2ra-1506/14 — Atribuirea cotei de teren

dosarul nr.2ra-1506/14 prima instanţă: Z.Aramă instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 08 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mutcoglo Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Mutcoglo Gheorghe către Consiliul sătesc Ciucur Mingir raionul Cimişlia, Primăria s. Ciucur Mingir raionul Cimişlia cu privire la atribuirea cotei de teren, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Mutcoglo Gheorghe şi menţinută hotărârea judecătoriei Cimişlia din 02 mai 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă Reclamantul Mutcoglo Gheorghe s-a adresat la 21 februarie 2013, în instanţa de judecată cu o cerere împotriva Consiliul s. Ciucur Mingir raionul Cimişlia şi Primăria s. Ciucur Mingir raionul Cimişlia cu privire la atribuirea cotei de teren echivalentă în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că începând cu data de 01.07.1982 până la data de 01.07.1988 a activat în colhozul "Miciurin” din s. Ciucur Mingir r. Cimişlia, iar la data de 01.07.1988 a fost eliberat din colhoz, din motivul încălcării disciplinei de muncă. Menţionează reclamantul că în perioada anilor 1988-1994, reclamantul s-a angajat la muncă în sovhozul "Dolinschii”, iar în anul 1994 a revenit în satul natal, unde din nou a activat în cadrul colhozului ”Miciurin” din s. Ciucur Mingir r-nul Cimişlia, unde a activat până în anul 1998. Indică reclamantul, că la data de 21.12.2011 s-a adresat cu cerere către Primăria s. Ciucur Mingir r. Cimişlia pentru a primi cotă de teren echivalentă, ca fiind membru al colhozului, însă la data de 31.01.2012 a primit refuz în baza deciziei nr. 6/5 din 26.07.2012, în legătură cu care fapt reclamantul a înaintat acţiune în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 02 mai 2013, acţiunea înaintată de către Mutcoglo Gheorghe a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, cererea de apel înaintată de către Mutcoglo Gheorghe a fost respinsă şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 13 februarie 2014, Mutcoglo Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Cimişlia şi a decizie instanţei de apel, şi emiterea unei hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul Mutcoglo Gheorghe a invocat că hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt ilegale şi neîntemeiate.

În acest sens, susţine recurentul că instanţa de judecată a interpretat în mod eronat legea. În susţinerea acestei poziţii, indică recurentul că începând cu 01 iulie 1982 a devenit membru al colhozului “Miciurin” s. Ciucur-Mingir, unde a activat fără întrerupere până la 01 iulie 1988, când a fost eliberat din funcţie. De asemenea, mai indică că în perioada anilor 1988-1994 a muncit în sovhozul "Dolinschii”, iar din 17 decembrie 1994 în baza ordinului nr. 4 din 22 martie 1995 iarăşi a devenit membru al Colhozului Ciucur-Mingir, unde a activat până în anul 1998. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă, or instanţele de judecată la soluţionarea litigiului au aplicat corect prevederile legale în acest domeniu constatînd cu certitudine că la data de 01.01.1992, reclamantul nu era membru al colhozului din localitatea respectivă, care constituia, la rîndul său, temeiul general de acordare a cotelor de teren echivalent. Acest fapt nu este negat de însuşi reclamant prin circumstanţele de fapt descrise în acţiune şi pe parcursul examinării cauzei.

Ca urmare, Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mutcoglo Gheorghe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Mutcoglo Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă