3ra-788/14 — Revocarea deciziei de regularizare nr. 406 din 22.07.2013

Dosar nr. 3ra-788/14 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica, mun.Chişinău Judecător: R. Ţurcanu Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău, Judecători: D. Manole E. Fistican S. Arnaut Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecător Valeriu Doagă Judecătorii: Iurie Bejenaru şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SC „Linella” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către SC „Linella” SRL împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la revocarea deciziei de regularizare nr. 406 din 22.07.2013, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2014 prin care apelul depus de către Biroul Vamal Chişinău a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 03 decembrie 2013 a fost casată şi emisă o nouă hotărîre respingere a acţiunii, ACONSTATAT : La data de 03 septembrie 2013, SC „Linella” SRL a înaintat în Judecătoria Botanica mun. Chişinău o cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău privind revocarea deciziei de regularizare nr. 406 din 22 iulie 2013, emisă de Biroul Vamal Chişinău. În motivarea acţiunii înaintate, SC „Linella” SRL a indicat că, la data de 09 1 iulie 2013, de către inspectorii din cadrul Biroului Vamal Chişinău, a fost întocmit actul de audit post-vămuire nr. 38.13/3 efectuat la SC „Linella” SRL în perioada 27.05.2013-26.06.2013, în temeiul căruia, a fost întocmită decizia de regularizare nr. 406 potrivit căreia au fost impuse spre încasare drepturi de import în sumă de 59 384,32 lei, dintre care taxa pe valoare adăugată - 47 999,29 lei şi taxa vamală - 11 385,03 lei, precum şi penalitate în sumă de 12986,16 lei.

La fel, reclamantul a menţionat că, în decizia de regularizare a fost reţinut ca eronat faptul precum că SC „Linella” SRL nu a achitat drepturile aferente importului mijlocului de transport în suma calculată şi încasată în baza actului administrativ contestat. În baza declaraţiei vamale nr. 301914035 din 06.03.2008, SC „Linella” SRL a importat în Republica Moldova un autocamion de marca MERCEDES 313 CDI, anul producerii 2001, nr. caroseriei WBD9036111R202043, nr. motorului 61198150243459, în vederea introducerii acestuia în capitalul social al societăţii, iar la data de 28.10.2011, acest autocamion a fost înstrăinat în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 119/11 şi facturii fiscale seria FY 4033398 către SRL „Paninella”.

A indicat SC „Linella” SRL că, începînd cu data de 04 iulie 2008 şi pînă la data de 13 ianuarie 2012, a fost în vigoare legea care permitea agenţilor economici faciliăţi la plata TVA şi taxelor vamale, precum şi să utilizeze mărfurile importate în alte scopuri decît cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau zero după expirarea unei perioade de 3 ani. În speţă, această perioadă de trei ani a expirat la data de 06 martie 2011, după care SRL „Linella” era în drept de a decide soarta bunurilor importate. Indică reclamantul în acţiunea formulată că, SRL „Linella” a vîndut autocamionul importat la data de 27 octombrie 2011, adică după expirarea termenului de 3 ani, iar faptul că, prin.

Legea nr. 267 din 23.12.2011, aplicarea termenului de 3 ani a fost exclusă, nu poate influenţa la apariţia obligaţiei vamale din partea întreprinderii de a achita drepturile de import, şi respectiv, la recalcularea şi încasarea acestora. Menţionează SRL „Linella” că, concluzia inspectorilor vamali, precum că, ei au înstrăinat mijlocul de transport care se afla sub supraveghere vamală fără permisiunea organului vamal, este neîntemeiată, ori nu putem interpreta art. 28 din Codul vamal în sensul că, subiectul care a importat o marfa nu era în drept de a dispune de această marfa fără permisiunea organului vamal după expirarea termenului de 3 ani.

În opinia societăţii reclamante, la calificarea corectă a relaţiilor din speţă, urmează a fi analizate prevederile art. 28 şi 35 ale Codului Vamal în comun, pe 2 motiv că, interpretarea separată şi gramaticală a normelor juridice menţionate ar duce la o aplicare incorectă, fapt ce putea leza drepturile şi interesele legitime ale contribuabilului. Solicită reclamantul instanţei de judecată, revocarea integrală a deciziei de regularizare nr. 406 din 22 iulie 2013 emisă de către Biroul Vamal Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din data de 03 decembrie 2013, acţiunea înaintată de către SRL „Linella” SC a fost admisă, prin care a fost anulată decizia de regularizare nr. 406 din data de 22 iulie 2013 emisă de către Biroul Vamal Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 01 aprilie 2014, apelul depus de către Biroul Vamal Chişinău a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din data de 03 decembrie 2013 a fost casată şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii înaintate ca fiind neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei decizii la data de 05 mai 2014, SRL „Linella” SC a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului, SRL „Linella” SC a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii rezultă cu certitudine că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la data de 07 aprilie 2014. Recursul a fost declarat la data de 05 mai 2014, astfel, prin prisma art. 434 CPC, Completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul depus în termen. La data de 26 mai 2014, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa Biroul Vamal Chişinău copia recursului depus de către SRL „Linella” SC, cu informarea concomitentă a acestuia despre necesitatea depunerii referinţei.

Avînd în vedere faptul, că referinţa nu a fost depusă pînă la examinarea chestiunii admisibilităţii recursului înaintat de către SRL „Linella” SC, Completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide examinarea recursului în lipsa acesteia. 3 Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către SRL „Linella” SC este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C.

şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios 4 Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Linella” SC ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către SRL „Linella” SC se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Vera Macinskaia 5