2ra-3198/13 — Anularea ordinelor, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă –G. Bivol dosarul nr. 2ra-3198/13 instanţa de apel – L. Bulgac, I. Muruianu, A. Minciuna DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Gordilă Iurie Diaconu examinând recursul declarat de Gheorghe Popuşoi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Popuşoi împotriva Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 prin care a fost respins ca tardiv apelul declarat de Gheorghe Popuşoi, admis apelul declarat de Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 decembrie 2012 şi pronunţată o hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată constată: La 13 septembrie 2011, Gheorghe Popuşoi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul Ministrului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM nr. 42-p din 14 iunie 2011 i-a fost suspendat contractul individual de muncă nr. 91/1 din 12 februarie 2007 pe durata anchetei de serviciu, în temeiul prevederilor art. 78 alin. (2) lit. a) Codul muncii.

Menţionează că în temeiul art. 208 alin. (1) Codul muncii, angajatorul mai trebuia să-i ceară o explicaţie scrisă privind fapta comisă, iar ulterior în funcţie de gravitatea faptei comise, era în drept să organizeze şi o anchetă de serviciu. Cu referire la art. 209 alin. (1) Codul muncii a indicat că sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei. Afirmă că sancţiunea disciplinară urma să fie aplicată în termen de o lună de la data constatării de către angajator a abaterii disciplinare. Susţine că suspendarea contractului individual de muncă în legătură cu efectuarea anchetei de serviciu după expirarea termenului de o lună stabilit de lege pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este abuzivă şi ilegală.

Relatează că la 15 iunie 2011 a luat cunoştinţă cu ordinul nr. 42-p din 14 iunie 2011 şi până la moment este înlăturat de la muncă fără menţinerea salariului, deşi nu i-a fost aplicată nici o sancţiune disciplinară. Solicită anularea pct. 2 şi pct. 3 din ordinul Ministrului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM nr. 42-p din 14 iunie 2011 cu privire la suspendarea din funcţie a administratorului ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, restabilirea în funcţia de administrator al ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, încasarea din contul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM în beneficiul său a salariului mediu cu titlu de prejudiciu material pentru perioada suspendării ilegale a contractului individual de muncă şi cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 50000 lei.

La 19 decembrie 2011, Gheorghe Popuşoi a depus o cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată, solicitând anularea ordinului Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM nr. 42p din 14 iunie 2011, conform căruia a fost suspendat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea clădirilor”, ordinului nr. 125c din 21 octombrie 2011, conform căruia a fost sancţionat cu mustrare aspră, ordinului nr. 128c din 26 octombrie 2011, conform căruia a fost sancţionat cu mustrare, ordinului nr. 70p din 04 noiembrie 2011, conform căruia a fost concediat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, restabilirea în funcţia de administrator a ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, încasarea de la Minister pentru toată perioada, începând cu 14 iunie 2011 şi până la data restabilirii în funcţie, a salariului mediu cu titlu de prejudiciu material (salariu lunar 10770 lei) şi repararea prejudiciului moral în suma de 50000 lei.

În susţinerea pretenţiilor a indicat că după adresarea sa în instanţă, prin ordinul nr. 125c din 21 octombrie 2011, i s-a aplicat sancţiune sub formă de mustrare aspră, iar mai apoi, prin ordinul nr. 128c din 26 octombrie 2011 i s-a aplicat încă o sancţiune sub formă de mustrare. Afirmă că în această perioadă nu a fost la serviciu, nu a dat explicaţii pe marginea „încălcărilor” în baza cărora a fost sancţionat, iar copiile ordinelor le-a primit prin poştă la 24 octombrie 2011 şi respectiv 27 octombrie 2011. Indică că în aceste ordine se face referire doar la nişte procese-verbale nr. 2 din 20 septembrie 2011 şi respectiv, din nr. 7 din 20 octombrie 2011, la întocmirea căror nu a participat. Mai indică că ulterior a mai primit, tot prin intermediul poştei, un nou ordin al Ministrului nr. 70p din 04 noiembrie 2011, în baza căruia a fost eliberat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, în baza 86 alin. (1) lit. o) Codul muncii.

Susţine că ordinul nr. 42p din 14 iunie 2011 prin care a fost suspendat din funcţie este o urmare a unei decizii a Inspectoratului Fiscal de Stat din 23 mai 2011, după care a fost format un grup de lucru pentru efectuarea anchetei de serviciu. Indică că la 02 iulie 2011 s-a discutat asupra deciziei IFS în cadrul căreia el a explicat că a procedat în strictă corespundere cu Statutul Întreprinderii elaborat de Minister, care, cum s-a dovedit nu corespunde legislaţiei fiscale. Consideră că pentru aceeaşi încălcare i s-au aplicat trei sancţiuni: mustrare aspră, mustrare şi apoi concediere. Mai indică că asupra materialelor de încălcare a legislaţiei fiscale a fost efectuată o investigaţie de către CCCEC, care nu a stabilit careva încălcări grave a legislaţiei.

Insistă că din decizia organului fiscal rezultă că data ultimei pretinse abateri ar fi data ultimei facturi din 25 octombrie 2010, astfel considerând că ordinele au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 209 Codul muncii. Cu referire la art. 210 Codul muncii a indicat că angajatorul nu a indicat pentru care anume abateri a fost sancţionat. Ulterior, prin cererea de concretizare, Gheorghe Popuşoi a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru, începând cu 14 iunie 2011, reieşind din salariul de 12120 lei, în rest susţinând cerinţele anterioare.

La 06 aprilie 2012 Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM a înaintat o cerere reconvenţională împotriva lui Gheorghe Popuşoi, solicitând încasarea de la ultimul în contul ÎS „Pentru exploatarea clădirilor” a prejudiciului cauzat în mărime de 205507 lei, dintre care 53907 lei amendă pentru încălcarea legislaţiei fiscale şi 151600 lei prejudiciu cauzat întreprinderii prin încălcarea legislaţiei din domeniul financiar şi administrativ. Prin încheierea Judecătoriei Centru din 06 iunie 2012 a fost respins demersul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor cu privire la intentarea acţiunii reconvenţionale împotriva lui Gheorghe Popuşoi ca inadmisibil şi tardiv. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 21 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, anulat ordinul nr. 125c din 21 octombrie 2011 de sancţionare a lui Gheorghe Popuşoi cu mustrare aspră ca fiind ilegal, anulat ordinul nr. 128c din 26 octombrie 2011 de sancţionare a lui Gheorghe Popuşoi cu mustrare, ca fiind ilegal, anulat ordinul nr. 70p din 04 noiembrie 2011 de eliberare a lui Gheorghe Popuşoi din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” ca fiind ilegal, restabilit Gheorghe Popuşoi în funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” începând cu 07 noiembrie 2011, încasat de la Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM în beneficiul lui Gheorghe Popuşoi salariul pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada 21 septembrie 2011 până 12 februarie 2012 în mărime de 56964 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 5000 lei, iar în rest acţiunea a fost respinsă.

Totodată, a fost dispus că hotărârea în partea restabilirii lui Gheorghe Popuşoi în funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” şi încasarea salariului lunar în mărime de 12120 lei urmează a fi executată imediat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 a fost respins ca tardiv apelul declarat de Gheorghe Popuşoi, admis apelul declarat de Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM şi pronunţată o hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 30 iulie 2013, Gheorghe Popuşoi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel susţinând că instanţa de apel la judecarea cauzei a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, iar cea care a fost aplicată a fost interpretată în mod eronat. Menţionează că în motivarea soluţiei sale instanţa de apel în mod declarativ invocă art. 210 alin. (1) Codul muncii, fără a indica expres care temeiuri de fapt şi de drept au stat la baza emiterii ordinelor de sancţionare. Susţine că ordinul 125c din 21 octombrie 2011, prin care a fost sancţionat cu mustrare aspră a fost emis contrar prevederilor art. 208 alin. (1) Codul muncii, fapt care nu a fost luat în consideraţie de instanţa de apel.

Consideră greşite concluziile din decizia instanţei de apel, precum că intimatul corect a emis ordinul nr. 42p din 14 iunie 2011, conform căruia a fost ordonată crearea grupului de lucru şi a fost dispusă suspendarea lui din funcţie pe perioada anchetei de serviciu, deoarece încă la 02 iunie 2011 a avut loc şedinţa Consiliului de administraţie la care a fost evaluată situaţia şi nu era necesară o anchetă de serviciu şi nici suspendarea lui din funcţie. Afirmă că după aceasta nu a avut loc nicio anchetă de serviciu, iar în procesele-verbale nr. 7 din 20 octombrie 2011 şi nr. 8 din 01 noiembrie 2011 se menţionează despre datoriile SRL „Trei Tigri” faţă de ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, la care el nu a fost invitat şi nu a cunoscut despre ele, respectiv nu a avut posibilitatea de a da careva explicaţii.

Mai indică că referirea instanţei de apel la prevederile art. 86 alin. (1) lit. o) Codul muncii poartă un caracter declarativ, deoarece instanţa era obligată să indice care anume acte juridice el a semnat nefondat ce au cauzat prejudicii materiale întreprinderii. Invocă dezacordul cu afirmaţia din decizie cu privire la faptul că în rezultatul emiterii ordinului de sancţionare nr. 125c din 21 octombrie 2011, ordinul cu privire la suspendarea din funcţie şi-a pierdut efectele juridice, pe motiv că intimatul nu a emis nici un ordin, prin care să fie retrasă suspendarea lui din funcţie. Consideră că instanţa de apel eronat a concluzionat că ancheta de serviciu s-a finisat cu aplicarea sancţiunii disciplinare din 21 octombrie 2011, susţinând că aceasta s-a finisat la 21 septembrie 2011 (conform procesului-verbal nr. 2 al şedinţei Grupului de lucru pentru efectuarea anchetei de serviciu).

Susţine că în baza aceluiaşi proces-verbal i-a fost aplicată încă o sancţiune sub formă de mustrare. Iar în final, prin ordinal nr. 70p din 04 noiembrie 2011, în baza deciziei Consiliului de Administraţie al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” nr. 8 din 01 noiembrie 2011 el a fost concediat în baza art. 86 alin. (1) lit. o) Codul muncii. Insistă că în conţinutul procesului-verbal nr. 8 din 01 noiembrie 2011 se menţionează iarăşi despre eschivarea de la plata impozitelor, a datoriilor SRL „Trei Tigri”, care au fost menţionate deja în procesele-verbale nr. 2 şi nr. 7, fapt pentru care a mai fost sancţionat, respectiv considerând că instanţa nu a aplicat la caz art. 206 alin. (4) Codul muncii, care însă trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat în termen recursul la 30 iulie 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea, prin care a fost respinsă acţiunea cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral şi cu menţinerea hotărârii primei instanţe în partea dată din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM, Gheorghe Popuşoi, concretizându-şi cerinţele, a solicitat anularea ordinului Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM nr. 42p din 14 iunie 2011, conform căruia a fost suspendat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, ordinului nr. 125c din 21 octombrie 2011, conform căruia a fost sancţionat cu mustrare aspră, ordinului nr. 128c din 26 octombrie 2011, conform căruia a fost sancţionat cu mustrare, ordinului nr. 70p din 04 noiembrie 2011 în baza cărui a fost concediat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, restabilirea în funcţia de administrator a ÎS „Pentru exploatarea clădirilor”, încasarea de la Minister pentru toată perioada absenţei forţate de la lucru salariul mediu, începând cu 14 iunie 2011 şi până la data restabilirii în funcţie, reieşind din salariul de 12120 lei şi repararea prejudiciului moral în suma de 50000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, a anulat ordinul nr. 125c din 21 octombrie 2011 de sancţionare a lui Gheorghe Popuşoi cu mustrare aspră, ordinul nr. 128c din 26 octombrie 2011 de sancţionare a lui Gheorghe Popuşoi cu mustrare şi ordinul nr. 70p din 04 noiembrie 2011 de eliberare a lui Gheorghe Popuşoi din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” ca fiind ilegale, l-a restabilit pe Gheorghe Popuşoi în funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” începând cu 07 noiembrie 2011, a încasat de la Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM în beneficiul lui Gheorghe Popuşoi salariul pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada 21 septembrie 2011 până 12 februarie 2012 în mărime de 56964 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 5000 lei, iar în rest a respins acţiunea.

Judecând apelurile declarate de către Gheorghe Popuşoi şi Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM, instanţa de apel a găsit drept greşită soluţia primei instanţe, a admis apelul Ministerului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea integrală a acţiunii. Totodată a respins apelul declarat de către Gheorghe Popuşoi ca fiind tardiv. Instanţa de recurs reţine că instanţa de apel corect a remarcat drept greşită soluţia primei instanţe referitor la admiterea pretenţiilor lui Gheorghe Popuşoi cu privire la anularea ordinul nr. 125c din 21 octombrie 2011 de sancţionare a lui Gheorghe Popuşoi cu mustrare aspră şi ordinul nr. 128c din 26 octombrie 2011 de sancţionare a lui Gheorghe Popuşoi cu mustrare, temeinic considerând că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor legale.

În susţinerea opiniei enunţate se reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că prin ordinul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM „Cu privire la suspendarea din funcţie a administratorului ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”” nr. 42p din 14 iunie 2011, în temeiul art. 78 alin. (2) lit. a) Codul muncii, s-a dispus crearea grupului de lucru pentru efectuarea anchetei de serviciu a încălcărilor expuse în decizia IFS mun.

Chişinău nr. 1396/1 din 23 mai 2011 şi suspendarea contractului individual de muncă nr. 91/1 din 12 februarie 2007 încheiat între Gheorghe Popuşoi, în calitate de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” şi Minister, pe durata anchetei de serviciu (f. d. 3). Din conţinutul ordinului menţionat se oglindeşte că suspendarea lui Gheorghe Popuşoi din funcţie şi desfăşurarea anchetei de serviciu a fost iniţiată la propunerea Consiliului de administraţie al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” ca urmare a examinării deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 1396/1 din 23 mai 2011 emisă asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale şi a altor încălcări ale legislaţiei comise de către ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, fapt ce se confirmă şi prin extrasul din procesul-verbal nr. 3 din 02 iunie 2011 (f. d. 92). Tot materialul probator atestă că în cadrul şedinţei Grupului de lucru pentru efectuarea anchetei de serviciu din 21 septembrie 2011, în urma analizei actului de control al IFS Chişinău şi Notei de serviciu a şefului serviciului control intern şi audit al Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM s-au confirmat încălcările comise de administraţia ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, ca rezultat s-a recomandat Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM aplicarea unei mustrări aspre administratorului ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, Gheorghe Popuşoi, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 2 din 21 septembrie 2011 (f. d. 134-135).

Ca urmare, având în susţinere şi prevederile art. 206 alin. (1) Codul muncii, Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM, prin ordinul nr. 125c din 21 octombrie 2011 „Cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare administratorului ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor””, în legătură cu depistarea abaterilor disciplinare şi anume neglijenţa în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, i-a aplicat administratorului ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, Gheorghe Popuşoi sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră (f. d. 15), care a fost adus la cunoştinţă ultimului la 24 octombrie 2011. Astfel, instanţa de recurs reţine drept justă concluzia instanţei de apel că ordinul de sancţionare cu mustrare aspră a lui Gheorghe Popuşoi a fost emis conform prevederilor legale şi cu respectarea termenului stabilit la art. 209 alin. (1) Codul muncii, care indică că sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

Or, din actele cauzei direct rezultă că constatarea abaterii disciplinare de către Gheorghe Popuşoi, ca administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, a fost stabilită la şedinţa Grupului de lucru pentru efectuarea anchetei de serviciu din 21 septembrie 2011, respectiv nr. 125c din 21 octombrie 2011 a fost emis în interiorul termenului stabilit de lege, fapt ce respinge argumentele recurentului declarate în acest sens.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că contrar art. 208 Codul muncii înainte de emiterea acestui ordin nu i s-au cerut explicaţii, deoarece referitor la încălcările depistate Gheorghe Popuşoi a fost contactat pentru a oferi explicaţii, însă ultimul a refuzat, fapt reflectat direct în procesul-verbal nr. 2 din 21 septembrie 2011 (f. d. 135 verso), de unde se vede că anume pentru acest motiv membrii grupului de lucru au convenit să fie anexate explicaţiile lui Gheorghe Popuşoi expuse în procesul-verbal al şedinţei Consiliului de administraţie ÎS PEC nr. 3 din 02 iunie 2011. Tot actele cauzei denotă că prin ordinul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM „Cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare administratorului ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”” nr. 128c din 26 octombrie 2011, administratorului ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, Gheorghe Popuşoi i-a fost aplicată sancţiune disciplinară în formă de mustrare (f. d. 16). Aici se va remarca că acest ordin a fost emis la propunerea Consiliului de administraţie al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, ca urmare a şedinţei din 20 octombrie 2011, în cadrul cărei s-a constatat emiterea pe o perioadă îndelungată a facturilor fiscale locatarului întreprinderii SRL „Trei Tigri”, la un preţ mai mic decât cel contractat, astfel în rezultatul neglijenţei în serviciul administraţiei,

ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” i-a fost cauzat prejudiciu în sumă de 65354,11 lei, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al şedinţei nr. 7 din 20 octombrie 2011 (f. d. 93). În această ordine de idei se atestă că şi ordinul dat a fost emis conform prevederilor legislaţiei muncii, prin care în mod legal lui Gheorghe Popuşoi i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară corespunzătoare pentru abaterile admise în calitate de administrator al întreprinderii.

Prin urmare, nu poate fi reţinută afirmaţia recurentului Gheorghe Popuşoi, precum că ordinul dat, ca şi cel precedent, au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 210 Codul muncii, deoarece din ambele ordine rezultă că acestea au fost emise în temeiul art. 206-210 Codul muncii la propunerea Consiliului de administraţie al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, în acest sens făcându-se referire la procesele-verbale nr. 2 din 21 septembrie 2011 şi respectiv, nr. 7 din 20 octombrie 2011. În consecinţă, temeinic instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii acţiunii lui Gheorghe Popuşoi cu privire la anularea ordinelor Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM „Cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare administratorului ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”” nr. 125c din 21 octombrie 2011 şi nr. 128c din 26 octombrie 2011 Totodată, instanţa de recurs, verificând legalitatea deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, prin prisma criticelor formulate în recurs, în raport cu prevederile legale aplicabile speţei, conchide că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă,

justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia temeiniciei acestor pretenţii.

În acest context, instanţa de recurs relevă că prin ordinul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM „Cu privire la eliberarea din funcţie a administratorului ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”” nr. 70p din 04 noiembrie 2011, Gheorghe Popuşoi a fost eliberat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. o) Codul muncii, începând cu 07 noiembrie 2011. Se reţine că drept temei pentru emiterea ordinului dat a constituit decizia Consiliului de administraţie ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” reflectată în procesul- verbal nr. 8 din 01 noiembrie 2011 (f. d. 94), din conţinutul căruia rezultă că la această şedinţă au fost discutate încălcările comise de către administratorul Gheorghe Popuşoi în activitatea sa de serviciu şi anume despre ancheta de serviciu desfăşurată de către grupul de lucru al MTIC, eschivarea de la plata impozitelor depistată de către organele de control al IFS, cât şi alte încălcări a legislaţiei detaliat expuse în raportul grupului de lucru.

La fel, la şedinţa nominalizată a fost pusă în discuţie şi întrebarea cu privire la emiterea facturilor fiscale locatarului întreprinderii, SRL „Trei Tigri”, la un preţ mai mic decât cel contractat, fapt prin care a fost cauzat ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”” prejudiciu material de circa 65000 lei. Instanţa de recurs, remarcă că chiar din conţinutul procesului-verbal al Consiliului de administraţie nr. 8 din 01 noiembrie 2011 rezultă că pentru încălcările menţionate, administratorului Gheorghe Popuşoi i-au fost deja aplicate sancţiuni disciplinare sub formă de mustrare aspră şi mustrare prin ordinele nr. 125c din 21 octombrie 2011 şi respectiv, nr. 128c din 26 octombrie 2011. De altfel, aplicarea sancţiunilor disciplinare pentru comiterea încălcărilor examinate la şedinţa din 01 noiembrie 2001, rezultă din însuşi conţinutul ordinelor nr. 125c din 21 octombrie 2011 şi nr. 128c din 26 octombrie 2011, legalitatea cărora a fost examinată mai sus.

