2ra-1397/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: C.Creţu dosarul nr. 2ra-1397/2014 instanţa de apel: M.Anton, D.Manole, I.Secrieru DECIZIE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Mihail Sorocanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eugeniu Grosul împotriva lui Mihail Sorocanu cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Mihail Sorocanu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 15 noiembrie 2012 c o n s t a t ă La 16 noiembrie 2011 Eugeniu Grosul s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Sorocanu cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii de întîrziere.

În motivarea acţiunii a invocat că, la 29 aprilie 2010, avînd calitatea de împrumutător şi Mihail Sorocanu avînd calitatea de împrumutat au încheiat un contract de împrumut, a cărui obiect era transmiterea către ultimul a sumei de 3000 euro, ceea ce constituia la momentul încheierii contractului 49770 lei conform cursului de schimb al Băncii Naţionale a Moldovei, contra 1 euro pe un termen de 3 luni pînă la 30 iulie 2010. Susţine că în contract a mai fost stipulat de asemenea plata unei penalităţi de întîrziere de 0,1% din întreaga sumă a datoriei neachitate pentru fiecare zi de întîrziere, dar plata penalităţii de întîrziere nu eliberează împrumutatul de îndeplinirea obligaţiilor de bază. Conform pct.4 din contractul menţionat, pîrîtul şi-a asumat obligaţia de a restitui banii la expirarea termenului, însă la scadenţă acesta nu a executat obligaţia asumată, inclusiv nu a achitat şi penalitatea de întîrziere pentru toată perioada.

Menţionează că multiplele solicitări adresate pîrîtului de a restitui în mod extrajudiciar sumele respective, inclusiv prin notificare scrisă şi remisă debitorului, nu s-a finisat cu succes. Afirmă că de la scadenţă - 30 iulie 2010 a trecut o perioadă de 440 zile, timp pentru care urmează a se calcula penalitatea de întîrziere, care constituie 1320 euro. Solicită încasarea de la Mihail Sorocanu în beneficiul său a datoriei împrumutului în mărime de 3000 euro şi a penalităţii de întîrziere pentru nerestituirea împrumutului în termen în sumă de 1320 euro, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 15 noiembrie 2012 a fost admisă acţiunea, fiind încasat forţat de la Mihail Sorocanu în beneficiul lui Eugeniu Grosul suma împrumutului în mărime de 3000 euro, penalitatea de întîrziere de 1320 euro, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 3103 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Mihail Sorocanu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 15 noiembrie 2012. La 20 februarie 2014 Mihail Sorocanu a declarat recurs împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, solicitînd admiterea acestuia , casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, deoarece pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei şi anume Marina Anton a participat la examinarea cauzei în ordine de apel anterior, expunîndu-se asupra încheierii din 06 iunie 2013. Mai menţionează că instanţa de apel în cadrul examinării pricini din 05 decembrie 2013 nu s-a expus în nici un mod asupra fondului cauzei, fiind abordată doar problema citării recurentului-intimat Mihail Sorocanu anterior. În conformitate cu art.434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 20 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d.122), însă lipseşte dovada recepţionării de către ultimii a decizie integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a depus recursul în termen, la 20 februarie 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva lui Mihail Sorocanu, Eugeniu Grosul a solicitat încasarea datoriei şi a penalităţii de întîrziere conform contractului de împrumut. Judecînd pricina în cauză, prima instanţă a ajuns la temeinicia acţiunii şi admiterea integrală a acesteia, soluţie care a fost menţinută şi de către instanţa de apel. În conformitate cu art.130, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu- se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Reieşind din normele de drept menţionate, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecînd apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor cauzei, precum şi materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărîrii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare.

Astfel, instanţa de recurs reţine că instanţele de judecată ierarhic inferioare la examinarea cauzei nu au ţinut cont de prevederile art. 138 CPC, care indică expres că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului.

Contrar prevederilor enunţate, din materialul probator al cauzei rezultă, că o parte din înscrisurile care au fost puse la baza emiterii hotărîrii judecătoreşti, inclusiv şi contractul de împrumut, care în cauză constituie drept probă de bază, este xerocopie neautentificate (f. d. 9), motiv din care instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune asupra autenticităţii conţinutului acestora şi de a verifica legalitatea deciziei supuse recursului. În această ordine de idei, avînd ca bază dispoziţiile art. 118 alin. (5) CPC, care acordă instanţei judecătoreşti (judecătorului) dreptul de a propune părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, instanţa, întru stabilirea unor fapte, urma să propună părţilor prezentarea înscrisurilor necesare în original sau în copii autentificate în modul stabilit.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Mihail Sorocanu. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eugeniu Grosul împotriva lui Mihail Sorocanu cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii de întîrziere, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari Galina Stratulat