2ra-1288/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: S. Balmuş dosarul nr. 2ra-1288/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa DECIZIE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală Iurie Diaconu, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Ion Breazu şi Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Breazu împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ion Breazu, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 17 octombrie 2013 în partea reparării prejudiciului moral şi emisă în această parte o nouă hotărâre, iar în rest hotărârea a fost menţinută, c o n s t a t ă: La 07 iunie 2013, Ion Breazu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privirea la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 05 iulie 2008, a depus o plângere, prin care a solicitat atragerea la răspundere penală a lui Andrei Secară, prin care l-a acuz de săvârşirea infracţiunilor de escrocherie şi fals în acte în privinţa importului unui automobil, care i-a fost destinat. Menţionează că o perioadă îndelungată de timp organul de urmărire penală refuza să pornească urmărirea penală în privinţa lui Andrei Secară, iar ulterior, pornind urmărirea penală, a încetat-o. Susţine că el a depus mai multe plângeri, cereri, inclusiv adresate judecătorului de instrucţie, reuşind după o epuizare totală de forţe şi răbdare întocmirea unui rechizitoriu în privinţa lui Andrei Secară, cu remiterea cauzei în instanţa de judecată.

La 25 august 2008, el a fost recunoscut ca parte civilă în cadrul dosarului penal, fiind depusă şi o acţiune civilă. Afirmă că judecând cauza, Judecătoria Ciocana mun. Chişinău a pronunţat la 06 ianuarie 2011 o sentinţă, prin care l-a achitat pe Andrei Secară, iar acţiunea civilă depusă de către el a fost lăsată fără soluţionare. În procedura primei instanţe cauza s-a aflat de la 01 septembrie 2010 pînă la 06 ianuarie 2011 (128 zile). Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011 au fost respinse apelurile declarate de către el şi procuror. În procedura instanţei de apel cauza s-a aflat de la 02 februarie 2011 pînă la 29 iunie 2011 (147 zile). La 14 februarie 2012, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, a fost admis recursul declarat de către el, casată decizia instanţei de apel şi dispusă rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.

În instanţa de recurs cauza s-a aflat de la 05 octombrie 2011 pînă la 14 februarie 2012 (133 zile). Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012 Andrei Secară a fost condamnat, iar acţiunea civilă în partea reparării prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului acestuia să se pronunţe instanţa civilă. În instanţa de apel cauza s-a aflat de la 11 aprilie 2012-20 noiembrie 2012 (224 zile). Invocă că condamnatul Andrei Secară a contestat cu recurs decizia menţionat, însă la 20 februarie 2013, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie a declarat recursul ca inadmisibil. Mai invocă că la 27 noiembrie 2012, el a depus în Judecătoria Ciocana mun.

Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Secară cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin infracţiune, însă pînă în prezent, cauza nu a fost examinată. Consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei, astfel, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral. Prin urmare, solicită constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 500000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Pe parcursul judecării pricinii Ion Brează şi-a concretizat pretenţiile, solicitând constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale şi a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral în sumă de 500000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, a fost constatat faptul încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale nr. 2008480804 şi a fost încasată din bugetul de stat în beneficiul lui Ion Breazu suma de 500 lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de către Ion Breazu, casată hotărârea primei instanţe în partea reparării prejudiciului moral şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost încasată din bugetul de stat în beneficiul lui Ion Breazu suma de 10000 lei, cu titlu de despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat prin această încălcare.

În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 25 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ion Breazu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti în partea respingerii pretenţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi în partea admiterii parţiale a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acestor pretenţii.

Recurentul-reclamant Ion Breazu, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt parţial neîntemeiate şi ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, nu au aplicat corect prevederile art. art. 2 şi 5 din Legea privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Susţine că instanţele judecătoreşti au încercat, dar au eşuat să aprecieze la justa valoare întinderea prejudiciilor aduse lui, fără a ţine cont de cele menţionate de către el. La 13 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii ca fiind depusă tardiv.

Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi, anume. a interpretat eronat legea şi a apreciat probele în mod arbitrar. Menţionează că conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a actului judecătoresc de dispoziţie, iar în conformitate cu art. 466 alin. (3) din Codul de procedură penală, hotărârile instanţei de apel rămân definitive la data pronunţării deciziei în apel.

