2rac-242/14 — Recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a terenului

prima instanţă: N. Simciuc dosarul nr. 2rac-242/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni „Arhproiect”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Arhproiect” împotriva Primăriei mun. Chişinău şi Asociaţiei Obşteşti „Fundaţia Culturală pentru Literatură şi Artă” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a terenului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Arhproiect” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 iulie 2013, c o n s t a t ă La 23 noiembrie 2011 SA „Arhproiect” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău şi AO „Fundaţia Culturală pentru Literatură şi Artă” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare din 07 aprilie 2011 a terenului din str. Sfatul Ţării, 2, mun. Chişinău, nr. cadastral 0100521052 cu suprafaţa de 0,957 ha. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013 apelul declarat de către SA „Arhproiect” a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 14 martie 2014 SA „Arhproiect” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale. La fel indică recurentul, instanţele de judecată nu au luat în consideraţie faptul că prin hotărîrea Tribunalului Chişinău din 12 iulie 2002, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2002 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2003 s-a anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. cadastral 0100521052, eliberat la 03 august 1998 publicaţiei „Literatura şi Arta”, în baza căruia au fost emise deciziile administraţiei publice locale privind arendarea şi privatizarea lotului de teren în litigiu.

La 24 martie 2014 în adresa Primăriei mun. Chişinău şi AO „Fundaţia Culturală pentru Literatură şi Artă” a fost expediată copia recursului declarat de către SA „Arhproiect” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 24 aprilie 2014 AO „Fundaţia Culturală pentru Literatură şi Artă” a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către SA „Arhproiect” şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind legale şi întemeiate. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei redactate a Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, expediată în adresa părţilor la 09 ianuarie 2014, a fost recepţionată de către recurent la 15 ianuarie 2014. Astfel, recursul se consideră ca fiind depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către SA „Arhproiect” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră 2 că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Arhproiect” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată şi respectiv nu constituie temei de casare a hotărîrilor recurate. Astfel, nu poate fi reţinută referirea recurentului la hotărîrea Tribunalului Chişinău din 12 iulie 2002, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2002 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2003, prin care s-a anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. cadastral 0100521052, eliberat la 03 august 1998 publicaţiei „Literatura şi Arta”, deoarece este irelevant cazului din speţă.

Or, prin hotărîrea menţionată, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Luconex” împotriva Primăriei mun. Chişinău şi publicaţiei „Literatura şi Arta”, s-a anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat la 03 august 1998 publicaţiei „Literatura şi Arta” doar în partea retragerii lotului de pămînt aferent casei nr. 82 din str. Mateevici, mun. Chişinău. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că în documentaţia cadastrală referitor la bunul imobil în litigiu, ce au fost operate în temeiul deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 1/49 din 11 februarie 2011 „Cu privire la privatizarea terenului aferent obiectivului privat al AO „Fundaţia Culturală pentru Literatură şi Artă” din str. Sfatul Ţării, 2, mun.

Chişinău”, au fost comise erori, deoarece legalitatea şi temeinicia deciziei menţionate a fost verificată de către instanţa de judecată la examinarea cauzei civile la cererea de chemare în judecată a SA „Arhproiect” împotriva Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu AO „Fundaţia Culturală pentru Literatură şi Artă” cu privire la anularea deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 1/49 din 11 februarie 2011, acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2012, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 decembrie 2012. Referitor la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele de judecată a normelor de drept material, acestea sunt pur declarative, fiind invocate doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere 3 îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Arhproiect” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Arhproiect” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4