2ra-1361/14 — Declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă: G.Moscalciuc nr.2ra-1361/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pohopol,A.Gavriliţă ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ivan Şpac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Şpac împotriva lui Vasile Galuşca cu privire la anularea contractului de vînzare-cumpărare şi restabilirea părţilor în poziţia iniţială, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Vasile Galuşca, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 24 mai 2013 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La 18 iulie 2012 Ivan Şpac a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Galuşca cu privire la recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare cumpărare a automobilului şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat că, la 10 decembrie 2006 s-a înţeles cu Vasile Galuşca referitor la cumpărarea autovehiculului de model „VAZ 21063” anul fabricării 1992, număr de înregistrare BD AD 328 ce aparţinea cu drept de proprietate lui Semion Sandulescu şi care i-a eliberat lui Vasile Galuşca în anul 2006 o procură cu dreptul de a vinde sau cumpăra automobilul menţionat. Conform înţelegerii cu pîrîtul, el i-a achitat lui Vasile Galuşca suma de 20 000 lei pentru autovehiculul respectiv, însă fiindcă cu ultimul lucra într-o firmă, unde el era subalternul lui Vasile Galuşca, nu a luat recipisa care ar confirma transmiterea banilor pentru automobilul procurat. Astfel, ducă transmiterea banilor, pîrîtul i-a transmis automobilul de model VAZ 21063, de care se foloseşte pînă în prezent.

Menţionează că la momentul cînd s-a adresat pentru înregistrarea automobilului, a aflat că proprietarul acestuia Semion Sandulescu a decedat şi reînregistrarea automobilului pe numele său este imposibilă. La 22 noiembrie 2012 reclamantul a înaintat o cerere suplimentară prin care a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare din 10 decembrie 2006 a autovehiculului de model VAZ 21063, încheiat între Ivan Şpac şi Vasile Galuşca şi readucerea părţilor în poziţia iniţială, din motiv că pîrîtul a ascuns faptul că proprietarul automobilului este decedat iar reînregistrarea acestuia pe numele său nu este posibilă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 24 mai 2013 a fost admisă parţial acţiunea, fiind constatat nulitatea absolută a contractului de vînzare- cumpărare din 10 decembrie 2006 a autovehiculului de model VAZ 21063 anul fabricării1992, DB AD 328, încheiat între Ivan Şpac şi Vasile Galuşca şi readucerea părţilor în poziţia iniţială. A fost încasat de la Vasile Galuşca în folosul lui Ivan Şpac taxa de stat în sumă de 600 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Vasile Galuşca, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 24 mai 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă.

La 11 februarie 2014 Ivan Şpac a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, fiind emisă cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Totodată menţionează că instanţa de apel nu a îndeplinit obligaţiunea de a reflecta în hotărîrea ei motivele concluziilor sale privind admiterea probelor lui Vasile Galuşca şi respingerea probelor recurentului. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ivan Şpac nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ivan Şpac în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ivan Şpac ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ivan Şpac se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat