3ra-566/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanță V. Negru dosarul nr.3ra-566/14 instanța de apel L. Popova A. Doga S. Caitaz ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Miron Tomai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Miron Tomai împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, intervenientul accesoriu Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Miron Tomai și menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani municipiul Chişinău din 28 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 30 martie 2013, Miron Tomai a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, intervenientul accesoriu Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii Miron Tomai a indicat că la 15 mai 2011 a importat pe teritoriul Republicii Moldova două mijloace de transport de model „Hyundai Terracan” și „Hyundai Trajet” care au fost vămuite la Biroul Vamal Leușeni și ulterior au fost înregistrate cu titlu de drept de proprietate după Miron Tomai în Registrul de Stat al Transportatorilor la ÎS CRIS „Registru”. Recent a hotărît să înstrăineze aceste automobile, însă de la Subdiviziunea teritorială a Direcției de înregistrare a transportului și calificare a conducătorilor auto, la care s-a adresat împreună cu cumpărătorii, le-a fost comunicat că perfectarea înscrisurilor pe numele cumpărătorilor este imposibilă din motivul anulării de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova a actelor de import a automobilelor.

În asemenea circumstanţe la 17 februarie 2012 s-a adresat cu o cerere Serviciului Vamal al Republicii Moldova prin care a solicitat explicarea situațiilor create cu eliberarea copiilor corespunzătoare de pe acte de anulare a importului. La 02 martie 2012 a primit de la Serviciul Vamal scrisoarea nr. T-71/12 din 01 martie 2012 în care s-a indicat că anterior, prin scrisorile nr. 1494 și nr. 1495 din 09 septembrie 2011 i s-a comunicat despre faptul anulării actelor vamale care au stat la baza importării mijloacelor de transport de model „Hyundai Terracan” și 2 „Hyundai Trajet” prin postul vamal Leușeni-Albița, însă acest fapt nu corespunde adevărului deoarece asemenea scrisori nu le-a recepţionat.

Mai indică că la scrisoarea nr. T-71/12 din 01 martie 2012 au fost anexate și scrisorile nr. 1494 și nr. 1495 din 09 septembrie 2011 din conținutul cărora a aflat că ar fi avut loc o verificare suplimentară, în urma căreia s-a stabilit că mijloacele de transport importate sunt destinate transportării de persoane și nu transportării de mărfuri, precum au fost declarate și prin urmare, fiind fabricate în anul 2001, nu puteau fi importate în Republica Moldova în anul 2011 deoarece nu se încadrau în limita de vechime de 7 ani, stabilită de legislația în vigoare a Republicii Moldova. Din aceste considerente Serviciul Vamal ar fi emis ordinul nr. 229-O din 09 august 2011 prin care a anulat adeverința vamală TV-25 nr. 0237283 din 15 mai 2011, eliberată la importul automobilului de model „Hyundai Terracan” și adeverința vamală TV-25 nr.0237281 din 15 mai 2011, eliberată la importul automobilului de model „Hyundai Trajet”.

Mai menționează că prin cererea prealabilă a solicitat Serviciului Vamal să-i fie prezentat ordinul nr. 229-O din 09 august 2011 care de fapt este actul administrativ în baza cărui au fost anulate adeverințele vamale și tot în baza lui se pretinde scoaterea mijloacelor de transport, sus indicate, de pe teritoriul Republicii Moldova, însă până la momentul adresării în judecată nu i-a fost prezentat acest ordin.

Menţionează că la momentul importului automobilelor pe teritoriul Republicii Moldova acestea au fost supuse controlului fizic și documentar, conform prevederilor ordinului Serviciului Vamal nr. 480 din 18 decembrie 2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declarației vamale în detaliu, și s-a stabilit că aceste automobile se încadrează la poziția tarifară nr. 8704 – „automobile pentru transportul mărfurilor”, prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007 cu privire la aprobarea Nomenclatorului de mărfuri al Republicii Moldova. Faptul precum că automobilele importate sunt destinate transportului de mărfuri şi corespund anume acestei poziţii tarifare este specificat şi în Rapoartele de constatare tehnico-științifice din 12 mai 2011 care au fost întocmite de Direcția Securitate Informațională și a documentelor din cadrul ÎS CRIS „Registru”.

Afirmă că automobilele de model „Hyundai Terracan” și „Hyundai Trajet”, cu anul de fabricare 2001, fiind destinate transportului de mărfuri, puteau fi introduse pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1569 din. 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere de și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, termenul limită de exploatare a automobilelor de categoria respectivă, ce pot fi introduse pe teritoriul țării, este de 10 ani. Astfel, consideră că Serviciul Vamal în mod eronat și ilegal a emis ordinul nr. 229-O din 09 august 2011 și care urmează a fi anulat de instanța de judecată. Cere Miron Tomai obligarea Serviciului Vamal al Republicii Moldova să prezinte ordinul nr. 229-O din 09 august 2011 și actele ce au stat la baza importului automobilelor de model „Hyundai Terracan” și „Hyundai Trajet” și încasarea cheltuielilor de judecată.

3 Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chişinău din 28 iunie 2013 acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Miron Tomai și menținută hotărârea primei instanţe. La 18 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Miron Tomai a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești şi pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Recurentul, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel sunt neîntemeiate, adoptate cu încălcarea normelor de drept material și a normelor de drept procedural și anume instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea precum și, instanța de apel, a apreciat în mod arbitrar probele prezentate și a admis erori care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. La 07 aprilie 2014, Miron Tomai a depus recurs desfăşurat indicând că în cazul de faţă instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele prezentate şi argumentele invocate, ceea ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii şi a admis erori care au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, consideră că instanţele judecătoreşti la examinarea pricinii nu au apreciat toate argumentele şi probele invocate de către Miron Tomai şi doar s-a redus la poziţia procesuală a pârâtului-intimat Serviciul Vamal. Această situaţie în opinia sa reprezintă o abatere gravă de la sarcinile procedurii civile şi o încălcare esenţială a modului de motivare a hotărîrilor pronunţate.

Mai menţionează că instanţele judecătoreşti nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, referindu-se la art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către Persoane fizice nr. 1569 din 20 decembrie 2002. Pe lîngă aceasta atrage atenţia instanţei de recurs şi asupra faptului că prin ordinul nr. 229-0 din 09 august 2011, Serviciul Vamal nu numai că anulează adeverinţele de import, dar ordonă şi scoaterea acestor automobile de pe teritoriul Republicii Moldova, cu punerea în sarcina echipelor vamale mobile, a depistării şi reţinerii acestor automobile, iar acest lucru, în opinia sa practic eschivează cu faptul exproprierii ilegale a apelantului Miron Tomai de la bunurile sale dobîndite în mod legal, ceea ce reprezintă o ingerinţă inadmisibilă asupra patrimoniului persoanei, proprietatea căruia este garantată de art. 46 alin. (1) al Constituţiei şi art. 316 Codul civil.

La 16 aprilie 2014, ÎS „CRIS „Registru” a depus referinţă la recursul declarat de Miron Tomai solicitînd declararea recursului drept inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau 4 aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Miron Tomai nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Miron Tomai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul lui Miron Tomai se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi