2ra-1420/13 — Obligarea strămutării staţiei de transformare a energiei electrice şi repararea prejudicilui material şi moral

Prima instanţă: V. Suciu dosarul nr. 2ra- 1420/13 instanţa de apel : S. Arnăut, T. Perlin, E. Clim DECIZIE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Valeriu Doaga Tatiana Răducanu examinând recursul declarat de către avocatul Leonid Gaţcan în interesele lui Urîtu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Urîtu Andrei împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA, intervenienţi accesorii Primăria s. Ustia r. Dubăsari, Inspectoratul Energetic de Stat şi Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari, cu privire la obligarea strămutării staţiei de transformare a energiei electrice şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Urîtu Andrei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 14 mai 2012, c o n s t a t a La 11 ianuarie 2011 Urîtu Andrei a depus cerere de chemare in judecat împotriva ÎCS „Red Union Fenosa" SA, intervenienţii accesorii Primăria s. Ustia, r. Dubăsari, Inspectoratul Energetic de Stat şi Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari, privind obligarea strămutării staţiei de transformare a energiei electrice nr. 543 şi încasarea prejudiciului material şi moral.

In motivarea acţiunii reclamantul Urîtu Andrei a invocat că la 20 mai 2008, în baza contractului de donaţie cu nr. 1204, a devenit proprietarul imobilului situat în s. Ustia, r. Dubăsari, compus din casa de locuit, construcţii auxiliare şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,1154 ha. Fără un careva acord obligaţional, inclusiv şi a proprietarilor precedenţi, pe terenul aferent al casei de locuit a fost amplasată o staţie de transformare a energiei electrice, cu nr. 543, ce aparţine ca proprietate ÎCS „Red Union Fenosa" SA, filiala Criuleni. 1 A fost preîntîmpinată Primara Ustia şi obţinînd acordul ei din 20 septembrie 2010, a expediat în adresa pîrîtului o cerere negatorie, prin care a solicitat evacuarea staţiei din motivul că îi împiedică deplina exercitare a prerogativelor dreptului de proprietate.

La 01 octombrie 2010 reclamantul Urîtu Andrei a primit de la ÎCS „Red Union Fenosa" SA un aviz de racordare, prin care a fost atenţionat că cheltuielile de proiectare şi transfer al transformatorului menţionat trebuie să le suporte el, cu care nu este de acord. Invoca reclamantul ca staţia de transformare a energiei electrice reprezintă un obiect de pericol sporit, la moment fiind neîngrădită, pe ea lipsesc careva semne corespunzătoare de preîntîmpinare şi informative, prezintă un pericol real membrilor familiei şi a copiilor minori, pune obstacole reale la prelucrarea terenului şi a îndeplinirii altor lucrări de reparaţie în gospodăria vizată. Solicită Urîtu Andrei obligarea pîrîtului să strămute în termeni restrînşi staţia de transformare a energiei electrice cu nr. 543, situată pe teritoriul proprietăţii personale, în alt loc public.

Din cauza prezenţei permanente pe teritoriul gospodăriei sale a unui obiect de pericol sporit, ceea ce aduce prejudicii materiale şi morale, solicită încasarea din contul ÎCS „Red Union Fenosa" SA în beneficiul lui a prejudiciului material şi moral în sumă totală de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din data de 14 mai 2012 s-a respins acţiunea, s-a încasat de la Urîtu Andrei în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 3000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Urîtu Andrei şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Uritu Andrei a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitind admiterea recursului, casarea hotaririlor judecătoreşti si emiterea unei noi hotariri cu privire la admiterea acţiunii.

Recurentul in motivarea recursului a indicat ca instanţele de judecata au dat o apreciere eronata situaţiei de drept si de fapt ale cauzei, încălcînd normele de drept material si procedural. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţă de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

S- a constatat ca ambele instanţe, examinînd litigiul, au pus la bază art. 6 al. 7 din Legea cu privire la energetica care stipulează ca întreprinderile energetice care prestează servicii publice au drept de servitute asupra terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, pentru efectuarea de lucrări de marcare, de construcţie a obiectivelor, de deservire profilactică a utilajului, de reparare a reţelelor electrice, 2 conductelor termice şi de gaze naturale, instalaţiilor electrotehnice şi utilajului gazifier, folosind tehnica respectivă. Totodată, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel nu au dat nici o apreciere afirmaţiilor invocate de recurent, precum ca staţia de transformare a energiei electrice in litigiu prezintă un pericol real pentru viaţa si sănătatea familiei sale şi nefiind îngrădită, persistă pericolul electrocutării.

De asemenea, conform avizului de racordare din 01 octombrie 2010 valabil pîna la 01 octombrie 2011, eliberat de ICS RED Union Fenosa SA, abonatul Andrei Uritu urma să prezinte proiectul de strămutare a transformatorului PT-543 cu achitarea cheltuielilor respective (f.d. 5). Andrei Urîtu a refuzat de a suporta astfel de cheltuieli, iar instanţele nu au constatat cu certitudine dacă este posibilitate tehnică de strămutare a staţiei de transformare a energiei electrice şi cine urmează sa achite cheltuielile de transferare. De asemenea, prima instanţă a dispus încasarea de la recurentul Andrei Uritu a taxei de stat in mărime de 3 000 lei reieşind din suma de 100 000 lei solicitată. Dar aceasta suma include in sine atît prejudiciu material cit si cel moral.

Deci ambele instanţe, nu au concretizat cerinţele recurentului, fapt ce a generat admiterea unei erori. La fel, in cererea de recurs se invoca ca in instanţa de apel atît apelantul cit si avocatul sau au fost prezenţi si au dat explicaţii, ceea ce contravine celor invocate în decizia contestată precum ca apelantul şi avocatul său în şedinţa de judecata nu s-au prezentat. Aceste circumstanţe denota ca litigiul s-a examinat grăbit fără cercetarea tuturor circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea corectă a cauzei. Prin urmare, hotărîrea atacată cu recurs este una incompletă, iar nemotivarea unei hotărîri judecătoreşti încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în jurisprudenţa sa a reiterat că efectul Art. 6 este, printre altele, de a plasa un „tribunal” sub o obligaţie de a petrece o examinare adecvată a poziţiilor, argumentelor şi probelor, fără a prejudicia evaluarea sau dacă ele sunt relevante pentru decizia sa (cazul Buzescu v. Romania, nr. 61302/00 din 24 mai 2005). Funcţia unei decizii motivate este să demonstreze părţilor că ele au fost auzite. Mai mult ca atît, o hotărîre motivată oferă părţii posibilitatea să o conteste, precum şi posibilitatea de a revedea decizia de către instanţa de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării justiţiei (cazul Suominen v. Finlanda, nr. 37801/97 din 01 iulie 2003 ). De asemenea, la examinarea litigiului urma a se ţine cont de faptul că statul deţine obligaţia pozitivă de a proteja viaţa si sănătatea cetăţenilor săi in aspectul art. 8 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. 3 Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural, erori care, conform art. 442 al. (1) CPC nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţă de apel.

În conformitate cu art. 445 al.(1) lit. c), CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către avocatul Leonid Gaţcan în interesele lui Urîtu Andrei. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Urîtu Andrei împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA, intervenienţi accesorii Primăria s. Ustia r. Dubăsari, Inspectoratul Energetic de Stat şi Oficiul Teritorial Cadastral Dubăsari cu privire la obligarea strămutării staţiei de transformare a energiei electrice şi repararea prejudiciului material şi moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Valeriu Doaga Tatiana Răducanu 4