2rh-106/14 — Anularea ordinelor, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – G. Bivol dosarul nr. 2rh-106/14 instanţa de apel – L. Bulgac, I. Muruianu, A. Minciuna instanţa de recurs –A. Cobăneanu, T. Răducanu, Sv. Moldovan, N. Gordilă, I. Diaconu ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Popuşoi împotriva Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Gheorghe Popuşoi, casată parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 în partea prin care a fost casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care au fost respinse pretenţiile cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral şi menţinută în partea dată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 decembrie 2012, în rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 a fost menţinută constată: La 13 septembrie 2011, Gheorghe Popuşoi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul Ministrului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM nr. 42-p din 14 iunie 2011 i-a fost suspendat contractul individual de muncă nr. 91/1 din 12 februarie 2007 pe durata anchetei de serviciu, în temeiul prevederilor art. 78 alin. (2) lit. a) Codul muncii. Menţionează că în temeiul art. 208 alin. (1) Codul muncii, angajatorul mai trebuia să-i ceară o explicaţie scrisă privind fapta comisă, iar ulterior în funcţie de gravitatea faptei comise, era în drept să organizeze şi o anchetă de serviciu. Cu referire la art. 209 alin. (1) Codul muncii a indicat că sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei.

Afirmă că sancţiunea disciplinară urma să fie aplicată în termen de o lună de la data constatării de către angajator a abaterii disciplinare. Susţine că suspendarea contractului individual de muncă în legătură cu efectuarea anchetei de serviciu după expirarea termenului de o lună stabilit de lege pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este abuzivă şi ilegală. Relatează că la 15 iunie 2011 a luat cunoştinţă cu ordinul nr. 42-p din 14 iunie 2011 şi până la moment este înlăturat de la muncă fără menţinerea salariului, deşi nu i-a fost aplicată nici o sancţiune disciplinară.

Solicită anularea pct. 2 şi pct. 3 din ordinul Ministrului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM nr. 42-p din 14 iunie 2011 cu privire la suspendarea din funcţie a administratorului ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, restabilirea în funcţia de administrator al ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, încasarea din contul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM în beneficiul său a salariului mediu cu titlu de prejudiciu material pentru perioada suspendării ilegale a contractului individual de muncă şi cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 50000 lei.

La 19 decembrie 2011, Gheorghe Popuşoi a depus o cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată, solicitând anularea ordinului Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM nr. 42p din 14 iunie 2011, conform căruia a fost suspendat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea clădirilor”, ordinului nr. 125c din 21 octombrie 2011, conform căruia a fost sancţionat cu mustrare aspră, ordinului nr. 128c din 26 octombrie 2011, conform căruia a fost sancţionat cu mustrare, ordinului nr. 70p din 04 noiembrie 2011, conform căruia a fost concediat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, restabilirea în funcţia de administrator a ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, încasarea de la Minister pentru toată perioada, începând cu 14 iunie 2011 şi până la data restabilirii în funcţie, a salariului mediu cu titlu de prejudiciu material (salariu lunar 10770 lei) şi repararea prejudiciului moral în suma de 50000 lei.

În susţinerea pretenţiilor a indicat că după adresarea sa în instanţă, prin ordinul nr. 125c din 21 octombrie 2011, i s-a aplicat sancţiune sub formă de mustrare aspră, iar mai apoi, prin ordinul nr. 128c din 26 octombrie 2011 i s-a aplicat încă o sancţiune sub formă de mustrare. Afirmă că în această perioadă nu a fost la serviciu, nu a dat explicaţii pe marginea „încălcărilor” în baza cărora a fost sancţionat, iar copiile ordinelor le-a primit prin poştă la 24 octombrie 2011 şi respectiv 27 octombrie 2011. Indică că în aceste ordine se face referire doar la nişte procese-verbale nr. 2 din 20 septembrie 2011 şi respectiv, din nr. 7 din 20 octombrie 2011, la întocmirea căror nu a participat. Mai indică că ulterior a mai primit, tot prin intermediul poştei, un nou ordin al Ministrului nr. 70p din 04 noiembrie 2011, în baza căruia a fost eliberat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, în baza 86 alin. (1) lit. o) Codul muncii.

