu nr. 543. În urma expedierii de către reclamant a unei cereri negatorii către ÎCS „Red Union Fenosa” SA, cet. Urîtu Andrei i-a fost expediat un aviz de racordare, conform căruia solicitantul Urîtu Andrei trebuia să strămute staţia electrică cu nr. 543, cît şi să îndeplinească alte lucrări, care sînt obligatorii potrivit art. 55 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice.

Reclamantul nu a formulat careva pretenţii referitor la legalitatea sau ilegalitatea avizului de racordare din 01.10.2010, conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ, astfel, prezumîndu-se caracterul legal al actului administrativ. Referitor la amplasarea ilegală pe teritoriul proprietăţii reclamantului a staţiei electrice, Colegiul conchide că prima instanţa corect a stabilit, că folosinţa terenului este limitată prin dispoziţiile legii, întrucît pe terenul reclamantului este constituită o servitute negativă, ceea ce înseamnă că reclamantului, ca proprietar al imobilului, îi sînt impuse restricţii în exercitarea dreptului de proprietate. ÎCS „Red Union Fenosa,, SA dispune de un drept de folosinţă gratuit asupra terenurilor unde sînt amplasate instalaţiile sale electrice, în condiţiile în care însuşi statul, la momentul privatizării, i-a transmis şi garantat acest drept.

Conform prevederilor art.14 al Legii cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997- 1998, statul, pe lîngă faptul că a transmis activele întreprinderilor privatizate, a garantat şi succesiunea în drepturile sale patrimoniale ce ţin de întreprinderile privatizate, inclusiv cele legate de terenul aferent, adică şi cel unde sînt amplasate instalaţiile electrice. Colegiul consideră justă aprecierea instanţei de fond care reţine, că la înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului din s. Ustia, r. Dubăsari pe numele lui Urîtu Andrei, înscriere ce a avut loc în urma înregistrărilor masive, de către Primăria Ustia, nu a fost prezentată informaţia către Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari, despre existenţa instalaţiei electrice, ce grevează dreptul de proprietate, de aceea ÎCS „Red Union Fenosa” SA nu poate duce nici o răspundere pentru acest fapt.

Astfel, Colegiul conchide că instanţa de fond corect a ajuns la concluzia că pretenţia reclamantului Urîtu Andrei privind obligarea ÎCS „Red Union Fenosa” SA de a strămuta staţia de transformare a energiei electrice nr. 543 şi încasarea prejudiciului material şi moral, nu poate fi admisă deoarece nu au fost constatate careva încălcări ale ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la amplasarea instalaţiei electrice şi este necesar a respinge acţiunea ca neîntemeiată, or, conform art. 6 alin. (7) al Legii cu privire la energetică, art. 428 al. (l) şi art. 430 al.

(3) Cod civil al RM, întreprinderile electrice care prestează servicii publice au drept de servitute asupra terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, pentru efectuarea de lucrări de marcare, de construcţie a obiectivelor, de deservire profilactică a utilajului, de reparare a reţelelor electrice, conductelor termice şi de gaze naturale, instalaţiilor electrotehnice şi utilajului gazifier, folosind tehnica respectivă. 5 În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de ÎCS „Red Union Fenosa” SA şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 14 mai 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Urîtu Andrei împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, intervenienţi accesorii Primăria satului Ustia, raionul Dubăsari, Inspectoratul Energetic de Stat şi Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari privind obligarea strămutării staţiei de transportare a energiei electrice nr. 543 şi încasarea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Guzun Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6