2ra-1491/14 — Restabilirea la serviciu şi încasarea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – A. Cerbu dosarul nr. 2ra-1491/14 instanţa de apel – T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion Blaj în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Blaj împotriva Întreprinderii de Stat, Firma Comercială Intermediară „Meridian” cu privire la anularea proceselor-verbal, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ion Blaj și menținută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 26 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 28 februarie 2012, Ion Blaj a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS FCI „Meridian” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, anularea proceselor-verbale şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 decembrie 2011 el a fost restabilit la locul de muncă. Menţionează că pârâtul ne fiind de acord cu decizia nominalizată, pe perioada 08 decembrie 2012 – 09 februarie 2012 i-a interzis lui Ion Blaj accesul la calculator, la aparatul de copiat, la telefon, nu i-a oferit strictul necesar pentru a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu, la ordinul administratorului petiţiile reclamantului nu se înregistrau. La fiecare pas îl impunea să scrie cerere de eliberare de buna voie. Invocă că nu i-a fost achitat salariul pe luna ianuarie 2012 şi nici înmânată fişa de post. Indică că administratorul întreprinderii încalcă clauzele contractului de muncă încheiat între Ion Blaj şi ÎS FCI „Meridian”, refuză să examineze sesizările lui Ion Blaj referitor la îmbunătăţirea activităţii unităţii, ultimul fiind nevoit să comunice cu administratorul prin intermediul poştei.

Susţine că pârâtul a încălcat prevederile art. 9 alin. (1) lit. b), lit. c), lit. d), lit. e), lit. f), lit. g), lit. j) din Codul muncii. Afirmă că nu a făcut cunoştinţă cu procesele-verbale despre care se vorbeşte în ordinul prin care reclamantul a fost eliberat din serviciu. 1 Menţionează că motivul indicat în ordin precum că dânsul a lipsit de la serviciu de la orele 12-00 până la 17-00 nu este adevărat. Solicită anularea ordinului nr. 6-k din 09 februarie 2012 şi restabilirea la locul de munca în funcţia deţinută până la 09 februarie 2012, anularea proceselor-verbale nr. 2 din 02 februarie 2012 şi nr. 3 din 03 februarie 2012 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 15000 lei.

La 23 mai 2012 Ion Blaj a depus cerere, prin care a solicitat modificarea temeiului şi obiectului acţiunii în pct. 2 din acţiune, şi anume anularea ordinului nr. 6-k din 09 februarie 2012 şi restabilirea la locul de munca în funcţia deţinută până la 09 februarie 2012 şi încasarea de la ÎS FCI „Meridian” a sumei de 7200 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa forţată de la muncă.

Ulterior, Ion Blaj a depus cerere de completare a temeiului acţiunii, solicitând anularea actului nr. 1 din 02 februarie 2012, ordinului nr. 9 din 21 martie 2012 şi ordinului nr. 6 din 08 februarie 2012. La 15 iunie 2012 Ion Blaj a mai depus o cerere de completare a temeiului şi obiectului acţiunii, prin care a solicitat anularea actului nr. 1 din 02 februarie 2012 şi ordinului nr. 9 din 21 martie 2012. La 10 august 2012 Ion Blaj a depus o cerere, prin a indicat că susţine cererea de chemare în judecată iniţială depusă la 28 februarie 2012, renunţând la toate cererile de completare depuse la acţiunea iniţială.

La 10 ianuarie 2013 Ion Blaja a depus o cerere de completare a acţiunii, solicitând anularea ordinului nr. 6-k din 09 februarie 2012 şi restabilirea la locul de munca în funcţia deţinută anterior eliberării, conform hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 12 mai 2012, repararea prejudiciului cauzat pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă de 22800 lei (salariul pentru perioada 09 februarie 2012 - 10 ianuarie 2012), încasarea daunei morale în sumă de 30000 lei, care reprezintă cheltuielile pentru tratamentul medical a maladiei care a survenit din cauza persecutărilor din partea administratorului S. Popovici începând cu luna septembrie 2010. La 26 aprilie 2013 Ion Blaja a înaintat un demers, prin care a solicitat modificarea acţiunii în legătură cu faptul că conform certificatului pentru salariul mediu al lui a fost prezentat la ultima şedinţă şi care constituie 1902,20 lei, astfel solicitând repararea prejudiciului pentru lipsa forţată de la muncă timp de 15 luni în sumă de 28533 lei.

În cadrul susţinerilor orale, Ion Blaj a solicitat anularea procesului-verbal nr. 1 din 12 decembrie 2011, procesului-verbal nr. 2 din 02 februarie 2012, procesului-verbal nr. 3 din 03 februarie 2012, procesului-verbal nr. 4 din 09 februarie 2012 şi anularea ordinului nr. 6-k din 09 februarie 2012, restabilirea la locul de muncă în calitate de manager la ÎS FCI „Meridian” în funcţia ce o deţinea până eliberare, repararea prejudiciul cauzat pentru lipsa forţată de la serviciu în sumă de 23058,71 lei ce prezintă despăgubirea (salariul din 09 februarie 2012 până în prezent) şi încasarea daunei morale în sumă de 30000 lei care constituie cheltuielile pentru tratamentul maladiei survenite din cauza persecutărilor şi discriminării din partea administratorului S. Popovici începând cu septembrie 2010. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Bălţi din 26 aprilie 2013 a fost reluată examinarea cauzei în fond.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 26 aprilie 2013 a fost respinsă acţiunea. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2013 a fost admisă cererea administratorului SRL „Meridian-Nord”, Sergiu Răilean cu privire la înlocuirea 2 intimatului ÎS FCI „Meridian” cu succesorul SRL „Meridian-Nord” şi înlocuit intimatul ÎS FCI „Meridian” cu succesorul său în drepturi SRL „Meridian-Nord”. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Ion Blaj şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 22 februarie 2014 Ion Blaj a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărâri de admitere a pretenţiilor cu privire la restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, considerând că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel în mod arbitrar au apreciat probele prezentate de recurent. Afirmă că aflarea lui la locul de muncă la 02 februarie 2012 de la orele 12-00 până la 17-00 se confirmă prin mărturia data de directorul SRL „ Blanşir”, Boris Şincariuc care în instanţă a confirmat că recurentul executându-şi obligaţiile de serviciu în interesul întreprinderii de la ora 14-00 până la ora 15-00 a discutat clauzele contractului care urma să fie încheiat cu privire la vânzarea salopetelor şi mănuşilor propuse la vânzare de SRL „Meridian-Nord”. Menţionează că el a perfectat contractul din numele lui S. Popovici, administratorul întreprinderii, dar nu l-a semnat.

Cumpărătorul Boris Şincariuc a confirmat că s-a dus să prezinte acest contract administratorului S. Popovici, în intervalul de timp 14-00 şi 15-00 pentru ca acesta să-l semneze, însă nu l-a găsit. Indică că S. Popovici nu s-a aflat la serviciu până la ora 17-00, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 2 din 02 februarie 2012, susţinând că atât alcătuirea contractului în intervalul de timp 14-00 şi 15-00, cât şi mărturia dată de Boris Şincariuc confirmă faptul că recurentul se afla la locul de muncă, iar pârâtul nu a dovedit contrariul. Cu referire la art. 130 şi ar. 132 CPC, invocă că instanţele ierarhic inferioare ilegal au apreciat critic mărturia lui Boris Şincariuc deoarece acestea nu au indicat ce interes în proces are martorul Boris Şincariuc şi de ce mărturia lui este apreciată critic.

Referitor la petiţia înaintată de recurent la 02 februarie 2012, primită de contabilul- şef al SRL „Meridian-Nord”, Margareta Duşciac, relatează că petiţia dată este un document de uz intern şi nu este obligat de a fi înregistrat în registrul evidenţei intrării corespondenţei şi că acesta este semnată personal de Margareta Duşciac cu indicarea orei 16-10, astfel se confirmă faptul că la ora dată Ion Blaj se afla la întreprindere, iar angajatorul nu a dovedit contrariul. La fel, consideră că răspunsul Inspecţiei muncii nr. B-330/12 din 22 martie 2012, care a stabilit că careva încălcări privind procedura concedierii lui Ion Blaj prevăzute de art. 206-2010 din Codul muncii nu au fost depistate, nu poate constitui probă la caz, deoarece litigiul constă în absenţa recurentului de la serviciu pe o perioadă de 4 ore, şi nu în procedura eliberării.

Menţionează că Inspecţia muncii nici nu este competentă să examineze asemenea litigiu, ce de fapt a şi indicat în răspunsul său din 22 martie 2012 (f. d. 30). Afirmă că hotărârea primei instanţe este ilegală şi nu putea fi menţinută de Curtea de Apel, deoarece după cum rezultă din conţinutul ei, instanţa a pus la baza soluţiei adoptate raporturile Tatianei Ianişevscaia adresată Ludmilei Gaşciuc, la 02 februarie 2012 (f. d. 49) şi a ultimei adresată administratorului, şi nu mărturiile date de ei în cadrul şedinţei, contrar prevederilor art. 239 CPC. 3 Susţine că instanţele mai invocă ca probă şi mărturiile lui Ivan Pascari, care nu şi-au găsit reflectare în hotărâre, cât şi procesul-verbal nr. 4 din 09 februarie 2012 privind neprezentarea de către recurent a documentaţiei ce confirma lipsa motivată din data de 02 februarie 2012. Menţionează că el nu putea să-şi motivez lipsa care nu a avut loc.

În plus salariatul are dreptul să nu dea explicaţii referitor la sancţiunea care poate fi numită şi faptul dat nu poate constituit temei pentru a proba lipsa nemotivată. Mai indică că procesul-verbal nominalizat nu conţine rezultatele votării, deci nu a fost pus la vot şi este nul. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la 22 februarie 2014 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ion Blaj nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de 4 lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ion Blaj, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ion Blaj ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Ion Blaj se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5