Susţine că ordinul nr. 42p din 14 iunie 2011 prin care a fost suspendat din funcţie este o urmare a unei decizii a Inspectoratului Fiscal de Stat din 23 mai 2011, după care a fost format un grup de lucru pentru efectuarea anchetei de serviciu. Indică că la 02 iulie 2011 s-a discutat asupra deciziei IFS în cadrul căreia el a explicat că a procedat în strictă corespundere cu Statutul Întreprinderii elaborat de Minister, care, cum s-a dovedit nu corespunde legislaţiei fiscale. Consideră că pentru aceeaşi încălcare i s-au aplicat trei sancţiuni: mustrare aspră, mustrare şi apoi concediere. Mai indică că asupra materialelor de încălcare a legislaţiei fiscale a fost efectuată o investigaţie de către CCCEC, care nu a stabilit careva încălcări grave a legislaţiei.

Insistă că din decizia organului fiscal rezultă că data ultimei pretinse abateri ar fi data ultimei facturi din 25 octombrie 2010, astfel considerând că ordinele au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 209 Codul muncii. Cu referire la art. 210 Codul muncii a indicat că angajatorul nu a indicat pentru care anume abateri a fost sancţionat. Ulterior, prin cererea de concretizare, Gheorghe Popuşoi a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru, începând cu 14 iunie 2011, reieşind din salariul de 12120 lei, în rest susţinând cerinţele anterioare.

La 06 aprilie 2012 Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM a înaintat o cerere reconvenţională împotriva lui Gheorghe Popuşoi, solicitând încasarea de la ultimul în contul ÎS „Pentru exploatarea clădirilor” a prejudiciului cauzat în mărime de 205507 lei, dintre care 53907 lei amendă pentru încălcarea legislaţiei fiscale şi 151600 lei prejudiciu cauzat întreprinderii prin încălcarea legislaţiei din domeniul financiar şi administrativ. Prin încheierea Judecătoriei Centru din 06 iunie 2012 a fost respins demersul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor cu privire la intentarea acţiunii reconvenţionale împotriva lui Gheorghe Popuşoi ca inadmisibil şi tardiv. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 21 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, anulat ordinul nr. 125c din 21 octombrie 2011 de sancţionare a lui Gheorghe Popuşoi cu mustrare aspră ca fiind ilegal, anulat ordinul nr. 128c din 26 octombrie 2011 de sancţionare a lui Gheorghe Popuşoi cu mustrare, ca fiind ilegal, anulat ordinul nr. 70p din 04 noiembrie 2011 de eliberare a lui Gheorghe Popuşoi din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” ca fiind ilegal, restabilit Gheorghe Popuşoi în funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” începând cu 07 noiembrie 2011, încasat de la Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM în beneficiul lui Gheorghe Popuşoi salariul pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada 21 septembrie 2011 până 12 februarie 2012 în mărime de 56964 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 5000 lei, iar în rest acţiunea a fost respinsă.

Totodată, a fost dispus că hotărârea în partea restabilirii lui Gheorghe Popuşoi în funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” şi încasarea salariului lunar în mărime de 12120 lei urmează a fi executată imediat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 a fost respins ca tardiv apelul declarat de Gheorghe Popuşoi, admis apelul declarat de Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM şi pronunţată o hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013 a fost admis recursul declarat de către Gheorghe Popuşoi, casată parţial decizia instanţei de apel în partea prin care a fost casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care au fost respinse pretenţiile cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral şi menţinută în partea dată hotărârea primei instanţe, în rest decizia instanţei de apel a fost menţinută. La 02 decembrie 2013, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM a depus cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi hotărârii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Centru mun.

Chişinău. În motivarea cererii de revizuire a invocat că s-au descoperit unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care sunt temei de a dispune revizuirea deciziilor judecătoreşti şi casarea acestora, deoarece retractarea în acest litigiu este necesară şi imperativă pentru a reînnoi judecarea fondului cauzei, corectarea erorilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri legale, ţinându-se cont de circumstanţele scoase la iveală.

