3ra-309/14 — Anularea actului de inspecţie din 16 septembrie 2011 privind declaraţia vamală, restituirea sumei achitată suplimentar, încasarea compensaţiei pentru timpul pierdut, încasarea venitului ratat şi recuperarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 3ra-309/14 prima instanţă: S. Teleucă instanţa de apel: M. Anton, Eu. Clim, I. Secrieru DECIZIE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Ion Corolevschi, Oleg Sternioală, Iurie Diaconu şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă- MS”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului de inspecţie şi încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Biroul Vamal Chişinău, cu casarea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 25 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 29 noiembrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea deciziei inspectorului, anularea actului de inspecţie, încasarea prejudiciului material şi compensarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” a indicat că la 15 septembrie 2011 la terminalul vamal „Cricova”, în adresa reclamantului a sosit încărcătura de materiale pentru tehnică sanitară din partea firmei străine „Turplast-bis” (Polonia). Potrivit invoice-lui nr.31/2011 din 12 septembrie 2011, reclamantul a primit ţevi din PVC în asortiment în valoare de 3796,90 dolari SUA, precum şi fitinguri din PVC în asortiment în valoare de 1528,10 dolari SUA, iar în total materiale în valoare de 5325 dolari SUA. Brokerul vamal „Alinier Service” a depus la Biroul Vamal Chişinău declaraţia vamală nr.LZ04834230, nr.04826341 din 15 septembrie 2011 şi calculele privind valoarea în vamă a mărfii, anexînd 22 de documente confirmative.

1 Valoarea mărfii a fost determinată în baza metodei principale prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 şi pct.4 al Hotărîrii Guvernului nr.600 din 14 mai 2002. Inspectorul vamal nu a fost de acord cu valoarea în vamă a mărfii declarate. Prin scrisoarea din 16 septembrie 2011 Biroul Vamal Chişinău a solicitat reclamantului să prezinte suplimentar un şir de alte documente, printre care: declaraţia de export în original, cataloagele, specificările, ofertele de preţ ale firmelor producătoare şi calculul pentru preţul de cost al mărfurilor. Fiind în imposibilitate de a executa cerinţele solicitate, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” a fost obligată să depună o nouă declaraţie nr. 04826341, LZ04834230 cu majorarea valorii în vamă poz.

nr.1 – „Ţevi din PVC” de la 44277,93 lei pînă la 100905 lei şi poz. nr.2 – „Fitinguri din masă plastică” de la 17820,09 lei pînă la 43394,14 lei. Ca urmare a acţiunilor ilegale ale Biroului Vamal Chişinău, declarantul a fost impus să achite suplimentar impozite şi taxe în sumă de 17052 lei. A mai menţionat că Biroul Vamal Chişinău nu i-a prezentat calculele sau documentele de confirmare care ar justifica majorarea valorii în vamă. Consideră reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” că prin acţiunile ilegale ale pîrîtului i-a fost pricinuit un prejudiciu moral evaluat în sumă de 6000 lei. Cere, reclamantul, anularea deciziei inspectorului, anularea actului de inspecţie cu privire la majorarea valorii în vamă a mărfii emis de Biroul Vamal Chişinău, încasarea prejudiciului material în mărime de 17052 lei şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 6000 lei, iar în total 23052 lei.

La 01 februarie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” a depus cerere de modificare a pretenţiilor solicitînd anularea actului de inspecţie emis de Biroul Vamal Chişinău la 16 septembrie 2011, obligarea restituirii sumei de 17052 lei achitată suplimentar, repararea prejudiciului pentru timpul de lucru pierdut în sumă de 104,76 lei, încasarea de la inspectorul vamal, Muntean S., venitul ratat în sumă de 746,03 lei (f.d. 59). Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul a înaintat cerere de concretizare a pretenţiilor. Potrivit respectivei cererii, reclamantul a renunţat de la cerinţele ce ţin de încasarea sumei de 104,76 lei ca despăgubire pentru timpul de muncă pierdut şi a sumei de 746,03 în calitate de profit ratat (f.d.

132). Cere, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS”, admiterea cererii de chemare în judecată depuse; anularea actului de inspecţie aferent declaraţiei vamale nr. 3019I18030 din 15 septembrie 2011; încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul său a sumei de 18340,89 lei pentru prejudiciul material suportat, precum şi încasarea sumei de 1500 lei pentru cheltuielile de asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău din 25 iunie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” împotriva Biroului Vamal Chişinău a fost admisă parţial. A fost dispusă anularea actului de inspecţie din 16 septembrie 2011, cu restituirea de către Biroul Vamal Chişinău în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” a 2 sumei de 17052 lei.