Susţine că în cazul în care hotărârea din speţa iniţială, pentru care se pretinde durata nerezonabilă a procedurilor, devine definitivă la 20 noiembrie 2012, de la această dată şi începe a curge termenul de 6 luni. Afirmă că ţinând cont de faptul că cererea de chemare în judecată a fost depusă la 07 iunie 2013, aceasta a fost depusă peste termenul stabilit expres prin norma citată. Consideră că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele din dosar, aplicând greşit normele de drept material. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 23 aprilie 2014 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Ion Breazu neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către Ministerul Justiţiei întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanţei de apel în partea reparării prejudiciului moral, iar în rest menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Din materialele dosarului rezultă că la 05 iulie 2008, Ion Breazu a depus o plângere, prin care a solicitat atragerea la răspundere penală a lui Andrei Secară şi la 25 august 2008, a fost pornită urmărirea penală de către Secţia urmărire penală a Comisariatului de poliţie Ciocana mun. Chişinău în baza art. 195 alin. (2) din Codul penal. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 septembrie 2010 cauza penală de învinuire a lui Andrei Secară în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) şi art. 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal a fost numită spre judecare în Judecătoria Ciocana mun. Chişinău. Prin sentinţa Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 06 ianuarie 2011a fost achitat Andrei Secară de învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (4) şi art. 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal pe motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii şi a fost anulată măsura de reprimare în privinţa lui Andrei Secară – obligaţia de a nu părăsi localitatea, iar acţiunea civilă a fost lăsată fără soluţionare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011 au fost admise apelurile declarate de către acuzatorul de stat Elena Panfil şi partea vătămată Ion Breazu, a fost casată în parte, inclusiv din oficiu, din alte motive sentinţa primei instanţe în privinţa lui Andrei Secară, a fost rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre în ordinea prevăzută pentru prima instanţă.

A fost încetat procesul penal în privinţa lui Andrei Secară pe art. 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal pe motiv că există alte circumstanţe care condiţionează sau exclud urmărirea penală. În rest sentinţa a fost menţinută, iar motivele apelurilor au fost respinse ca nefondate. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 februarie 2012 au fost admise recursurile ordinare declarate de către procurorul Serviciului reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Chişinău, Valentina Vdovîi, partea vătămată Ion Breazu şi reprezentantul părţii civile Ion Breazu, D. Pavel, a fost casată decizia instanţei de apel şi a fost remis dosarul pentru examinarea apelurilor în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012 au fost admise parţial apelurile declarate de către procurorul Elena Panfil şi partea vătămată Ion Breazu, a fost casată sentinţa primei instanţe şi a fost pronunţată o nouă hotărâre, conform ordinii stabilite pentru prima instanţă. A fost încetat procesul penal în privinţa lui Andrei Secară pe art. 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală conform art. 60 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Andrei Secară a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) din Codul penal, stabilindu-i pedeapsa de 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis şi cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere materială pe termen de 2 ani.

Acţiunea civilă în partea reparării prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului să se expună instanţa civilă. Acţiunea civilă în partea prejudiciului moral a fost admisă parţial, dispunând încasarea de la Andrei Secară în beneficiul lui Ion Breazu a sumei de 5000 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 a fost declarat inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Ion Bosîi în interesele condamnatului Andrei Secară. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Ion Breazu a solicitat constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale şi a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral în sumă de 500000 lei.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, constatând faptul încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale nr. 2008480804 şi încasând din bugetul de stat în beneficiul lui Ion Breazu suma de 500 lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar în rest respingând acţiunea ca neîntemeiată. Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Ion Breazu, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe în partea reparării prejudiciului moral şi pronunţând în această parte o nouă hotărâre, prin care a încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Ion Breazu suma de 10000 lei, cu titlu de despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat prin această încălcare, iar în rest menţinând hotărârea primei instanţe.

Conform art. 1 alin. (2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, aplicarea şi interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului face referinţă la faptul că în materia pretinselor violări a duratei procedurilor penale, victimele, persoanele care au înaintat o sesizare, martorii şi alte persoane participante la proces în afară de acuzat (bănuit, învinuit, inculpat) nu pot pretinde încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale, adică art. 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale poate fi invocat numai de persoana căreia i s-a înaintat acuzaţie.

