Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
2rac-179/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
30 aprilie 2014
Părțile
SRL Caliconix vs Ministerul Finanţelor al RM
Pe scurt
Limitele judecării apelului, dreptul la un proces echitabil, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

2rac-179/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

prima instanţă – A. Miron dosarul nr. 2rac-179/14 instanţa de apel –D. Manole, T. Pelin, E. Fistican DECIZIE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Caliconix” şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Caliconix” împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, admis apelul Societăţii cu Răspundere Limitată „Caliconix”, casată parţial hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 14 ianuarie 2013 în partea respingerii acţiunii cu privire la repararea prejudiciului material, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care s-a încasat de la statul Republica Moldova, prin intermediul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Caliconix” suma de 1310000 lei cu titlu de prejudiciu material, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută constată: La 20 iulie 2012, SRL „Caliconix” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Consiliului orăşenesc Codru nr. 1/11-4 din 26 februarie 2003, s-a decis de a transmite SRL „Caliconix” în arendă cu scop agricol, un teren cu suprafaţa de 13,74 ha situat pe str. Câmpului mun.

Chişinău, pe un termen de 25 ani. Conform pct. 2.1 a deciziei sus menţionate, beneficiarul - SRL „Caliconix”, s-a obligat să încheie în termen de o lună de la adoptarea deciziei, contractul de arendă funciară. Astfel, la 03 martie 2003, între Primăria oraşului Codru, mun. Chişinău şi SRL „Caliconix” a fost încheiat contractul de arendă funciară nr. 33/2003. 1 Indică că ţinând cont de faptul că terenul agricol se află în zona intensificării proceselor de degradare a solurilor şi pericolului de activizare a alunecărilor de teren, a solicitat Institutului de Proiectări pentru organizarea teritoriului, elaborarea unui proiect de măsuri contra eroziunii solurilor şi contra alunecărilor de teren. La 15 noiembrie 2004, Primăria oraşului Codru, mun.

Chişinău, a susţinut proiectul de măsuri contra eroziunii solurilor şi contra alunecărilor de teren elaborat de către Institutului de Proiectări pentru organizarea teritoriului. Proiectul dat includea o serie lucrări întru stoparea eroziunii solurilor şi alunecărilor de teren, printre care construcţia unei reţele de drenaj, construcţia unui bazin de acumulare a apei colectate din drenare, efectuarea lucrărilor de terasament etc. Întru implementarea uneia dintre etapele proiectului de măsuri de stopare a eroziunii solurilor şi contra alunecărilor de teren, a fost realizată construcţia unui gard capital precum şi au fost efectuate lucrări de terasare şi pregătire a terenului pentru plantarea nucilor.

Pentru finanţarea proiectului au fost contractate credite în sumă de 950000 lei. Construcţia gardului capital a fost autorizată de către Primăria oraşului Codru, mun. Chişinău la 16 decembrie 2006. Mai indică că drept urmare a executării lucrărilor, Primăria oraşului Codru, mun. Chişinău la 17 august 2007, a aprobat actul de recepţionare şi înregistrare la venituri a plantaţiilor perene în primul an de vegetaţie, livada de nuci fiind înregistrată ca imobil cu drept de proprietate în Registrul Bunurilor Imobile al întreprinderii de Stat „Cadastru”, cu nr. cadastral 0131126.099.01 şi nr. 0131126.099.02. Cea de a doua etapă de lucrări ameliorative a terenului arendat urma a fi efectuată după obţinerea certificatului de urbanism.

Afirmă că în luna octombrie 2007, SRL „Caliconix” s-a adresat Primăriei oraşului Codru, mun. Chişinău, solicitând eliberarea certificatului de urbanism, cu anexarea tuturor actelor necesare, însă a primit refuz. Ulterior, societatea s-a adresat Primăriei oraşului Codru, mun. Chişinău, solicitând vânzarea terenului arendat, care de asemenea a fost respinsă prin scrisoarea Primăriei oraşului Codru, mun. Chişinău nr. 312 din 07 aprilie 2008 şi prin scrisoarea Consiliului Codru mun. Chişinău nr. 419 din 24 aprilie 2008. Nefiind de acord cu răspunsul acordat de către Primăria oraşului Codru, mun. Chişinău, SRL „Caliconix” s-a adresat în instanţa de contencios administrativ, solicitând anularea refuzului Primăriei oraşului Codru, mun.

