3ra-559/14 — Cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ

Dosarul nr.3ra-559/14 prima instanţă: G. Bivol instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală şi Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iovu Vitali în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Iovu Vitali împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 17 decembrie 2012, Iovu Vitali s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii înaintate, Iovu Vitali a indicat că, la 24 februarie 1997 a încheiat contract de îndeplinire a serviciului militar prin contract în Armata Naţională a Republicii Moldova, cu Ministerul Apărării în persoana comandantului Detaşamentului Topogeodezic al Ministerului - locotenent-colonel Nicolae Şveţ. Conform prevederilor contractului menţionat, s-a obligat că în perioada îndeplinirii serviciului militar prin contract să îndeplinească cinstit şi conştiincios, prevederile jurământului şi ale regulamentelor militare, ordinelor şi dispoziţiunilor comandanţilor (şefilor). Din momentul semnării contractului de îndeplinire a serviciului militar, s-a obligat să îndeplinească serviciul conştiincios, ordinele comandanţilor şi şefilor, iar în schimb să beneficieze de drepturile militarilor prin contract conform legislaţiei cu privire la Forţele armate, în vigoare la data semnării contractului.

Unul din drepturile militarilor şi membrilor familiilor lor, la data semnării de către el a contractului de îndeplinire a serviciului militar prin contract, conform art. 9 (3) alin. 2 al Legii cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor nr. 970 din 17 martie 1992, a cetăţenilor care trec pregătirea militară era - Dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ din contul structurii militare. La 26 martie 1997 a depus raport pe comandă în care a solicitat de a fi asigurat cu spaţiul locativ, conform normelor stabilite - apartament cu o odaie din contul Ministerului Apărării. Conform raportului depus el, a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurare cu spaţiul locativ în garnizoana Chişinău, la apartament cu o odaie.

Ulterior la 20 august 2006, în familia lor s-a născut fiul Teodor şi conform documentelor prezentate, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai, a fost luat la evidenţă şi inclus în lista solicitanţilor la apartament cu două odăi. Acest lucru este confirmat prin certificatul nr.72/444 din 29 noiembrie 2012 eliberat de către şeful direcţie cazare, construcţii şi evidenţi colonel Afanasie Dăscălescu.

Chiar dacă, legislaţia în vigoare la data semnării de către el a contractului de îndeplinire a serviciului militar, prevedea că ofiţerii urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului, sergenţii în termen de trei ani, iar persoanele din efectivul de soldaţi în termen de cinci ani de serviciu militar neîntrerupt, pînă în prezent el nu a fost asigurat cu spaţiul locativ, Dreptul militarilor la spaţiul locativ a fost prevăzut şi de art. 21 din Legea cu privire la statutul militarilor nr.162 din 22 iulie 2005. Din data luării la evidenţă cu spaţiul locativ din contul Ministerului Apărării al Republicii Moldova – 26 martie 1997, s-a adresat verbal de nenumărate ori de a fi asigurat cu spaţiul locativ conform raportului depus dar de flecare dată, sub diferite pretexte persoanele responsabile de asigurare militarilor cu spaţiul locativ, se eschivau de la onorarea a obligaţiilor contractuale de a-1 asigura cu spaţiul locativ.

La 14 noiembrie 2012, s-a adresat cu o petiţie Ministrului Apărării al Republicii Moldova prin care a solicitat să fie asigurat cu spaţiul locativ. Prin răspunsul din 04 decembrie 2012, a fost informat că legislaţia la care s- a referit a fost abrogată, iar la moment Ministerul Apărării nu-1 poate asigura cu spaţiul locativ. Consideră răspunsul Ministerului Apărării unul neîntemeiat, deoarece conform prevederilor Codului civil, Legea civilă nu are caracter retroactiv, iar în cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Iovu Vitali şi-a întemeiat acţiunea conform art. 267 al Codului Civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 16 al Legii cu privire la petiţionare, petiţionarii, care consideră că drepturile lor sânt lezate şi nu sânt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale care au examinat petiţia, au dreptul de a se adresa în instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei. Conform Legii contenciosului administrativ obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, iar persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate. Solicită Iovu Vitali obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova să îl asigure cu spaţiu locativ – apartament cu două odăi în oraşul Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 31 iulie 2013, acţiunea a fost admisă integral (f.d.52, 55-60). S-a obligat Ministerul Apărării al Republicii Moldova să-l asigure pe Iovu Vitali cu spaţiu locativ în mun.

Chişinău, conform succesiunii rîndului, în conformitate cu legislaţia locativă a Republicii Moldova, ţinînd cont de componenţa familiei acestuia. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova , casată hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: S-a respins acţiunea depusă de către Iovu Vitali (f.d.86-90). La 14 martie 2014, Iovu Vitali a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată recursul depus la 14 martie 2014, este declarat în termen. Recurentul, Iovu Vitali în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a aplicat legea care nu urma a fi aplicată, a interpretat eronat legea şi în consecinţă a emis o decizie ilegală. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 31 martie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Ministerului Apărării al Republicii Moldova cererea de recurs depusă de către Iovu Vitali cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referinţa depusă de Ministerul Apărării al Republicii Moldova la 18 aprilie 2014 a solicitat ca recursul depus de către Iovu Vitali, să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Iovu Vitali, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iovu Vitali, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Iovu Vitali se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Dumitru Mardari