3ra-1565/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – A. Nogai dosarul nr. 3ra-1565/13 DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2013 prin care a fost admisă integral cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS”, anulat actul de inspecţie aferent declaraţiei vamale nr. 3019116435 din 01 august 2012, încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” suma de 8636,51 lei achitată suplimentar şi suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli de asistenţă juridică constată: La 08 octombrie 2012, SRL „O Clipă-MS” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 01 august 2012 în adresa petiţionarului a sosit marfa din Polonia - articole pentru apeduct şi canalizare: ţevi, mufe, traversări, dopuri, revizii, teuri, compensatori, cruci, coturi. Indică că în numele SRL„O Clipă-MS” a fost depusă declaraţia vamală nr. 3019 I 16435 din 01 august 2012. Menţionează că în pofida faptului că valoarea în vamă a mărfurilor declarate a fost veridică şi confirmată prin actele anexate, pârâtul nu a acceptat-o, a evoluat marfa de sine stătător, a întocmit în acest sens un act de inspecţie şi a încasat drepturi de import suplimentare în mărime de 8636,51 lei. Afirmă că la 21 august 2012 a înaintat Biroului Vamal cererea prealabilă prin care a solicitat anularea actului de inspecţie şi repararea prejudiciului, iarprin răspunsul din 21 septembrie 2012 Biroul Vamal a refuzat satisfacerea cerinţelor sale.

Consideră că acţiunile biroului vamal sunt ilegale şi neîntemeiate, iar actul de inspecţie este pasibil anulării, cu repararea prejudiciului material cauzat. 1 Solicită admiterea acţiunii, anularea actului de inspecţie aferent declaraţiei vamale nr. 3019116435 din 01 august 2012, încasarea de la pârât a drepturilor de import achitate suplimentar de către reclamant, în sumă de 8636,51 lei, încasarea de la pârât a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2200 lei. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2013 a fost admisă integral cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS”, anulat actul de inspecţie aferent declaraţiei vamale nr. 3019116435 din 01 august 2012, încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” suma de 8636,51 lei achitată suplimentar şi suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.

La 18 iunie 2013, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2013, emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea SRL „O Clipă-MS” ca fiind neîntemeiată şi nefondată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerând că instanţa a interpretat eronat legea, ajungând la concluzia că: „organul vamal a utilizat direct metoda 6 de rezervă prin omiterea intenţionată a metodelor anterioare precum şi faptul că organul vamal nu a motivat necesitatea aplicării metodei de rezervă”, şiconsideră concluzia ca neîntemeiată şi nefondată, deoarece de către biroul vamal Chişinău până la validarea declaraţiilor vamale a fost înaintată fişa-actprin care s-a solicitat de la agentul economic informaţiile necesare pentru a putea aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă.

Susţine că organul vamal a acordat posibilitatea agentului economic de a prezenta acte pentru aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, însă de către agentul economic nu a fost prezentată informaţia şi documentele necesare, respectiv în situaţia creată organul vamal neavând posibilitatea de a aplica oarecare din metodele indicate a aplicatconsecutiv metoda 6 de rezervă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Reieşind din faptul că recurentul a indicat că a avut la cunoştinţă hotărârearecurată numai la 14 iunie 2013, instanţa de recurs conchide că acesta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 18 iunie 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum rezultă din materialele pricinii, SRL „O Clipă-MS” cu respectarea procedurii prealabile, înaintând acţiunea în instanţa de judecată a solicitat anularea actului de inspecţie aferent declaraţiei vamale nr. 3019116435 din 01 august 2012, încasarea de la pârât a drepturilor de import achitate suplimentar de către 2 reclamant, în sumă de 8636,51 lei, încasarea de la pârât a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2200 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în speţă, prima instanţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia admiterii acţiunii înaintate de cătreSRL „O Clipă-MS”. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine că la 01 august 2012 în adresa SRL”O Clipă-MS” a sosit marfa din Polonia - articole pentru apeduct şi canalizare: ţevi, mufe, traversări, dopuri, revizii, teuri, compensatori, cruci, coturi.

Totodată, în numele declarantului, SRL „O Clipă-MS”, a fost depusă declaraţia vamală nr. 3019 I 16435 din 01 august 2012. Este cert şi faptul că la evaluarea mărfii, Biroul Vamal nu a acceptat declaraţia vamală prezentată şi a evaluat de sine stătător marfa, întocmind în acest sens un act de inspecţie şi încasând drepturi de import suplimentare în mărime de 8636,51 lei. La 21 august 2012 reclamantul SRL”O Clipă-MS” a înaintat pârâtului o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea actului de inspecţie şi repararea prejudiciului (f.d.9). Prin răspunsul nr. 7608 din 21 septembrie 2012 Biroul Vamal Chişinău a refuzat satisfacerea cerinţelor reclamantului (f.d.10). La caz, instanţa de recurs reţine prevederile art. 8 alin. (2) şi alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal în care se indică că autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

(3) În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sânt veridice (inclusiv sânt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sânt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi alin. (2)al aceleiaşi Legi, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.

În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. Astfel, instanţa de recurs remarcă că contrar prevederilor enunţate, Biroul Vamal la determinarea valorii în vamă a mărfurilor a aplicat direct metoda nr. 6 fără a demonstra imposibilitatea utilizării metodelor succesive. În acest sens, nu poate fi reţinută afirmaţia recurentului precum că necesitatea aplicării metodei nr. 6 de determinare a valorii în vamă rezidă din faptul că examinând setul de documente prezentat, organul vamal a concluzionat că documentele prezentate, nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind 3 valoarea în vamă declarată din motiv că datele prezentate de declarant în special valoarea mărfii, este diminuată.

Aceasta deoarece, după cum rezultă din actul de inspecţie aferent declaraţiei vamale nr. 3019116435 din 01 august 2012 (f. d. 8), este menţionat că s-a solicitat documente suplimentare conform borderoului întocmit în temeiul art. 179 alin. (2) Cod vamal şi art. 7 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal, însă Biroul Vamal nu a specificat care anume documente urmează a fi prezentate, ceea ce denotă faptul că nu existau motiveîntemeiate de a utiliza o altă metodă de determinare a valorii în vamă a mărfii. Mai mult ca atât, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului că organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, deoarece informaţiile menţionate nu au fost prezentate.

Totodată, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă că ţevile importate sunt fabricate din materia primă obţinută în rezultatul procesului de reciclare a deşeurilor, ceea ce influenţează sinecostul mărfii în sensul diminuării şi nu al majorării. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs consideră întemeiată hotărârea primei instanţe prin care Biroul Vamal a fost obligat să restituie SRL „O Clipă-MS suma de 8636,51 lei achitată suplimentar, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2200 lei. Distinct de cele relatate, instanţa de recurs conchide că şi celelalte argumente invocate în cererea de recurs urmează a fi respinse, deoarece sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii şi se axează asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „O Clipă-MS” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ. Decizia este irevocabilă.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4