3ra-560/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Busuioc dosarul nr. 3ra-560/14 instanţa de apel: B. Birca, M. Morarau, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Optimus Plus” în pricina civilă la de chemare in judecata depusa de Societatea cu Răspundere Limitata „Optimus Plus” împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul şi Primăria mun.

Chişinău, casata hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 iulie 2013 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă La data de 26 octombrie SRL „Optimus Plus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei mun. Chişinău cu privire contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr-22/17-10 din 22 ianuarie 2009, loturile din str. A. Hajdeu 47, nr. 1 cu suprafaţa totală de 0,115 cu destinaţia pentru exploatarea imobilului (social) proprietate privată, nr. cadastral 0100420469 şi nr.2 cu suprafaţa totala de 0,1251 ha pentru amenajarea complexă a teritoriului provizoriu cu nr. cadastral 0100420468 au fost date în arenda funciară SRL „Optimus Plus”.

Menţionează reclamantul că la data de 14 iunie 2011 a depus cerere privind privatizarea terenului aferent nr. 497, la cerere anexind toate actele prevăzute de Regulamentul cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente obiectivelor privatizate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.562 din 23 octombrie 1996. Suplimentar reclamantul a menţionat faptul că din momentul depunerii cererii de cumpărare a terenului aferent şi pînă în prezent a trecut peste 1 an de zile, fără soluţionată problema privatizării terenului aferent, legislaţia reglementează expres termenul de examinare acestor cereri de o lună.

Solicita reclamantul recunoaşterea drept ilegale acţiunile Consiliului municipal Chişinău referitor la nesoluţionarea in termen a cererii nr. 173 din 19 septembrie 2012 cu privire la privatizarea terenului aferent imobilului său din str. A. Hajdeu 47, nr. 1, precum şi obligarea Consiliului municipal Chişinău sa privatizeze după SRL „Optimus Plus” acest teren conform procedurii reglementate de legislaţie, cu coeficientul 0,30 stabilite pentru mun. Chişinău conform anexei la Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 Cu privire la preţul normativ si modul de vînzare- cumpărare a pămîntului. Prin hotarîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 16 iulie 2013 acţiunea a fost admisa, fiind recunoscute drept ilegale acţiunile Consiliului municipal Chişinău referitor la nesoluţionarea în termen a cererii nr. 173 din 19 septembrie 2012 cu privire la privatizarea terenului aferent din str. A. Hajdeu 47, nr. 1, precum şi obligat Consiliului municipal Chişinău să privatizeze după SRL „Optimus Plus” acest teren conform procedurii reglementate de legislaţie, cu coeficientul 0,30 stabilite pentru mun. Chişinău conform anexei la Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 Cu privire la preţul normativ si modul de vînzare-cumpărare a pămîntului. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Consiliul mun. Chişinău si Primăria mun. Chişinău au depus apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe si emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acţiunea ca fiind tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Consiliul şi Primăria mun. Chişinău,casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chisinău din 16 iulie 2013 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii ca fiind depusă tardiv. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că instanţa de fond a dat o apreciere incorectă situaţiilor de fapt şi de drept ale cauzei la acest capitol, fapt care a dus la adoptarea unei soluţii incorecte în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, deoarece la data de 27 iunie 2012 SRL „Optimus Plus” a primit răspuns la cererea prealabilă prin care urma să prezinte careva acte. SRL „Optimus Plus” nu s-a conformat cerinţelor si nu a prezentat actele solicitate, iar la 19 septembrie 2012 2 s-a adresat repetat cu aceiaşi cerere, la care, prin răspunsul din 27 septembrie 2012, i s-a comunicat faptul că a doua oară aceiaşi petiţie nu se reexaminează.

Astfel, după cum rezultă din actele cauzei, Primăria mun. Chişinău în termen a examinat prima adresare a intimatului din data de 15 iunie 2012 cu cererea de privatizare a terenului aferent şi la 27 iunie 2012 a dat răspuns corespunzător SRL „Optimus Plus”, acesta urmând să adreseze în instanţa de contencios administrative în terme 30 zile în căzu dezacordului cu acest răspuns, fapt care nu a avut loc, astfel reclamantul pe dosar a omis termenul legal de adresare cu acţiune în judecată, acest termen fiind unul de decădere. SRL „Optimus Plus” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului s-a invocat că concluziile instanţei de apel expuse in decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar normele de drept material au fost aplicate eronat. În acest sens, recurentul menţionează ca instanţa de apel greşit a calificat scrisoarea reclamantului înregistrată cu nr. 112 din 15 iunie 2012 adresata personal Primarului mun. Chişinău, şi nu Consiliului mun. Chişinău (ca organ competent de a emite astfel de decizii) sau Primăriei drept cerere prealabilă înaintată în conformitate cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ, dat fiind faptul ca prin aceasta scrisoare nu s-a solicitat in mod direct emiterea actului ca rezultat al refuzului din partea pîrîţilor la cerinţa reclamantului, dar urgentarea emiterii acestuia.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Optimus Plus” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. 3 Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Optimus Plus” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de SRL „Optimus Plus” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4