Prin urmare, este evident că ordinul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM „Cu privire la eliberarea din funcţie a administratorului ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”” nr. 70p din 04 noiembrie 2011, prin care Gheorghe Popuşoi a fost eliberat din funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor”, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. o) Codul muncii, începând cu 07 noiembrie 2011, poartă un caracter de sancţionare disciplinară repetată. În această ordine de idei, având în susţinere prevederile art. 206 alin. (4) Codul muncii, care direct prevede că pentru aceeaşi abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune, instanţa de recurs constată ilegalitatea acestui ordin.

Astfel fiind, se atestă corectitudinea soluţiei primei instanţe cu privire la anularea ordinului nr. 70p din 04 noiembrie 2011 şi restabilirea lui Gheorghe Popuşoi în funcţia de administrator al ÎS „Pentru Exploatarea Clădirilor” începând cu data de 07 noiembrie 2011. De asemenea, având în susţinere prevederile art. art. 90 alin. (1) Codul muncii, se constată că justificat prima instanţa a ajuns şi la concluzia temeiniciei pretenţiilor cu privire la încasarea din contul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM în beneficiul lui Gheorghe Popuşoi salariul pentru absenţa forţată de la lucru.

Instanţa de recurs consideră că corect a fost stabilită de către prima instanţă şi perioada pentru absenţa forţată de la muncă de la 21 septembrie 2011 – data finisării anchetei de serviciu şi până la 12 februarie 2012 - data expirării contractului individual de muncă încheiat între părţi, în sumă totală de 56964 lei, reieşind din salariul mediu de funcţie a recurentului de 12120 lei. Or, după cum corect a fost reţinut, deşi prin ordinul nr. 42p din 14 iunie 2011 a fost dispusă suspendarea contractului individual de muncă nr. 91/1 din 12 februarie 2007 încheiat între Gheorghe Popuşoi şi Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor RM, pe durata anchetei de serviciu, ulterior, la finisarea acesteia, care după cum s-a constatat a avut loc la 20 septembrie 2011, angajatorul nu a emis un ordin reintegrare în funcţie a lui Gheorghe Popuşoi, care urma să-i fie adus la cunoştinţă ultimului.

Mai mult, la materialele dosarului lipsesc probe care ar confirma că lui Gheorghe Popuşoi i-a fost adus la cunoştinţă despre finisarea anchetei de serviciu, respectiv, neavând la cunoştinţă despre acest fapt, ultimul a fost lipsit de posibilitatea de a-şi exercita obligaţiile sale în perioada de la 21 septembrie 2011 până la data concedierii sale. Prin urmare, reieşind din salariul mediu de funcţie a recurentului de 12120 lei, pentru perioada susmenţionată corect a fost încasat în folosul ultimului sumă totală de 56964 lei. Reieşind din prevederile art. 90 Codul muncii, care reglementează răspunderea angajatorului pentru transferul sau eliberarea nelegitimă din serviciu, justificat a fost admisă parţial şi cerinţa cu privire la repararea prejudiciului moral, fiind încasat cu titlu de prejudiciu moral din contul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM în beneficiul lui Gheorghe Popuşoi suma de 5000 lei.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa parţial decizia instanţei de apel în partea prin care a fost casată hotărârea primei instanţe cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral şi pronunţată o nouă hotărâre de respingere a acestor pretenţii şi a menţine în această parte hotărârea primei instanţe. În rest a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Gheorghe Popuşoi.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Popuşoi împotriva Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, în partea prin care a fost casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care au fost respinse pretenţiile cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral şi se menţine în partea dată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 decembrie 2012. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Gordilă Iurie Diaconu