Chişinău şi Consiliului Codru mun. Chişinău în vânzarea terenului arendat. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iunie 2008, cererea SRL „Caliconix” a fost respinsă, însă prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 recursul declarat de către SRL „Caliconix”a fost admis, casată hotărârea primei instanţe și pronunţată o nouă hotărâre, prin care s-a anulat refuzul Primăriei oraşului Codru, mun. Chişinău în vânzarea-cumpărarea terenului deţinut de către reclamant în baza contractului de arendă funciară, a fost obligat Consiliul Codru mun. Chişinău să adopte decizia privind înstrăinarea terenului arendat de societate și obligată Primăria oraşului Codru, mun.

Chişinău de a semna contractul de vânzare - cumpărare enunţat. Indică că decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 a devenit 2 irevocabilă. Susţine că conform raportului de audit din 15 octombrie 2009, efectuat de către SRL „Ecofin-Audit-Service” prejudiciul cauzat SRL „Caliconix” în legătură cu neexecutarea hotărârii irevocabile a Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 şi obstacolele create în efectuarea lucrărilor de stopare a eroziunii terenului arendat şi plantare a livezii, constituie suma de 1310000 lei. Solicită SRL „Caliconix”, încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, a sumei de 1310000 lei - cu titlu de prejudiciu material, 45000 lei - cu titlu de prejudiciu moral, şi 16000 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 14 ianuarie 2013, acţiunea înaintată de către SRL „Caliconix” a fost admisă parţial, constatată încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008, încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul SRL „Caliconix” suma de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în rest cerinţele au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, admis apelul declarat de SRL „Caliconix”, casată parţial hotărârea primei instanțe în partea respingerii acţiunii cu privire la repararea prejudiciului material și pronunțată în partea dată o nouă hotărîre, prin care a fost încasat de la statul Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul SRL „Caliconix” suma de 1310000 lei, cu titlu de prejudiciu material.

La 28 ianuarie 2014, SRL „Caliconix” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 14 ianuarie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, în partea respingerii încasării cheltuielilor de judecată şi a modificării cuantumului prejudiciului moral, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care pretenţiile în această parte să fie admise integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, indicând că la examinarea apelului înaintat de SRL „Caliconix” a fost respinsă cerinţa de încasare a cheltuielilor de judecată după cum au fost formulate şi modificate în instanţa de apel, deşi pe de altă parte instanţa a admis integral pretenţiile de ordin material şi a menţinut admiterea în parte a prejudiciului moral, iar pe de altă parte la materialele cauzei au fost anexate dovezile de achitare a acestor servicii.

În acest context, recurentul s-a referit la prevederile art. 94 alin. (1) şi (3) CPC. La 24 februarie 2014, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Caliconix” să fie respinsă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe şi a instanţei de apel deoarece consideră că la examinarea cauzei prima instanţă a încălcat prevederile art. 240 alin. (3) CPC.

În acest sens, relevă că SRL „Caliconix” prin acţiunea înaintată a solicitat doar repararea prejudiciului moral şi material, iar prima instanţă depăşind limita pretenţiilor invocate, a dispus suplimentar şi constatarea 3 încălcării dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008. Consideră că instanţa de apel la examinarea cauzei în ordine de apel în mod evident a încălcat prevederile art. 373 alin. (5) CPC. În această ordine de idei, subliniază că conţinutul deciziei instanţei de apel nu reflectă răspuns la toate argumentele invocate în apel de Ministerului Finanţelor.

Astfel, consideră că instanţa de apel, la expunerea necesităţii respingerii apelului Ministerului Finanţelor, s-a limitat exclusiv la reiterarea normelor din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, concluzionând la final că statul, prin acţiunile organelor sale, a vătămat SRL „Caliconix” în dreptul de a obţine executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile, cauzându-i suferinţe morale. Afirmă că prin omiterea instanţei de apel de a se expune asupra motivelor invocate în cererea de apel de către Ministerul Finanţelor s-a violat şi art. 6§1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Susţine că instanţa de apel nu s-a expus nici asupra pretenţiilor invocate de SRL „Caliconix” din cererea de apel privind încasarea prejudiciului moral în volum solicitat prin acţiune şi a cheltuielilor de judecată, compuse din cheltuieli cu titlu de asistenţă juridică şi de efectuare a expertizei, ceia ce în opinia recurentului rezultă că decizia instanţei de apel a fost emisă cu încălcarea art. 6 §1 al Convenţiei europene şi art. 373 alin. (5) din Codul de procedură civilă, motiv din care aceasta urmează a fi casată cu remiterea cel puţin a cauzei la rejudecare.

În partea ce ţine de încasarea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei, Ministerul Finanţelor declară că din actele cauzei rezultă că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 a fost obligat Consiliul orăşenesc Codru să adopte decizia privind înstrăinarea terenului cu destinaţie agricolă cu suprafaţa de 13,74 ha la preţul normativ al pământului în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare întreprinderii SRL „Caliconix”, cu obligarea Primăriei or. Codru de a semna contractul de vânzare-cumpărare a terenului nominalizat. Din rapoartele executorului judecătoresc şi autorităţii publice locale rezultă că au fost întreprinse măsurile necesare în vederea executării hotărârii judecătoreşti, însă decizia nu a fost adoptată din lipsa numărului necesar de voturi a Consiliului or.

Codru. În pofida acestui fapt, consideră că decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 poate fi calificată drept executată prin prisma hotărârii Judecătoriei economice de circumscripţie din 23 ianuarie 2009, prin care a fost admisă acţiunea SRL „Caliconix” şi s-a dispus recunoaşterea dreptului de proprietate după reclamant asupra terenului cu suprafaţa de 13,74 ha contra valorii de 68027,1 lei. Astfel, consideră că recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului după SRL „Caliconix” în baza unei hotărâri judecătoreşti are efecte similare obţinerii dreptului de proprietate în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare. Totodată, indică că SRL „Caliconix” figurează în calitate de proprietar al terenului cu suprafaţa de 13,74 ha încă din 05 mai 2009 şi deţine această calitate, potrivit Registrului Bunurilor Imobile, până în prezent, însă instanţele ierarhic inferioare nu au dat nici într-un fel apreciere situaţiei date.

Astfel, înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului dat la 05 mai 2009 după SRL „Caliconix” 4 poate fi calificată ca executarea propriu-zisă a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008. Mai afirmă recurentul că din conţinutul deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 02 martie 2011 (cauza SRL „Caliconix” împotriva Oficiului de executare sectorului Centru, mun. Chişinău, nr. dosarului nr.2r-46/11) rezultă că la 16 noiembrie 2009 SRL „Caliconix” a contestat în instanţa de judecată încheierea Oficiului de executare sect. Centru din 19 octombrie 2009, prin care s-a dispus amânarea executării hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 cu privire la obligarea Consiliului or.

Codru să adopte decizia privind înstrăinarea SRL „Caliconix” a terenului cu destinaţie agricolă cu suprafaţa de 13,74 ha la preţul normativ cu încheierea contractului de vânzare – cumpărare. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 ianuarie 2010, cererea a fost admisă şi a fost anulată încheierea Oficiului de executare sect. Centru din 19 octombrie 2009. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2010, a fost admis recursul declarat Consiliul or. Codru, casată încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 ianuarie 2010 şi emisă o încheiere nouă, prin care s-a respins cererea SRL „Caliconix” cu privire la anularea încheierii Oficiului de executare sect. Centru din 19 octombrie 2009. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2010, a fost respinsă cererea de revizuire a SRL „Caliconix” ca fiind inadmisibilă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 martie 2011 a fost respins recursul declarat de către SRL „Caliconix” cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2010. Prin urmare recurentul este de opinia că în speţa dată, a fost suspendată executarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 (a cărei neexecutare se invocă) cel puţin în perioada 19 octombrie 2009 - 02 martie 2011. Cât priveşte netemeinicia deciziei instanţei de apel în partea dispunerii încasării prejudiciului material, în sumă de 1310000 lei, recurentul invocă faptul că neexecutarea hotărârii judecătoreşti şi eventualul prejudiciu al SRL „Caliconix” nu există un raport de cauzalitate, fapt care a fost constatat just de către prima instanţă prin respingerea pretenţiei privind încasarea prejudiciului material.

Astfel, indică că Primăria or. Codru şi SRL „Caliconix” a fost încheiat un contract de arendă funciară nr.33/2003 din 3 martie 2003, în temeiul căruia reclamantului i-a fost transmis în arendă lotul de pământ cu suprafaţa de 13,74 ha pe o perioadă de până la 3 martie 2009. Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008, s-a dispus obligarea Consiliului orăşenesc Codru să adopte decizia privind înstrăinarea aceluiaşi teren cu suprafaţa de 13,74 ha la preţul normativ al pământului SRL „Caliconix” cu obligarea Primăriei or. Codru de a semna contractul de vânzare- cumpărare a terenului nominalizat. Declară recurentul că în conformitate cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Respectiv, în susţinerea pretenţiei sale reclamantul SRL „Caliconix”, a prezentat un raport privind 5 evaluarea prejudiciului cauzat din 15 octombrie 2009. Consideră că evaluatorul a stabilit că prejudiciu respectiv ar fi fost cauzat SRL „Caliconix” în legătură cu refuzul autorităţilor publice locale din or. Codru de a elibera certificatul de urbanism pentru efectuarea lucrărilor de stopare a eroziunii terenului cu suprafaţa de 13,74 ha. Astfel, lipsa raportului de cauzalitate dintre neexecutarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 şi refuzul autorităţilor locale din or. Codru de a elibera certificatul de urbanism (care a servit ca temei de a calcula prejudiciu material) se confirmă prin simplul fapt, că solicitarea de eliberare a certificatului şi, respectiv, refuzul organului local, au avut loc până la adoptarea hotărârii judecătoreşti a cărei neexecutare se invocă.

În acest sens, relevă că SRL „Caliconix” a solicitat eliberarea certificatului de urbanism la 23 octombrie 2007, organul local a refuzat însă în eliberarea acestuia prin scrisoarea nr. 258 din 03 martie 2008, iar decizia Curţii de Apel Chişinău (a cărei neexecutare se invocă în speţă) a fost adoptată la 30 septembrie 2008. Din aceste considerente recurentul menţionează că nu poate fi cauzat un prejudiciu în urma neexecutării deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008, deoarece refuzul organelor locale din or. Codru de a elibera certificatul de urbanism (în urma căruia a fost calculat prejudiciu) a avut loc cu 7 luni până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, a cărei neexecutare se invocă.

Totodată susţine că refuzul de a elibera certificatul de urbanism nu a fost legat de faptul că SRL. „Caliconix” nu este proprietarul terenului. Recurentul este de opinia că nu există un raport de cauzalitate între neexecutarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 (în temeiul căruia urma să fie încheiat contractul de vânzare-cumpărare a terenului cu suprafaţa de 13,74 ha dintre Primăria or. Codru şi SRL „Caliconix”) şi prejudiciul material se confirmă şi prin faptul că însăşi evaluatorul în raportul său indică că proprietarul terenului cu suprafaţa de 13,74 ha este SRL „Caliconix” (pct.1.1.13).

Mai afirmă că atât, la momentul întocmirii raportului de evaluare (15 octombrie 2009) SRL „Caliconix” figura deja în calitate de proprietar a terenului cu suprafaţa de 13,74 ha, în Registrul Bunurilor Imobile (astfel, acesta şi-a înregistrat dreptul de proprietate asupra terenului dat la 05 mai 2009 în temeiul hotărârii Judecătoriei economice de circumscripţie din 23 ianuarie 2009 şi continuă să figureze până în prezent în calitate de proprietar în registrul bunurilor imobile). Relatează că în urma analizei acestui raport, se constată că evaluatorul într-un mod neclar şi prin metode eronate a ajuns la concluzia că prejudiciul cauzat ar constitui suma de 1310000 lei. Faptul că acest raport conţine date eronate şi un prejudiciu material stabilit la întâmplare se confirmă şi prin opinia specială a evaluatorului dat, care enunţă în acelaşi raport că acţiunile autorităţilor publice locale din or.

Codru de refuz în eliberarea certificatului de urbanism îi cauzează SRL „Caliconix” nu numai prejudiciu material, ci şi prejudiciu moral, mărimea căruia urmează să fie determinată de către instanţa de judecată, însă trebuie să fie nu mai mic de 2780000 lei (fila 14 din raport). Consideră straniu faptul că SRL „Caliconix” apreciază rezultatele raportului drept obiective, nu a solicitat din bugetul de stat repararea prejudiciului moral în sumă de cel puţin 2780000 lei (mărimea stabilită de evaluator), ci s-a limitat doar la 6 solicitarea sumei de 45000 lei.

Recurentul mai este de opinia că instanţa de apel eronat a indicat în motivarea deciziei faptul că „pretenţia privind încasarea prejudiciului material în sumă de 1310000 lei, urmează a fi admisă, deoarece SRL „Caliconix” nu a putut să-şi înregistreze dreptul de proprietate asupra acestui teren şi ca efect nu a putut nici să gajeze bunul imobil respectiv pentru a-şi continua investiţiile în bunul imobil respectiv”, deoarece dreptul de proprietate asupra terenului dat după SRL „Caliconix” este înregistrat încă din 5 mai 2009 şi chiar însăşi evaluatorul în raportul de evaluare din 16 octombrie 2009 a specificat că proprietarul terenului respectiv este SRL „Caliconix”. În concluzie subliniază recurentul că ţinând cont de faptul că pretinsul prejudiciu al SRL „Caliconix” a fost evaluat reieşind exclusiv din faptul refuzului Primăriei or.

Codru de a elibera certificatul de urbanism, rezultă că nu este un raport de cauzalitate între prejudiciu pretins şi neexecutarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 privind obligarea autorităţilor locale de a vinde terenul reclamantului. Iar concluziile expertului din cadrul raportului privind cuantumul prejudiciului material cauzat nu putea fi luat în consideraţie de către instanţa de apel, deoarece acesta nu are putere de rezistenţă probantă convingătoare. Instanţa de apel urma potrivit art. 148 din Codul de procedură civilă, să dispună, printr-o încheiere, efectuarea unei expertize. Consideră că concluziile puse în discuţie au fost efectuate nu în temeiul unei încheieri judecătoreşti, ci în baza solicitării reclamantului.

La fel, expertul nu a fost numit de către instanţa de judecată, ceilalţi participanţi la proces au fost lipsiţi de dreptul înaintării recuzării acestuia în cazul existenţei temeiurilor, au fost lipsiţi de dreptul de a formula întrebări, expertul nu a fost somat că va purta răspundere penală în cazul depunerii cu bună ştiinţă a unui raport de expertiză fals etc. Totodată, indică recurentul că instanţa de apel a dispus încasarea greşită a prejudiciului material din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor, or, bugetul Ministerului Finanţelor este diferit de bugetul de stat. La 19 martie 2014, SRL „Caliconix” fiind reprezentată de directorul Gheorghe Călugăru, a depus referinţă pe marginea invocărilor reflectate în cererea de recurs declarată de Ministerul Finanţelor al RM, solicitând declararea inadmisibilităţii recursului declarat de Ministerului Finanţelor al RM.

Menţionează că recurentul nu a specificat prin ce s-a manifestat interpretarea eronată a legii, dar nici nu a indicat care lege instanţa a interpretat-o eronat, în ce priveşte temeiul invocat din alin. (4) al art. 432 CPC, recurentul de asemenea nu indică care circumstanţe ale cauzei vorbesc despre aprecierea arbitrară a probelor, despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Afirmă, reprezentantul SRL „Caliconix” că recursul Ministerului Finanţelor conţine de fapt argumentele invocate şi în cererea de apel, considerând că acesta este un apel deghizat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 14 noiembrie 2013 a fost expediată în adresa Ministerului Finanțelor al RM la 7 30 decembrie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 217), iar reprezentantul SRL „Caliconix” a primit copia deciziei la 30 decembrie 2013, fapt ce se reflectă în recipisă (f. d. 218). Instanţa de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Finanţelor RM, SRL „Caliconix” a solicitat încasarea sumei de 1310000 lei cu titlu de prejudiciu material, sumei de 45000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi încasarea sumei de 16000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în acest sens întemeindu-şi pretenţiile în baza Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiuni, a constatat încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008, a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul SRL „Caliconix” suma de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în rest respingând acțiunea.