Menţionează că în partea motivată a hotărârii primei instanţe, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013, este indicat că consideră oportun de a încasa de la ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” în beneficiul lui Gheorghe Popuşoi salariul pentru absenţa forţată de la muncă pentru perioada 21 septembrie 2011 până la 12 februarie 2012 în mărime de 56964 lei, prejudiciul moral ca fiind în mărime de 5000 lei şi care urmează a fi încasat de la pârâtul ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” în beneficiul reclamantului Gheorghe Popuşoi, iar în privinţa executării imediate după pronunţarea hotărârii: de a încasa de la ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” în beneficiul reclamantului Gheorghe Popuşoi un salariu mediu lunar în mărime de 12120 lei.

Însă în partea dispozitivă prima instanţă a dispus ca sumele respective să fie încasate de la Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor cu toate că reclamantul primea salariu din contul mijloacelor ÎS „PEC” şi nu de la MTIC şi conform Hotărârii Guvernului nr. 770 din 20 octombrie 1994 anexa nr. 3 pct. 5.1. pentru aprobarea unor acte normative vizând funcţionarea Legii cu privire la întreprinderea de stat la fel stabileşte achitarea salariului administratorului din contul mijloacelor întreprinderii şi nu din contul ministerului. Consideră că hotărârea primei instanţe din 21 decembrie 2012 este contradictorie, fapt ce constituie temei pentru casarea acesteia cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanţă, întrucât acest fapt a dus la soluţionarea eronată a pricinii.

Indică că este semnificativ că conform practicii stabilite de către Curtea Supremă de Justiţie, dacă dispozitivul hotărârii contravine părţii motivate, acesta este temei de trimitere a cauzei la rejudecare. Menţionează că în conformitate cu art. 241 alin. (1), (5) şi (6) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărârea în numele legii, în motivare se indică: circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, calea şi termenul de atac al hotărârii.

Consideră că este cert faptul că hotărârea primei instanţe, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013 este una incompletă, ilegală şi eronată, iar nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Invocă că prin obligarea ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” să achite salariul pentru absenţa forţată de la muncă în partea motivată a hotărârii primei instanţe a fost încălcat art. 388 alin. (1) lit. d) CPC care prevede că instanţa nu a avut dreptul să soluţioneze problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces, în cazul de faţă ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” care este o persoană juridică distinctă faţă de Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor.

Indică că circumstanţele enunţate sunt apreciate drept o eroare judiciară, care poate fi corectată doar în procedură de reexaminare în prima instanţă. Afirmă că la materialele cauzei au fost prezentate probe care confirmă că salariul lunar al lui Gheorghe Popuşoi este de 11308,42 lei, însă prima instanţă precum şi instanţa de recurs în mod incorect au calculat salariul lunar în sumă de 12120 lei, anexând certificat privind calcularea salariului mediu lunar. Susţine că în mod eronat a fost încasat salariul pentru absenţa forţată de la muncă pentru perioada 21 septembrie 2011 – 12 februarie 2012 în sumă de 56964 lei în loc de 55465 lei. În susţinerea cererii de revizuire invocă art. 449 lit. b) şi lit. c) CPC.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

În susţinerea cererii de revizuire Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM a prezentat calculul salariului mediu lunar pentru ultimul an de activitate la ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” al lui Gheorghe Popuşoi cu scrisoare de însoţire nr. 111 din 27 noiembrie 2013, eliberate de către ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, conform cărui salariul calculat constituie suma de 11308,42 lei (f. d. 238- 239). În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale a pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior, deoarece revizuentul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării pricinii a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale pentru soluţionarea pricinii, inclusiv şi pentru obţinerea actelor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire, condiţie, de altfel, care direct este impusă prin lege.

În această ordine de idei se menţionează că calculul salariului mediu lunar pentru ultimul an de activitate la ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” al lui Gheorghe Popuşoi eliberat de către ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” şi anexat la cererea de revizuire, nu poate constitui temei de admitere a revizuirii în condiţiile art. 449 CPC, dat fiind că revizuentul nu a fost lipsit pe parcursul soluţionării cauzei de posibilitatea de a prezenta asemenea probă. În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. În sensul normei citate, este de înţeles că acest temei de revizuire poate fi invocat doar în cazul în care după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă se constată că instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, pe când la caz un asemenea temei nu se constată.

Astfel fiind, nici motivul invocat în cererea de revizuire în temeiul lit. c) a art. 449 CPC nu poate fi reţinut. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare este evident că revizuentul în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Popuşoi împotriva Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu