3ra-504/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilire în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Us dosarul nr. 3ra-504/14 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasilenco Veaceslav împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 iulie 2013, c o n s t a t ă La 15 ianuarie 2013 Vasilenco Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului de concediere nr. 1199-p din 22 decembrie 2012, restabilire în funcţia de inspector superior la postul vamal Criva-Mamaliga al Biroului Vamal Briceni, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 iulie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat ordinul Serviciului Vamal nr. 1199-p din 22 decembrie 2012 cu privire la eliberarea din funcţie a lui Vasilenco Veaceslav cu restabilirea acestuia în funcţia de inspector superior la postul vamal Criva-Mamaliga (c/f) al Biroului Vamal Briceni şi încasarea de la Serviciul Vamal în beneficiul lui Vasilenco Veaceslav a sumei de 31357,26 lei cu titlu de salariu pentru lipsa forţată de la muncă şi a sumei de 4672,56 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 apelul declarat de către Serviciul Vamal a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 26 februarie 2014 Serviciul Vamal a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale. La 14 martie 2014 în adresa lui Vasilenco Veaceaslav a fost expediată copia recursului declarat de către Serviciul Vamal cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 23 aprilie 2014 Vasilenco Veaceslav a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Serviciul Vamal şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind legale şi întemeiate.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. În materialele cauzei lipsesc date despre momentul primirii de către recurent a copiei de pe decizia instanţei de apel motivate, iar în cererea de recurs acesta indică că a luat cunoştinţă cu decizia motivată a Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, la 26 decembrie 2013. În astfel de circumstanţe, data comunicării hotărîrii motivate se consideră 26 decembrie 2013, recursul fiind depus în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Serviciul Vamal în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut 2 duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serviciul Vamal nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a hotărîrilor recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţele judecătoreşti au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că la exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, intimatul-reclamant Vasilenco Veaceslav a exprimat un comportament iresponsabil faţă de îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu, permiţînd trecerea ilicită peste frontiera vamală a mărfurilor de larg consum, ceea ce a servit drept temei pentru aplicarea sancţiunii disciplinare – eliberarea din serviciu, deoarece contravin suportului probator al cauzei. Or, potrivit ordonanţei procurorului în secţia conducere a urmăririi penale în organele centrale ale Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Vamal a Procuraturii Generale, Bacalîm Lilian, din 24 aprilie 2013, în cadrul urmăririi penale pe cazul dat nu au fost administrate probe care ar confirma complicitatea lui Vasilenco Veaceslav la comiterea infracţiunii de contrabandă, acesta fiind scos de sub urmărirea penală.

Din conţinutul ordonanţei susmenţionate rezultă cert că intimatul-reclamant Vasilenco Veaceslav nu a autorizat prin ştampila personală părăsirea zonei de control vamal a automobilului de model „Opel Astra”, nr. de înmatriculare OC AM 607, nefiind stabilit faptul că colaboratorul vamal a contribuit prin acţiunile sale sau comportamentul său la trecerea peste frontieră a mărfurilor ce nu au fost vămuite la 23 octombrie 2012. Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei 3 degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Serviciul Vamal ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4