În rest, pretenţiile reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău a fost admis, cu casarea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 25 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîrii de respingere a acţiunii depuse de Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” împotriva Biroului Vamal Chişinău. La 26 decembrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul a solicitat şi încasarea din contul intimatului în beneficiul său a cheltuielilor de asistenţă juridică suportate în instanţa de apel şi cea de recurs în mărime de 2500 lei.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 04 noiembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 17 octombrie 2013 (f.d. 229). Potrivit copiei plicului anexat la dosar, rezultă că recurentul a recepţionat decizia contestată la 20 noiembrie 2013, iar în conţinutul cererii de recurs partea a menţionat că a primit respectiva decizie la 22 noiembrie 2013. Astfel, Colegiul constată că recursul declarat la 26 decembrie 2013 este depus în termen. Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS”, în motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, neîntemeiată şi emisă fără stabilirea justă a tuturor circumstanţelor pricinii, cu încălcarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

La 05 februarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Biroului Vamal Chişinău cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 05 martie 2014, intimatul a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea cererii de recurs, cu menţinerea în vigoarea a deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat în limitele invocate, pe baza materialelor din dosar şi a referinţei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele pricinii, şi anume din declaraţia primară nr. LZ04834233 din 15 septembrie 2011, declaraţia complementară nr. NR04826343 din 15 septembrie 2011, declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor DVV-2, rezultă că la 15 3 septembrie 2011 Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” a introdus pe teritoriul vamal al Republicii Moldova mărfuri originare din Polonia pentru tehnică sanitară (f.d. 14-32).

Prin materialul probatoriu administrat de prima instanţă s-a stabilit faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” prin intermediul brokerului vamal “Aliner-Service” a depus la Biroul Vamal Chişinău declaraţia vamală primară DV 3019 I 18030 cu indicarea valorii materialelor pentru tehnică sanitară în mărime totală de 5325 dolari SUA (f.d. 25). Biroul Vamal Chişinău prin demersul din 16 septembrie 2011 a solicitat Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” prezentarea mai multor documente în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată de recurent conform declaraţiei vamele nr. 3019 I 18030 din 15 septembrie 2011 (f.d. 8-9). În conexiunea celor relatate, în lipsa documentelor solicitate de către organul vamal, declarantul a fost impus să achite suplimentar impozite şi taxe în sumă de 17052 lei.

La 10 octombrie 2011, apoi la 18 octombrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” s-a adresat Biroului Vamal Chişinău cu cerere prealabilă prin care a solicitat anularea actului de inspecţie întocmit de inspectorul vamal, Muntean S., la 16 septembrie 2011, cu restituirea sumei de 17052 lei achitată suplimentar pentru taxele vamale (f.d. 10-11). Prin răspunsul nr. 5989 din 10 noiembrie 2011, Biroul Vamal i-a comunicat Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” că acţiunile organului vamal au fost efectuate în strictă corespundere cu actele normative în vigoare (f.d.

13). Nefiind de acord cu răspunsul primit, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău solicitînd anularea actului de inspecţie aferent declaraţiei vamale nr. 3019I18030 din 15 septembrie 2011; încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul său a sumei de 18340,89 lei pentru prejudiciul material suportat, precum şi încasarea sumei de 1500 lei pentru cheltuielile de asistenţă juridică. Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanţă a admis parţial acţiunea. Prin decizia instanţei de apel din 17 octombrie 2013, apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău a fost admis, cu casarea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 25 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii depuse de Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” împotriva Biroului Vamal Chişinău.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a examinat pricina deferită judecăţii. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. 4 Potrivit art. 1 pct. 23 Cod Vamal, declaraţia vamală reprezintă actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală.

Pornind de la prevederile art. 173 Cod Vamal, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal. În acest sens, Colegiul reţine şi prevederile art. 11 lit. j) Codul Vamal, care indică faptul că una din atribuţiile organelor vamale constă în exercitarea şi perfecţionarea controlului vamal la vămuirea mărfurilor. În această ordine de idei, inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii este obligat să verifice documentele şi informaţiile prezentate de declarant, inclusiv şi atribuirea corectă a codului mărfii.

Concomitent urmează a fi menţionat şi faptul că declarantul este obligat, în temeiul art. 178 alin. (1) Cod Vamal, a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative; b) să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le declară; c) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii; d) să plătească drepturile de import sau de export; e) să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv prin efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare şi a altor operaţiuni Potrivit art. 179 alin. (1) Cod Vamal, declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.

De asemenea, art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 menţionează că valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. (2) În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. În pofida acestui fapt, declarantul nu a ţinut cont de prevederile anterior menţionate şi nu a prezentat organului vamal documentele solicitate în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfurilor importate.

Reieşind din conţinutul pct. 1 lit. v) din Metodologia de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu prin procedee informatice, aprobate prin Ordinul Serviciului Vamal nr.480-O din 18 decembrie 2006, actul de inspecţie este definit ca document electronic ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale.

Actul de inspecţie cuprinde următoarele date aferente fiecărei declaraţii vamale: denumire birou vamal, număr de înregistrare, data înregistrării, regim vamal, numărul fiecărui articol ce face obiectul declaraţiei etc. 5 În consecinţă, colegiul consideră temeinică concluzia organului vamal privind impunerea Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” să achite suplimentar impozite şi taxe în sumă de 17052 lei, prin aplicarea metodei de rezervă prevăzută de art. 10 alin. (1) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. Or, potrivit art. 17 alin. (1) Cod Vamal, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin aplicarea metodelor specificate la art.11, 12, 13, 15 şi 16, aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile şi dispoziţiile generale ale art.VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) şi ale acordului de punere în aplicare a art.VII din acordul menţionat.

Într-o altă ordine de idei, regulile privind stabilirea valorii reale a mărfurilor, prin verificarea sincerităţii valorii declarate de importator sunt instituite în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.600 din 14 mai 2002. Instanţa de recurs reţine că întru aplicarea metodei nr. 1 solicitate de declarant, de determinare a valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, condiţiile esenţiale sunt prevăzute la art. 11 din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. Mai mult decît atît, reieşind din prvederile art. 8 alin. (3) din Legea anterior menţionată, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

În acest sens, Colegiul consideră întemeiată concluzia instanţei de apel precum că nu au fost suficiente documente pentru a determina valoarea mărfii importate de Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS”, iar organul vamal întemeiat a aplicat metoda nr. 6 de determinare a valorii reieşind din principiul consecutivităţii. Potrivit înscrisului anexat la materialele pricinii, după cum şi anterior a fost menţionat, se atestă faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” a fost înştiinţată despre faptul că urmează să prezinte documente suplimentare pentru a fi determinată valoarea în vamă, pînă la 26 septembrie 2011 (f.d.8). Organul vamal a înaintat Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” fişa-act prin care a solicitat informaţiile necesare pentru a putea aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă.

Astfel, argumentul recurentului precum că organul vamal neîntemeiat a aplicat metoda de rezervă este unul neîntemeiat. La acest capitol este de menţionat că, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” era obligată în conformitate cu Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, 6 aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, să prezinte autorităţii vamale toate informaţiile solicitate, fapt ce nu a fost respectat de către declarant. În această ordine de idei, instanţa de recurs menţionează că sunt neîntemeiate şi argumentele recurentului că instanţa de apel incorect a apreciat probele prezentate, deoarece acestea au doar un caracter declarativ, fiind combătute prin înscrisurile anexate la materialele pricinii.

Or, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate, documentele nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte informaţiile suplimentare necesare. Din materialele pricinii, Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” nu a prezentat documentele solicitate. Prin urmare, organul vamal a aplicat corect metoda de rezervă nr.6 la determinarea valorii în vamă a mărfurilor. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului cu referire la faptul includerii în conţinutul deciziei instanţei de apel a sintagmei „cercetînd preţurile afişate pe Internet la unităţile de transport similare celei care face obiectul litigiului constituie minimum 40 mii euro”, care nu poate fi atribuită obiectului prezentei acţiuni.

În pofida strecurării erorii respective în decizia contestată, Colegiul consideră că aceasta nu aduce prezentei speţe elemente care să influenţeze în vreun fel soluţia adoptată. Este neîntemeiată şi critica reprezentantului Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” care în susţinerea cerinţelor sale a făcut referire la practica judiciară existentă între aceleaşi părţi şi cu acelaşi obiect al acţiunii. Instanţa de recurs menţionează că fiecare litigiu îşi are particularităţile sale specifice şi urmează a fi soluţionat în baza cumulului de probe prezentate de părţi şi apreciate de instanţa de judecată. În asemenea circumstanţe, Colegiul consideră restul argumentelor indicate în cererea de recurs, ca strict declarative şi lipsite de suport juridic.

Art. 6 al Convenţiei garantează participanţilor dreptul la un proces echitabil. Dreptul instituit de art. 6 al Convenţiei este un drept de ordin procesual, ce presupune apărarea tuturor drepturilor personale şi patrimoniale ale unui subiect de drept, în cadrul procedurilor interne şi care urmează a fi realizate cu respectarea imperativă a unor garanţii, ce trebuie să se înscrie în coordonatele unui proces echitabil, în sensul Convenţiei. Curtea a statuat că textul art. 6 al Convenţiei obligă instanţele să-şi argumenteze deciziile luate. Această obligaţie nu poate fi înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Obligaţia de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora.

„O instanţă nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de justiţiabil. Totuşi, dacă o observaţie era esenţială pentru soluţionarea cauzei (în situaţia în care ar fi fost acceptată de către tribunal) şi a fost prezentată de părţi întru susţinerea poziţiei lor, atunci tribunalul trebuia să o trateze în mod distinct în hotărîrea judecătorească” (Hiro Bălani vs Spania nr. 1021/2001 din 28 martie 2003). 7 Având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina cu respectarea normelor de drept, a verificat şi apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi a adoptat o soluţie legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent în cererea înaintată poartă caracter declarativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul ca neîntemeiat şi de a menţine decizia contestată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului de inspecţie şi încasarea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Oleg Sternioală Iurie Diaconu Tatiana Vieru 8