La caz, se reţine că Curtea Europeană a Drepturilor Omului se referă la faptul că dacă reclamanţii nu au fost niciodată puşi sub acuzare, ei neîntrunind calitatea de „persoană acuzată”, în sensul art. 6 din Convenţie, ci dimpotrivă au pretins calitatea de victimă a infracţiunii sau au fost recunoscuţi în calitate de parte vătămată/civilă în cadrul cauzelor penale, aceştia nu vor putea cere aplicabilitatea art. 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sub aspectul tergiversării examinării procedurilor. O excepţie constituie situaţia cînd victima unei infracţiuni pretinde durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu imposibilitatea soluţionării aspectului civil şi, anume, examinarea excesiv de lungă a acţiunii sale civile în cadrul procedurilor penale.

Din materialele dosarului rezultă că recurentul Ion Breazu, fiind victima infracţiunii, a fost recunoscut ca parte civilă în cadrul dosarului penal la 25 august 2008, respectiv, termenul de examinare a cauzei penale pentru recurentul Ion Breazu a început să curgă de la această dată şi a continuat pînă la emiterea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012, prin care Andrei Secară a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) din Codul penal, stabilindu-i pedeapsa de 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis şi cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere materială pe termen de 2 ani, iar acţiunea civilă în partea reparării prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului să se expună instanţa civilă.

Conform art. 2 alin. (6) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Conform art. 5 alin. (1) din Legea menţionată, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant.

Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate. Or, acordarea prejudiciului moral în cauzele de tergiversare, este condiţionat de către legiuitor prin constatarea faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil, conform art. 5 din Legea menţionată.

Ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţele judecătoreşti corect au constatat în bază echitabilă încălcarea dreptului recurentului-reclamant la un proces echitabil prin încălcarea termenilor rezonabile de judecare a cauzei penale. În acelaşi timp, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel corect a ajuns la concluzia cu privire la repararea prejudiciului moral, însă, în opinia instanţei de recurs, acordarea recurentului-reclamant a sumei de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, este contrară principiului de recuperare echitabilă a unei recompense morale, din care considerente suma în cauză urmează a fi micşorată de la 10000 lei până la 5000 lei.

Argumentul invocat de către recurentul Ministerul Justiţiei precum că conform art. 3 alin. (2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de apel urma să respingă acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului prevăzut de norma legală menţionată, deoarece decizia instanţei de apel, pentru care se pretinde durata nerezonabilă a procedurilor, a devenit definitivă la 20 noiembrie 2012 şi de la această dată a început să curgă termenul de 6 luni, însă cererea de chemare în judecată a fost depusă la 07 iunie 2013 nu poate fi reţinut, dat fiind faptul că în cazul dat, termenul de prescripţie pentru adresare în judecată urmează a fi calculat de la 20 februarie 2013, cînd Curtea Supremă de Justiţie a declarat inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Ion Bosîi în interesele condamnatului Andrei Secară.

În conformitate cu art. 192 alin. (1) CPC, pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă. Din materialele dosarului rezultă că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012 acţiunea civilă în partea reparării prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului să se expună instanţa civilă. De asemenea, din materialele dosarului rezultă că la 27 noiembrie 2012, Ion Breazu a depus în Judecătoria Ciocana mun.

Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Secară cu privire la repararea prejudiciului material. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 14 mai 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la Andrei Secară în beneficiul lui Ion Breazu suma de 4000 Euro, care urmează a fi convertită în valuta naţională a RM la rata de schimb din m momentul plăţii şi dobânda de întârziere în sumă de 3040,67 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti, având în vedere complexitatea cauzei, conduita părţilor şi sarcina de lucru a fiecărui judecător, corect au concluzionat că Judecătoria Ciocana mun.

Chişinău a respectat termenul rezonabil de examinare a pricinii civile, acesta constituind 06 luni şi, prin urmare, temeinic şi legal au respins pretenţiile lui Ion Breazu cu privire la constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral, iar argumentele invocate de către recurentul Ion Breazu în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Ion Breazu, de a admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei şi de a modifica decizia instanţei de apel în partea reparării prejudiciului moral prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ion Breazu de la 10000 lei pînă la 5000 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ion Breazu.

Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Breazu împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor şi repararea prejudiciului moral în partea reparării prejudiciului moral după cum urmează: Se micşorează cuantumul prejudiciului moral încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ion Breazu de la 10000 (zece mii) lei pînă la 5000 (cinci mii) lei. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală Iurie Diaconu Ion Corolevschi