2ra-1364/14 — Încasarea împrumutului

prima instanţă: A. Garbuz dosarul nr. 2ra-1364/14 instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 08 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion Reiz, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației de Economii și Împrumut ,,Prut-Varatic” împotriva lui Reiz Ion, Rusu Tamara şi Rusu Ion cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a penalității, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 05 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Asociația de Economii și Împrumut ,,Prut-Varatic”, casată integral hotărârea Judecătoriei Râșcani din 07 iunie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă, constată: La 28 octombrie 2011, AEÎ ,,Prut-Varatic” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Reiz Ion, Rusu Tamara și Rusu Ion cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a penalității.

În motivarea acțiunii a indicat că la 22 februarie 2008, a încheiat cu pârâtul Ion Reiz contractul de împrumut nr.034/TL/02/2008, prin care ultimul a luat cu împrumut suma de 10000 lei cu dobânda de 31% anual și termenul de rambursare de 24 luni, şi anume până la 22 februarie 2010. Menţionează că restituirea împrumutului, plata dobânzii şi penalității a fost garantată de către fidejusorii: Rusu Tamara și Rusu Ion, fapt confirmat prin semnăturile proprii a acestora, potrivit pct.3.4 al contractului menționat. Susține că la 22 iulie 2011, pârâtul îi datora suma de 18441 lei, formată din suma de 10000 lei cu titlul de împrumut, suma de 2325 cu titlu de dobândă aferentă împrumutului și suma de 6116 lei cu titlu de penalitate.

Afirmă că la multiplele solicitări adresate pârâtului de a-i restitui în mod extrajudiciar suma datorată, acestea nu s-au soldat cu succes. Solicită încasarea în mod solidar din contul lui Reiz Ion, Rusu Tamara şi Rusu Ion în beneficiul său, a datoriei în mărime de 18441 lei și încasarea taxei de stat în mărime de 553 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani din 07 iunie 2012, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat în mod solidar din contul lui Reiz Ion, Tamara Rusu, Ion Rusu în beneficiul AEÎ „Prut-Vartic” datoria în mărime de 2120 și cheltuielile de judecată în mărime de 67,70 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

1 Prin încheierea Judecătoriei Râșcani din 09 iulie 2012, a fost dispusă corectarea erorii strecurate în dispozitivul hotărârii primei instanțe, prin indicarea că urmează a fi încasat în mod solidar din contul lui Reiz Ion, Tamara Rusu, Ion Rusu în beneficiul AEÎ „Prut-Vartic” datoria în sumă de 2290 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1029,82 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 99,59 lei. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 14 martie 2013, a fost admis apelul declarat de către AEÎ „Prut-Vartic” și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 iulie 2013, a fost admis recursul declarat de către AEÎ „Prut-Vartic”, casată decizia instanței de apel şi restituită pricina la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 05 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către AEÎ „Prut-Vartic”, casată integral hotărârea și încheierea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea AEÎ „Prut-Vartic” a fost admisă şi încasat de la Reiz Ion, Tamara Rusu, Ion Rusu în beneficiul lui AEÎ „Prut-Vartic” împrumutul în sumă de 18441 lei, dobândă de întârziere în suma de 2325 lei, penalitatea în mărime de 6116 și cheltuielile de judecată în mărime de 968 lei. La 17 ianuarie 2012, Reiz Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu trimiterea pricinii la rejudecare în prime instanță.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești considerându-le ilegale neîntemeiate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, nefiind elucidate toate circumstanțele care au o importantă pentru soluționarea justă a pricinii. Menționează că potrivit contractului de împrumut nr. 034/TL/02/2008 din 22 februarie 2008, AEÎ „Prut-Vartic” în calitate de împrumutător s-a obligat să-i acorde lui în calitate de împrumutat mijloace bănești în mărime de 10000 lei, fiind stabilită dobânda de 31% anual și termenul de rambursare de 24 luni, şi anume până la 22 februarie 2010. Susține că în partea descriptivă a deciziei instanței de apel s-a indicat faptul precum că a fost prelungit contractul de împrumut menționat, printr-un eventual acord adițional la contract, pe când asemenea acord dânsul nu a primit şi nici nu a avut posibilitatea de a-l examina.

Indică că nu poate fi reținută concluzia instanței de apel precum că dânsul a fost citat legal despre data și ora ședinței de judecată în cadrul Curții de Apel Bălți, mai mult asemenea înștiințări lipsesc în dosar, iar declarațiile Tamarei Rusu privind înștiințarea lui despre judecarea pricinii în ordine de apel sunt eronate, deoarece dânsul se afla peste hotarele țării, fapt confirmat prin mențiunile în pașaportul său, iar familia sa nu a primit nici o citație prin scrisoare cu aviz de primire. Mai indică că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor nu au reținut suţinerile sale despre crearea unui raport juridic în mod arbitrar. La fel, invocă că instanțele judecătorești, nu au indicat date referitor la modul de calcul a datoriei solicitate, precum şi faptul că în temeiul căror acte au fost menționate cuantumul datoriei, perioada efectuării, sau existența calculului desfășurat la suma pretinsă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Reiz Ion este inadmisibil din considerentele ce urmează. 2 În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Reiz Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Reiz Ion asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Reiz Ion ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Reiz Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 3