3ra-550/14 — Recunoaşterea ilegalităţii a ordinului

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-550/14 Judecător: L. Holeviţcaia Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 08 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Papuc Oleg, în pricina civilă la cererea lui Papuc Oleg către Departamentul Poliţie de Frontieră privind recunoaşterea ilegalităţii şi anularea în parte a ordinului cu privire la sancţionarea disciplinară, încasarea prejudiciului material cauzat în urma aplicării sancţiunii disciplinare neîntemeiate, precum şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2014 prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 octombrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 09 iulie 2013, Papuc Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Poliţie de Frontieră privind anularea în parte a actului administrativ - ordinului șefului Departamentului Poliţiei de Frontieră „Cu privire la sancţionarea disciplinară a polițiștilor de frontieră” nr. 648ps din 11.06.2013, şi anume: anularea aplicării sancţiunii disciplinare „avertisment” șefului Serviciului juridic al centrului operațiuni la frontieră, locotenent-major Papuc Oleg. La 08 octombrie 2013, reclamantul a depus cerere suplimentară, solicitând încasarea prejudiciului material cauzat în urma aplicării sancţiunii disciplinare neîntemeiate, prin încasarea premiului bănesc neachitat în mărime maximală 1600 lei, precum şi repararea prejudiciului moral în sumă de 16 000 lei.

În argumentarea cerinţelor pretinse, reclamantul a invocat că, este angajat în funcţie publică la Departamentul Poliţiei de Frontieră al MAI din luna iunie 2010, pe parcursul carierei în această instituţie obţinînd doar rezultate înalte, fiind stimulat de mai multe ori pentru serviciu impecabil. Totodată, de către șeful Departamentului Poliţiei de Frontieră, a fost emis ordin „cu privire la sancţionarea disciplinară a polițiștilor de frontieră” nr. 648ps din 11 iunie 2013, prin care i s-a aplicat sancţiunea disciplinară „avertisment”. Despre faptul că este subiectul unei anchete de serviciu, a aflat deja după emiterea ordinului de sancţionare, prin intermediul telegramei, prin care i s-a adus la cunoştinţă că ancheta de serviciu este deja finalizată şi i s-a propus să facă cunoştinţă cu materialele şi concluzia anchetei de serviciu.

Invocă încălcarea de către angajator a procedurii stabilite, lezând dreptul reclamantului la apărare, prin oferirea posibilităţii de a prezenta probe, care ar demonstra faptul nevinovăției sale. Mai consideră că angajatorul a încălcat prevederile art.208 CC, art.36 alin.(2), (4) al Legii cu privire la Poliția de Frontieră, care prevăd că, la examinarea abaterii disciplinare, audierea poliţistului şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii, iar polițistul de frontieră în privinţa căruia se desfăşoară ancheta de serviciu are dreptul să cunoască integral materialele anchetei, să solicite şi/sau să prezinte probe în apărare. La fel, invocă situaţia prin care, nu poate fi învinuit în neîndeplinirea măsurilor prevăzute de atribuţiile funcţionale, cum şi nu poate fi tras la răspundere pentru acţiunile şi iresponsabilitatea altor persoane.

Menţionează că, conform atribuțiilor șefului Serviciului juridic, prevăzute de normă menţionată, este responsabil de recepţionarea de la agenții constatatori a proceselor - verbale cu privire la contravenţie, ţinerea evidenţei şi plenitudinii evidenţei lor conform REPVC, precum şi efectuarea analizei juridice a dosarelor contravenționale. Consideră că obligaţiile sale şi le-a îndeplinit cu grad înalt de responsabilitate, calitativ şi în termen, fapt despre care a raportat șefului, în raportul din 29 mai 2003. În raport a declarat că agenților constatatori permanent şi în continuu se acordă ajutor metodologic cu coordonarea tuturor problemelor apărute, iar după fiecare transmitere a proceselor - verbale în serviciul juridic, la depistarea încălcărilor, faptul respectiv se aduce la cunoştinţă persoanelor responsabile din cadrul SCF „Chişinău – Aeroport”.

În argumentarea cerinţelor suplimentare, reclamantul a invocat că, după punerea pe rol a prezentei cauze civile, şeful Departamentului Poliţiei de Frontieră, a emis ordinul nr. 925 din 20 august 2013, de stimulare a efectivului, potrivit căruia cu ocazia sărbătorii naţionale „Ziua Independenței” a acordat premii băneşti. El avînd sancţiunea disciplinară nestinsă, pe care o consideră ca neîntemeiat aplicată, nu a fost inclus în lista pentru acordarea premiului bănesc. Astfel, consideră că i s-a cauzat un prejudiciu material în mărime de 1600 lei, suma fiind echivalentă cuantumului maxim a premiului bănesc, care nu i-a fost acordat. Menţionează că sumele premiilor acordate erau diferite, variind între 600-1600 lei.

Luând în consideraţie faptul că angajatorul nu a răspuns la cererea reclamantului, prin care a solicitat informația referitor la cuantumul premiei care urma să-i fie acordată, în cazul lipsei sancţiunii nestinse. Consideră că ar fi oportun să solicite suma maximală. La fel, motivează reclamantul că, în perioada efectuării serviciului în cadrul poliţiei de frontieră, a avut o carieră impecabilă, obţinînd de la conducere numai stimulări, pentru profesionalism şi disciplină înaltă, a avut de suferit enorm de mult în urma aplicării sancţiunii respective. Astfel, purtând răspundere disciplinară pentru încălcările persoanelor terțe, a retrăit un stres puternic, care i- a afectat esenţial starea moral-psihologică.

Gravitatea ofensării psihice s-a manifestat şi prin faptul că ordinele de sancţionare se aduc la cunoştinţă întregului efectiv. Invocând ca suport legal prevederile art. l422 (l) CC, solicitînd repararea prejudiciului moral estimat în sumă de 16 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost admisă acţiunea, s-a anulat în parte Ordinului șefului Departamentului Poliţiei de Frontieră nr. 648ps din. 11.06.13 „Cu privire la sancţionarea disciplinară a polițiștilor de frontieră” şi anume în partea aplicării sancţiunii disciplinare „avertisment” şefului Serviciului juridic al centrului operaţiuni la frontieră, locotenent-major Papuc Oleg, pe motiv că este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de Departamentul Poliţiei de Frontieră, a fost casată hotărîrea instanţei de fond şi s-a pronunțat o nouă hotărîre prin care acțiunea înaintată de Papuc Oleg a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia nominalizată, la 17 martie 2014, Papuc Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2014 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 15 octombrie 2013. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, bazată pe aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, iar concluziile instanței sunt bazate pe aprecierea arbitrară a probelor.

A mai indicat recurentul că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii și nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind dovedite. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Papuc Oleg nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Papuc Oleg ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Papuc Oleg se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă