2ra-2256/14 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: A.Rotari dosarul nr. 2ra-2256/14 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia, în pricina civilă la cererea de chemare in judecata depusă de Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia către Ministerul Justiţiei al R. Moldova privind constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 iulie 2013, c o n s t a t ă La 29 martie 2013 Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia a depus cererea de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al R. Moldova privind constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10.10.2000, Levinson Igor în calitate de director al Companiei Comercial-Financiară „Levinson-Sofit” a fost condamnat în baza art. art. art. 164 (2), 199 (1) şi 123 CP, la 13 ani privaţiune de libertate. Totodată, reclamanţii au fost recunoscuţi ca părţi vătămate, însă acţiunea civilă a fost lăsată fără examinare în procedură civilă.

Acţionînd în procedură civilă, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12.09.1997, s-a dispus încasarea mijloacelor băneşti în sumă de 17 045 dolari SUA din contul Companiei Comercial- Financiare „Levinson-Sofit” în beneficiul reclamanţilor, fiind eliberat titlul executoriu. Menţionează reclamanţii că după pronunţarea sentinţei şi rămînerea acesteia definitive si irevocabile, Direcţia de executare Buiucani, mun. Chişinău a Departamentului de executare a deciziilor judiciare, executorul I. Furdui s-a ocupat de executarea laturii civile, acesta constatînd că Levinson Igor execută pedeapsa cu închisoarea şi a comunicat reclamanţilor că suspendă procedura de executare, pe perioada privării de libertate a debitorului.

Au comunicat reclamanţii că în luna iulie 2009, Levinson Igor a fost eliberat din penitenciar, părăsind în regim de urgenţă ţara. La adresările faţă de executor după eliberarea debitorului, au fost informaţi că în urma reorganizării, nu mai deţine procedura de executare. La solicitările din 03.09.2012 către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, Camerei teritoriale Centru a executorilor judecătoreşti şi executorului I. Furdui, referitor la soarta procedurii de executare, reclamanţii au fost informaţi că executorului I. Furdui nu i-a fost transmisă de către Oficiul de executare Buiucani, mun. Chişinău procedura menţionată iar din registrele de evidenţă ale tuturor executorilor din circumscripţia Camerei teritoriale Centru nu a fost identificată procedura de executare nominalizată.

Prin răspunsul pîrîtului din 12.10.2012, reclamanţii au fost informaţi că nu a fost găsit dosarul de executare solicitat, cu recomandarea de a obţine duplicatul titlului executoriu şi de a reîncepe procedura de executare. Ulterior, reclamanţii au înaintat repetat spre executare duplicatul titlului executoriii, iar executorul judecătoresc A. Bănărescu prin încheierea nr. 056-430/12 din 13.11.2012 a refuzat în primirea spre executare a documentului executoriu pe motivul expirării termenului de executare. Cererea privind repunerea în termenul de executare a titlului executoriu, a fost respinsă prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 12.12.2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14.03.2013.

Menţionează reclamanţii că omiterea termenului de prescripţie nu le poate fi imputată deoarece ei au încredinţat executarea silită organelor abilitate - Direcţiei de executare a deciziilor judiciare, însă în virtutea reorganizării acestei structuri, actele de executare s-au :pierdut, fapt ce nu li-a fost adus la cunoştinţă, astfel, fiind privaţi de posibilitatea încasării prejudiciului cauzat în sumă de 17 045 dolari SUA. Invocând circumstanţele de fapt, reclamanţii au pretins încasarea prejudiciului material în sumă de 17 045 dolari SUA şi a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

La 10 iulie 2013 împotriva hotărîrii respective, Breazu (Mişcoi) Ion a declarat apel nemotivat, iar la data de 02 august 2013, Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia au depus apel, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi de admitere integrală a acţiunii. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 08 iulie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că, prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12.09.1997 s-a dispus încasarea de la Compania Comercial-Financiară „Levinson-Sofit” în beneficiul lui Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia,suma de 17 045,00 dolari SUA (f.d.

6), hotărârea rămasă irevocabilă prin neatacare. Este de menţionat faptul că potrivit art.15 alin.(l) CE, documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor. În această ordine de idei, instanţa de apel reţine că potrivit răspunsului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din 11.09.2012 (f.d.21) în rezultatul interpelării executorilor investiţi în funcţie din circumscripţia Camerei Teritoriale a executorilor judecătoreşti Centru, nu a fost identificată procedura executorie intentată în baza documentului executoriu nr.2- 1787/97 din 12.09.1997.

Totodată, lipsa procedurii de executare a fost constatată şi în urma verificării registrelor documentelor executorii ale fostului Oficiu de executare Buiucani, Chişinău pentru perioada 2002-2010 şi a proceselor-verbale de transmitere a procedurilor executorii de la acest oficiul la executorii judecătoreşti licenţiaţi, fapt confirmat prin răspunsul Ministerului Justiţiei, Direcţia Executori Judecătoreşti din 12.10.2012 (f.d. 18). Instanţa de apel a reţinut că, potrivit raportului prezentat de către executorul judecătoresc Ion Furdui din 20.05.2013, nr. 032-79/13 la materialele dosarului, ultimul nu deţine în proces de executare sau în cadrul materialelor de arhivă titlul executoriu privind încasarea de la Compania Comercial-Financiară ’’Levinson- Sofit” în beneficiul lui Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia, mijloacele băneşti în sumă de 17 045,00 dolari SUA.

Instanţa de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanţe cu referire la netemeinicia acţiunii înaintate, or, potrivit art. 118 alin.(1) CPC fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Reieşind din înscrisurile examinate precum şi luînd în consideraţie că în prima instanţă şi nici în instanţa de apel, apelanţii nu au prezentat probe prin care ar demonstra faptul că titlul executoriu, eliberat în baza hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău nr. 2-2787/1999 din 12.09.1997, a fost depus spre executare, prima instanţă întemeiat şi legal a constatat lipsa încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Prin urmare, în lipsa unor probe concrete privind neexecutarea hotărârii judecătoreşti şi existenţa prejudiciului material suportat de apelanţi ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti, instanţa de apel a considerat că prima instanţă, 3 întemeiat şi legal a respins acţiunea înaintată, iar argumentele apelanţilor în acest sens, nu pot fi reţinute nici în instanţa ie apel, dat fiind faptul că argumentele apelanţilor au fost examinate sub toate aspectele în prima instanţă. La 23 mai 2014 Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

Mai mult ca atît, s-a indicat că instanţa de apel şi prima instanţă nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplica eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanţelor expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

4 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Breazu (Mişcoi) Ion şi Breazu (Mişcoi) Emilia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 5