2ra-1134/14 — Obligarea pîrîţilor de a elibera titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren

dosarul nr. 2ra-1134/14 prima instanţă: S. Lazari instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco şi N. Matveeva ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Ana Mazur, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ana Mazur împotriva Primăriei Suhuluceni raionul Teleneşti, Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti cu privire la obligarea perfectării şi eliberării titlurilor de autentificare, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Ana Mazur cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Teleneşti din 08 aprilie 2013, c o n s t a t ă: La 27 februarie 2013, Ana Mazur a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei Suhuluceni raionul Teleneşti, Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti cu privire la obligarea perfectării şi eliberării titlurilor de autentificare.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că în anul 1994, atît dînsei, cît şi lui Leonid Mazur i-au fost repartizate două cote de pămînt arabil a cîte 0,97 ha fiecare. În anul 2000, Primăria a strîns toate titlurile provizorii cu suprafaţa de 0,97 ha, iar în schimb i-au întors titlurile cu suprafaţa micşorată de 0,95 ha. La cererea părţii, Primăria a corectat datele privind suprafaţa terenurilor, însă în baza de date a Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti a rămas informaţia greşită. A menţionat, reclamanta, că prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 04 aprilie 2011, au fost anulate titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 8953205307 şi 8953205308 eliberate de Primăria Suhuluceni raionul Teleneşti la 12 februarie 2000. Ana Mazur a mai afirmat că pîrîţii i-au refuzat categoric să-i elibereze titlurile noi cu suprafaţa de 0,97 ha, cerîndu-i cîte 1500 lei pentru fiecare titlu de 0,95 ha.

1 Solicită, Ana Mazur, admiterea cererii de chemare în judecată; obligarea Primăriei Suhuluceni raionul Teleneşti şi a Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti să perfecteze şi să elibereze două titluri de autentificare noi cu suprafaţa de 0,97 ha fiecare în schimbul celor anulate; obligarea pîrîţilor să efectueze toate modificările în baza de date a Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti. Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 08 aprilie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. A fost obligată Primăria Suhuluceni raionul Teleneşti să-i elibereze reclamantei titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren asupra terenului cu nr. cadastral 8953205308, amplasat în extravilanul s. Suhuluceni raionul Teleneşti.

În rest, pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Ana Mazur cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Teleneşti din 08 aprilie 2013. La 23 ianuarie 2014, Ana Mazur a depus recurs, iar la 06 martie 2014 – recurs suplimentar, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Recursul declarat la 23 ianuarie 2014, respectiv la 06 martie 2014, este depus în termen.

Recurenta, Ana Mazur, în motivarea recursului a indicat că instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate neîntemeiat au respins cerinţele reclamantei. Consideră că respectivele hotărîri sunt ilegale şi eronate, fiind bazate pe mărturiile false ale funcţionarilor Primăriei Suhuluceni. Instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 11 martie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Primăriei Suhuluceni cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, partea nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului 2 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Ana Mazur, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ana Mazur, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 d i s p u n e: Recursul declarat de Ana Mazur se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4