2ra-3150/13 — Eliberarea documentului solicitat

dosarul nr. 2ra-3150/13 prima instanţă: N. Mazur instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut ÎNCHEIERE 03 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Grăjdean Ilie şi Grăjdean Oleg, intervenient accesoriu de partea reclamantului împotriva Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” cu privire la recunoaşterea refuzului la privatizare a imobilului ca neîntemeiat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 05 octombrie 2012, de admitere a acţiunii, constată La 28 aprilie 2011, Grăjdean Ilie şi Grăjdean Oleg, intervenient accesoriu de partea reclamantului a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” cu privire la recunoaşterea refuzului la privatizare a imobilului ca neîntemeiat. În motivarea acţiunii, reclamantul Grăjdean Ilie a indicat că în anul 1984, fiind angajat al Serviciului Poştal raional Şoldăneşti, i-a fost repartizat pentru trai permanent casa de locuit amplasată pe str. Tinereţei 54, or. Şoldăneşti. Locuinţa susnumită i-a fost atribuită în temeiul bonului de repartiţie nr. 54, eliberat în baza Deciziei nr. 0103 din 30.03.1984 a Consiliului or.

Şoldăneşti. Indică reclamantul că în casa dată locuieşte până în prezent, deja pe parcursul a peste 26 ani. A intenţionat privatizarea casei în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Susţine reclamantul că pîrîtul, Î.S. „Poşta Moldovei”, la balanţa căreia se afla locuinţa, a refuzat să-i dea acordul pentru privatizare. Solicită Grăjdean Ilie de a recunoaşte neîntemeiat refuzul ÎS „Poşta Moldovei” de a da acordul la privatizarea casei de locuit, amplasată pe str. Tinereţei 54, or. Şoldăneşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 20 decembrie 2011, acţiunea a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2012, a fost admis apelul declarat de către ÎS „Poşta Moldovei”, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 20 decembrie 2011, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă şi s-a dispus obligarea Î.S. „Poşta Moldovei” să-i elibereze lui Grăjdean Ilie actele necesare pentru privatizarea spaţiului locativ situat în or. Şoldăneşti, str. Tinereţii, 54. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 octombrie 2012, de admitere a acţiunii, La 17 iulie 2013, Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 octombrie 2012, cu pronunţarea unei hotărîri noi, prin care acţiunea să fie respinsă. Invocă recurentul că instanţele de judecată au emis hotărîri ilegale, cu interpretarea eronată a normelor de drept material, precum şi nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond. În special, se invocă că instanţele de judecată în cadrul examinării pricinii au făcut abstracţie de prevederile art. 2 alin. (1), (2), art. 3 alin. (3), (4), art. 5 din Legea nr. 146 din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de stat. Mai invocă recurentul că instanţele de judecată nu au ţinut cont de dovezile prezentate de către Î.S. „Poşta Moldovei” precum şi inadmisibilitatea probelor prezentate de reclamant, fapt ce a determinat examinarea superficială a materialelor dosarului, în consecinţă instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi aplicat eronat legea.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către , Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către, Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru