3ra-369/14 — Contestarea actului administrativ

La 28 iunie 2011 SRL „O Clipă-MS” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului de inspecţie aferent declaraţiei vamale nr. 3027I8556 din 15 martie 2011, încasarea de la pîrît a drepturilor de import achitate suplimentar de către societate în sumă de 10469,32 lei, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 2200 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 10 iunie 2013, a fost respinsă ca tardivă acţiunea.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, a fost respinsă cererea de recuzare a administratorului SRL „O Clipă-MS”, Mîsliţchii Mihail, judecătorilor Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău - Marina Anton şi Ion Secrieru.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către SRL „O Clipă-MS” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 10 iunie 2013.

La 17 ianuarie 2014 SRL „O Clipă-MS” a declarat, în termenul legal, recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 de respingere a cererii de recuzare a judecătorilor Marina Anton şi Ion Secrieru, şi împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea încheierii şi deciziei instanţei de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de apel la pronunţarea încheierii şi deciziei a încălcat normele de drept procedural. Astfel, pricina a fost judecată de doi judecători care nu aveau dreptul să participe la judecarea cauzei, or judecătorii Marina Anton şi Ion Secrieru au examinat o pricină dintre aceleaşi părţi, asupra unui obiect similar şi pe aceleaşi temeiuri, fiind pronunţată decizia la 17 octombrie 2013. Astfel, există împrejurări ce pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea judecătorilor nominalizaţi.

La fel, instanţa de apel la pronunţarea deciziei, care este una nemotivată, eronat a concluzionat despre tardivitatea acţiunii, pe motiv că termenul limită de înaintare a acţiunii în instanţa de judecată a fost la data de 10 iunie 2011.

La 17 februarie 2014 în adresa Biroului Vamal Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „O Clipă-MS”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă intimatul nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, examinarea admisibilităţii recursului avînd loc în lipsa acesteia.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către SRL „O Clipă-MS” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4).

În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „O Clipă-MS” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că pricina a fost judecată de doi judecători care nu aveau dreptul să participe la judecarea cauzei, din cauza că judecătorii Marina Anton şi Ion Secrieru au examinat o pricină dintre aceleaşi părţi, asupra unui obiect similar şi pe aceleaşi temeiuri. Or, probe incontestabile privind existenţa împrejurărilor ce pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea judecătorilor Marina Anton şi Ion Secrieru, nu au fost prezentate de către societate.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „O Clipă-MS” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „O Clipă-MS” împotriva încheierii şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat