2rac-243/14 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: S.Balmuş dosarul nr. 2rac-243/14 Instanţa de apel: A.Panov, T.Pelin, S.Arnăut ÎNCHEIERE 7 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentanţii recurentului Societăţii cu Răspundere Limitată „Barghiban”, Iulia Baldovici şi Nicolae Posturusu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Barghiban” cu privire la încasarea datoriei pentru contractul de locaţiune, a dobânzii şi a penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Barghiban”, a fost casată parţial hotărârea judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 11 iulie 2013 şi pronunţată o nouă hotărâre în parte, prin care acţiunea cu privire la evacuarea Societăţii cu Răspundere Limitată din imobilul închiriat a fost respinsă.

În rest hotărârea judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 11 iulie 2013 a fost menţinută c o n s t a t ă La 26 iulie 2011 ÎS „Poşta Moldovei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Barghiban” cu privire la încasarea datoriei pentru contractul de locaţiune, a dobânzii şi a penalităţii. În motivarea acţiunii reclamantul ÎS „Poşta Moldovei” a indicat că, la 17 noiembrie 2007, între reclamant şi pârât a fost încheiat un contract de locaţiune asupra imobilului număr 134 situat pe bd.Ştefan cel Mare din mun.Chişinău cu o suprafaţă de 93,3 m.p pe un termen de până în anul 2032, cu o plată anuală de 88 591 lei 70 bani. Indică reclamantul ÎS „Poşta Moldovei” că pârâtul nu-şi onorează obligaţiile contractuale corespunzător, nu achită la timp şi integral plata pentru imobilul cu litigiu.

Suplimentar reclamantul ÎS „Poşta Moldovei”, printr-o cerere de concretizare a cerinţelor a cerut încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului plata restantă suma în mărime de 207 322 lei cu titlu de plată pentru chirie în perioada anilor 2009-2012 şi primul trimestru al anului 2013, modificarea tarifului de bază pentru arenda anuală a unui m.p. de la 247, 1 lei la 277,4 lei, încasarea dobânzii sumă ce constituie 49 993 lei 09 bani, a penalităţii suma de 2 730 lei 57 bani şi a cheltuielilor de judecată. La fel reclamantul a cerut evacuarea locatarului-pârâtului, SRL „Barghiban” din încăperile arendate. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 11 iulie 2013 acţiunea a fost admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către SRL „Barghiban”, a fost casată parţial hotărârea judecătoriei Buiucani mun.Chişinu din 11 iulie 2013 în partea admiterii acţiunii cu privire la evacuarea apelantului din imobilul număr 134 situat pe bd.Ştefan cel Mare din mun.Chişinău şi în această parte a fost pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 5 martie 2014, reprezentanţii recurentului, SRL „Barghiban”, Iulia Baldovici şi Nicolae Posturusu au depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că atât decizia instanţei de apel, cât şi hotărârea primi instanţe sunt neîntemeiate şi ilegale, fiind pasibile de casare, deoarece acestea ar fi fost emise cu încălcarea vădită a normelor de drept material, precum şi nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii civile în cauză. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) al aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentanţii recurentului, SRL „Barghiban”, Iulia Baldovici şi Nicolae Posturusu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentanţii recurentului, SRL „Barghiban”, Iulia Baldovici şi Nicolae Posturusu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentanţilor recurentului, SRL „Barghiban”, Iulia Baldovici şi Nicolae Posturusu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă