2rac-303/14 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii

prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr. 2rac-303/14 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, T. Pelin ÎNCHEIERE 30 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Сorolevschi examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Demi-Lune”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Loritrans-Grup” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Demi- Lune” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Demi- Lune” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 30 ianuarie 2013 SRL „Loritrans-Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Demi-Lune” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă, încasîndu-se de la SRL „Demi-Lune” în beneficiul SRL „Loritrans-Grup” suma de 12 834,47 lei cu titlu de datorie, suma de 1733,49 lei – dobînda de întîrziere, suma de 11 551,02 lei – penalitate, suma de 783,56 lei – cheltuieli de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 apelul declarat de către SRL „Demi-Lune” a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 15 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Demi-Lune” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a indicat că la emiterea hotărîrilor judecătoreşti, instanţele ierarhic inferioare au apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material. La 30 aprilie 2014 în adresa SRL „Loritrans-Grup” a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Demi-Lune”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă persoana vizată nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, recursul examinîndu-se astfel în lipsa acesteia.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către SRL „Demi-Lune” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Demi-Lune” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel. 2 Iar, invocarea de către recurent a faptului că Curtea de Apel Chişinău a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii este pur declarativă, expusă la general doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că intimatul-reclamant nu a probat raportul contractual cu SRL ,,Demi-Lune” de prestare a serviciilor de transport şi livrării mărfii, deoarece la materialele dosarului se conţine contractul- comandă de transport B-6 din 11 februarie 2011 (în original), prin care SRL ,,Demi- Lune” în calitate de comandatar şi-a asumat obligaţia de plată pentru serviciile de transport a mărfii – articole din materiale plastice, pe ruta Republica Cehă – Republica Moldova, la tariful de 775 euro. Acelaşi contract prevede şi achitarea unei penalităţi din partea comandatarului în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii pentru serviciile prestate de către expeditorul SRL „Loritrans- Grup”.

Dovada transportării mărfii comandate s-a făcut prin scrisoarea de trăsură (CMR) seria CM nr. 0472163, prin care transportatorul SRL ,,Loritrans-Grup” a transportat marfă - articole din materiale plastice, destinatarul fiind SRL ,,Demi- Lune”. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Demi-Lune” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: 3 Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Demi-Lune” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4