2rac-208/14 — Declararea nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare a mărfurilor, încasarea datoriei şi penalităţii de întârziere

prima instanţă: I. Gancear dosarul nr.2rac-208/14 (Judecătoria Buiucani mun. Chişinău) instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Forward International”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Forward International” împotriva Societăţii pe acţiuni „Moldpresa” cu privire la declararea nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare a mărfurilor, încasarea datoriei şi penalităţii de întârziere; cererea reconvenţională a Societăţii pe acţiuni „Moldpresa” împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Forward International” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Forward International”, menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 12 iunie 2013 şi încasată de la Societatea cu răspundere limitată „Forward International” în beneficiul Societăţii pe acţiuni „Moldpresa” dobânda de întârziere pentru perioada 12 iunie 2013 – 06 noiembrie 2013 în sumă de 5 718,72 lei, c o n s t a t ă La 21 decembrie 2012 SRL „Forward International” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldpresa” cu privire la declararea nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare a mărfurilor, încasarea datoriei şi penalităţii de întârziere. Ulterior, la 21 februarie 2013 SA „Moldpresa” a depus acţiune reconvenţională împotriva SRL „Forward International” cu privire la încasarea datoriei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 12 iunie 2013 a fost admisă parţial acţiunea iniţială, fiind încasată de la SA „Moldpresa” în beneficiul SRL „Forward International” datoria în sumă de 34 413,76 lei şi compensaţia pentru plata taxei de stat în mărime de 1 032,41 lei, în rest acţiunea iniţială fiind respinsă; a fost admisă integral acţiunea reconvenţională, fiind încasată de la SRL „Forward International” în beneficiul SA „Moldpresa” datoria în sumă de 10 000 dolari SUA, cheltuielile pentru executare în mărime de 2 555 lei şi compensaţia pentru plata taxei de stat în sumă de 3 633 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Forward International”, menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 12 iunie 2013 şi încasată de la SRL „Forward International” în beneficiul SA „Moldpresa” dobânda de întârziere pentru perioada 12 iunie 2013 – 06 noiembrie 2013 în sumă de 5 718,72 lei. La 05 februarie 2014 SRL „Forward International” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti în partea admiterii acţiunii reconvenţionale şi respingerii parţiale a acţiunii iniţiale, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi prin care cererea SA „Moldpresa” să fie respinsă, iar acţiunea SRL „Forward International” să fie admisă integral.

Recurenta în motivarea recursului a invocat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, neacordând la caz o apreciere justă faptului că pct. 3.2 şi 3.7 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 84 încheiat la 22 februarie 2012 între SRL „Forward International”, în calitate de vânzător, şi SA „Moldpresa”, în calitate de cumpărător, precum şi pct. 4 din anexa nr. 1 din 22 februarie 2012 la contractul nominalizat, sunt ilegale şi abuzive, ele plasând vânzătorul într-o situaţia vădit nefavorabilă şi prejudiciindu-i în mod disproporţional interesele contrar principiilor bunei-credinţe în desfăşurarea raporturilor contractuale. Astfel, consideră recurenta SRL „Forward International”, pct. 3.2 conform căreia în cazul în care nu îi este livrată marfa solicitată, cumpărătorul este în drept să pretindă de la vânzător penalitatea în mărime de 5% din valoarea mărfii pentru fiecare zi de întârziere; pct. 3.7.

conform căruia cumpărătorul are dreptul să reţină suma penalităţii pentru nelivrarea mărfii din contul datoriilor sale faţă de vânzător; şi pct. 4 din anexa nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 84 din 22 februarie 2012, potrivit căruia vânzătorul este obligat să achite suma de 10 000 dolari SUA pentru amplasarea mărfurilor în chioşcurile cumpărătorului, urmează a fi declarate nule de drept din motiv că SA „Moldpresa” în mod viclean şi cu rea-credinţă le-a inclus în textul contractului de tip standard. Consideră recurenta SRL „Forward International” că motivele invocate se încadrează în temeiurile declarării recursului, hotărârile judecătoreşti contestate urmând a fi casate cu emiterea unei hotărâri noi favorabile dânsei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului nu rezultă cu certitudine data expedierii în adresa recurentei SRL „Forward International” a copiei redactate de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 (f.d. 124), precum şi nici momentul recepţionării acesteia. Însă se atestă că la 30 ianuarie 2014 SRL „Forward International” a adresat Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău o cerere, prin care a solicitat eliberarea copiei de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, care a fost satisfăcută. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către SRL „Forward International” se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

2 La 05 martie 2014 în adresa intimatei SA „Moldpresa” a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Forward International” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 07 aprilie 2014 SA „Moldpresa” a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil. Astfel menţionează intimata, temeiurile recursului SRL „Forward International” sunt declarative, instanţele ierarhic inferioare au oferit o apreciere juridică corectă circumstanţelor de fapt ale speţei şi au pronunţat o soluţie legitimă. Examinând temeiurile recursului declarat de către SRL „Forward International” în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatei SA „Moldpresa”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Forward International” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele de fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei SRL „Forward International” ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material, neacordând la caz o apreciere justă faptului că clauzele 3.2 şi 3.7 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 84 încheiat la 22 februarie 2012 între SRL „Forward International”, în calitate de vânzător, şi SA „Moldpresa”, în calitate de cumpărător, şi pct. 4 din anexa nr. 1 din 22 februarie 2012 la acest contract, sunt ilegale şi abuzive pe motiv că plasează vânzătorul într-o situaţia vădit nefavorabilă şi îi prejudiciază în mod disproporţional interesele, deoarece recurenta în mod deliberat şi cu bună-credinţă a acceptat încheierea unui asemenea contract, manifestându-şi acordul de voinţă în mod liber şi neviciat.

Astfel, lipsesc careva temeiuri pentru constatarea nulităţii clauzelor contractuale respective, acestea fiind valabile şi susceptibile să producă efectele juridice prezumate de părţi la momentul încheierii tranzacţiei. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei privind încălcarea la caz a principiului bunei-credinţe în desfăşurarea raporturilor contractuale de către SA „Moldpresa”, aceasta în mod viclean introducând clauzele contestate în contractul de tip standard, deoarece este declarativ, nefiind probat în nici un mod de către SRL „Forward International” şi invocat exclusiv pentru a se încadra în temeiurile declarării prezentului recurs. Alte argumente invocate în recursul declarat de către SRL „Forward International” nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele de judecată s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

4 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Forward International”, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Forward International” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 5