2ra-1539/14 — Încasarea restanţei salariale

prima instanţă – V. Negruţa dosarul nr. 2ra-1539/14 instanţa de apel – V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Globa împotriva Agenţiei „Apele Moldovei” de pe lângă Ministerul Mediului al Republicii Moldova şi Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” cu privire la încasarea restanţei salariale împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 07 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 26 iulie 2013, Ivan Globa, reprezentat de avocatul Angela Platon a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei „Apele Moldovei” de pe lângă Ministerul Mediului al RM şi ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” cu privire la încasarea restanţei salariale. În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul ordinului nr. 106 din 25 noiembrie 1982 reclamantul a fost angajat în calitate de maşinist principal la Staţia de Pompare a Apelor din sat. Jora de Jos, r-nul Orhei a Asociaţiei Interraionale de Producţie Reparaţie şi Exploatare, menţionând că pe parcurs în urma reorganizării instituţia şi-a schimbat denumirea în ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare”, atribuţiile de fondator asupra acestei instituţii fiind exercitate de Agenţia „Apele Moldovei”.

Afirmă că în temeiul ordinului nr. 29-p din 08 septembrie 2011 el a fost transferat în calitate de paznic la staţia SPP-Jora de Jos, fiindu-i stabilit un salariu de 700 lei, iar în luna mai 2013 a fost concediat în legătură cu reducerea personalului de cadre, indicând că în pofida faptului că a fost concediat de la ÎS „STI” Orhei până la momentul de faţă pârâtul nu i-a achitat salariul. Susţine că pe cazul dat împreună cu colegii de serviciu a depus în repetate rânduri plângeri la Inspectoratul Teritorial de Muncă Orhei asupra ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare” Orhei, invocând faptul neachitării la timp a salariului, fapt pentru care pârâtul a fost sancţionat.

Mai indică că ultima plângere a fost depusă la 04 februarie 2013, iar datoria la acel momentul constituia suma de 9977 lei, incluzând perioada februarie 2012 - ianuarie 2013. Invocă că în pofida sancţiunilor aplicate pârâtului, ultimul nici la moment nu i-a achitat salariul, astfel la situaţia 01 iunie 2013 restanţa salariului constituia 12064,14 lei, fapt confirmat de însuşi pârât. Afirmă că din cauza încălcării de către pârât a mai multe norme legale, cât şi normelor CEDO, el a suportat frustrări şi stresuri enorme, fiindu-i cauzat prejudiciu moral, pe care îl apreciază în sumă de 10000 lei. Solicită încasarea în mod solidar de la pârâţi în beneficiul lui Ivan Globa a restanţei salariale în mărime de 12064,14 lei, serviciile avocatului - 3000 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 07 octombrie 2013 a fost încasat în mod solidar de la Agenţia „Apele Moldovei” şi ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” în beneficiul lui Ivan Globa Vasile datoria la salariul neachitat în sumă de 11511,60 lei (şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1500 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. La fel, a fost încasat în mod solidar de la Agenţia „Apele Moldovei” şi de la ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 345,33 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” și menținută hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014 a fost corectată eroarea din dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, referitor la prima instanţă, Judecătoria Centru cu Judecătoria Orhei. La 12 februarie 2014 ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, modificarea hotărârii primei instanţe în partea încasării cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei şi în partea dată emiterea unei noi hotărâri de încasarea a sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În motivarea recursului a invocat că instanţa de judecată a încălcat şi a aplicat eronat normele de drept material şi normele de drept procedural.

Astfel, invocă că prima instanţă nu a luat în consideraţie că acţiunea înaintată de către Ivan Globa a fost admisă doar 50 %. Consideră că la caz prima instanţă trebuia să aplice nu doar art. 96 CPC, dar şi art. 94 alin. (1) CPC, luând în consideraţie că a fost admis 50 % din acţiune. Menţionează că instanţa urma să dispună încasarea cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică suma de 750 lei (1500 lei x 50 %). Susţine că argumentele date au fost invocate şi în instanţa de apel, însă instanţa de apel, contrar art. 373 alin. (5) CPC, nu şi-a expus părerea asupra motivului invocat, deşi era unicul. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari