2ra-1528/14 — Restituirea sumelor achitate

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (judecător O.Melniciuc) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători N.Vascan, E.Clim, I. Cotruță) Dosarul nr.2rac-1528/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe acţiuni „Termocom”, împotriva hotărârii judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 17 decembrie 2012 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Edgar Bejan împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20, Societăţii pe acţiuni „Termocom”, Societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” şi intervenientul accesoriu Întreprinderea municipală „Infocom” cu privire la restituirea sumelor achitate şi obligarea excluderii de la plata a unui serviciu, a c o n s t a t a t: La 12 martie 2012 Bejan Edgar s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.20, a societăţii pe acţiuni „Termocom”, societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” şi intervenientul accesoriu Întreprinderea municipală „Infocom” în care a solicitat a obligarea Întreprinderii Municipale “Apă-Canal Chişinău" să-i restituie suma de 646,01 lei încasată în perioadă 01 ianuarie 2006 – 30 noiembrie 2011 pentru serviciul de apă menajeră, obligarea societăţii pe acţiuni "Termocom" să-i statuie suma de 1952,17 lei încasată de la el 01 ianuarie 2006–30 noiembrie 2011 pentru serviciul de energie termică (apă caldă), a obligarea Întreprinderii Municipale “Apă-Canal Chişinău" şi ÎMGFL-20 să-i excludă din plată sumele calculate pentru apă menajeră pentru lunile decembrie 2011,

ianuarie 2012 în valoare de 34,03 şi de a nu-i calcula pe viitor asemenea plată, obligarea societăţii pe acţiuni "Termcom" şi ÎMGFL-20 să-i excludă din plata sumele calculate pentru energie termică (apă caldă) pentru lunile noiembrie, decembrie 2011, ianuarie 2012 în valoare de 272,51 lei şi a nu-i calcula pe viitor asemenea plată, a încasa la societatea pe acţiuni "Termcom" şi ÎMGFL-20 în beneficiul său cîte 5000 lei cu titlul de prejudiciu moral pentru încălcarea drepturilor sale de consumator. 1 În motivarea acţiunii s-a reiterat că apartamentul nr.354 din bd. Moscova 5 mun. Chişinău care-l deţine cu drept de proprietate este deconectat de la sistemul centralizat de încălzire al blocului locativ nr.5 bd.

Moscova de la 13 octombrie 2005 conform actului întocmit de inspectorul societăţii pe acţiuni „Termocom” în prezenţa reprezentantului gestionarului imobilului, directorul ÎMGFL nr.20 T, în baza scrisorii nr.1620 din 04 octombrie 2005,precum că şi- a instalat un sistem de încălzire autonomă conform proiectului elaborat de Rural proiect şi nu beneficiază de serviciile prestate de furnizorul societatea pe acţiuni „Termocom”.Apa caldă din apartament de asemenea este debranşată. Actul dat a fost semnat de reprezentantul ÎMGFL nr. 20 şi de către reprezentantul furnizorului SA „Termocom”. Însă în pofida acestui fapt după deconectare a constat că î-i este înaintată spre plată factura pentru apă menajeră şi energie termică servicii prestate de S.A “Apă-Canal Chişinău” şi societatea S.A “Termocom”.

Prin faptul punerii spre plată a unor sume de bani pentru servicii comunale de care nu a beneficiat în realitate, în situaţia în care societatea pe acţiuni „Termocom” şi ÎMGFL nr. 20 l-au deconectat de la reţeaua de încălzire centralizată şi de apă caldă, au întocmit actul şi au cunoscut cu certitudine faptul dat, iar ulterior au refuzat neîntemeiat să soluţioneze pe cale amiabilă acest litigiu, i s-a cauzat un prejudiciu moral care constă din anumite stări sufleteşti nesatisfăcătoare, pe care le-a suferit în legătură cu această situaţie. Estimează prejudiciul moral în mărime de 5000 lei de la fiecare parte vinovată, societatea pe acţiuni „Termocom” şi ÎMGFL nr. 20, care l-au debranşat şi din cauza cărora i s-a stabilit spre plată aceste servicii comunale neîntemeiat.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 17 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasat de la S.A „Termocom” în beneficiul lui Edgar Bejan suma achitată în mărime de 1542,55 lei. A fost încasat de la societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în beneficiul lui Edgar Bejan suma achitată în mărime de 532,07 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 a fost respinsă cererea societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” privind repunerea în termenul de declarare a apelului şi au fost restituite apelurile declarate de către societatea pe acţiuni „Termocom” şi societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” ca fiind depuse înafara termenului legal.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2013, s-a admis recursul declarat de societatea pe acţiuni „Termocom”. S-a casat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 în partea restituirii apelului declarat de societatea pe acţiuni „Termocom” în rest încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 s-a menţinut. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, s-a respins cererea de apel depusă de societatea pe acţiuni „Termocom” împotriva hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 decembrie 2012. La 06 martie 2014, recurentul societatea pe acţiuni ”Termocom” a declarat recurs împotriva hotărârii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 decembrie 2012 2 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, solicitând casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărîri în partea pretenţiilor faţă de societatea pe acţiuni „Termocom” să fie respinsă, în rest hotărîrea instanţei de fond să fie menţinută.

Recurentul societatea pe acţiuni ”Termocom” în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărîrea instanţei de fond şi a instanţei de apel, consideră că soluțiile emise sunt neîntemeiate şi nefondate. Careva relaţii contractuale cu Bejan Edgar nu are şi respectiv nici obligaţiuni nu are. La caz, eronat este indicată calitatea procesuală de pîrît. Probele pe care instanţa şi-a bazat concluzia nu sunt veridice deoarece de calcularea şi distribuirea volumului de energie termică consumată de fiecare bloc pe fiecare apartament este responsabilă Întreprinderea Municipală „Infocom” şi nici de cum societatea pe acţiuni „Termocom”. Consideră că instanţele inferioare nu au dat o apreciere corect a celor invocate de reprezentantul societăţii pe acţiuni „Termocom” şi nu au argumentat poziţia în coraport cu cele stipulate.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă 3 determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de societatea pe acţiuni ”Termocom” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de societatea pe acţiuni ”Termocom”. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari Copia corespunde originalului Dumitru Mardari 4