Judecând apelurile declarate de către SRL „Caliconix” și Ministerul Finanţelor al RM instanţa de apel a considerat necesar de a respinge apelul ultimului și a admite apelul declarat de SRL „Caliconix”, casând parţial hotărârea primei instanțe în partea respingerii acţiunii cu privire la repararea prejudiciului material și pronunțând în partea dată o nouă hotărâre, prin care a încasat de la statul Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul SRL „Caliconix” suma de 1310000 lei, cu titlu de prejudiciu material, în rest menținând hotărârea primei instanțe.

În susţinerea poziţiei sale instanţa de apel a reţinut că cerința societății cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 1310000 lei este întemeiată, deoarece în perioada neexecutării hotărârii judecătorești irevocabile, ultima a fost în imposibilitate de a se folosi de bunurile sale și de a-și recupera investițiile făcute, menționând că în perioada de roadă a nucilor ce urmau a fi plantați pe acest teren trebuia să înceapă în 2011, urmând astfel să crească și veniturile societății, care constituie un venit ratat în sensul Codului civil.

În acest sens instanța de apel s-a referit la raportul de evaluare a prejudiciului material cauzat SRL „Caliconix” întocmit de SRL „Ecofin-Audit-Service” nr. 04- 88/866 din 16 octombrie 2009. 8 Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de concluzie este una pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, care, de altfel, este diferită de la caz la caz. În conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii şi cadrului legal, fără a da o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator și normele de drept ce reglementează acest aspect. La caz, se constată că SRL „Caliconix” pretinde la repararea prejudiciului material şi celui moral ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi anume a hotărârii adoptate de Curtea de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008, prin care a fost anulat refuzul Primăriei orașului Codru mun.

Chișinău în vânzarea-cumpărarea terenului deținu de societate în baza contractului de arendă funciară, obligat Consiliul Codru mun. Chișinău să adopte decizia cu privire la înstrăinarea terenului arendat cu obligarea Primăriei orașului Codru, mun. Chișinău de a semna contractul de vânzare-cumpărare, hotărâre care a devenit irevocabilă. Astfel, reieşind din specificul acţiunii deduse judecării la caz şi în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor formulate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica cerinţele formulate prin prisma particularităţilor instituite de Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, scopul cărei este crearea unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

În contextul dat, instanţa de recurs constată că încasarea prejudiciului moral precum şi al sumei de 1310000 lei solicitată de SRL „Caliconix” a fi încasată cu titlu de prejudiciu material cauzat în legătură cu neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile, au fost reţinute de instanţa de apel ca pretenții întemeiate, într-un mod arbitrar, fără a supune verificării temeinicia acestora în temeiul Legii nominalizate, unde art. 2 alin. (6) direct stabileşte că mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

La capitolul dat, este important de înţeles că în cazul în care se pretinde o executare tardivă sau întârziată a hotărârii judecătoreşti, termenul rezonabil, în sensul 9 legii nominalizate, trebuie apreciat de la data naşterii obligaţiei de executare (data punerii hotărârii în executare) şi perioada de până la executarea efectivă a acesteia. În acest context, instanţa de recurs remarcă că întru judecarea justă şi corectă a litigiului, ca urmare a identificării în substanţă a obiectului litigiului, era necesar iniţial de a stabili perioada de referinţă, care se invocă a fi una nerezonabilă, şi anume perioada reală de neexecutare a hotărârii judecătoreşti, pe motiv că la aprecierea prejudiciilor, inclusiv a celui material cauzat în rezultatul încălcării dreptului apărat de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, se ia în calcul anume această perioadă, fără careva extinderi.

Respectiv, instanţele de judecată ierarhic inferioare urmau să determine perioada reală de neexecutare pentru hotărârea judecătorească invocată de către SRL „Caliconix”, reieşind din data punerii hotărârii în executare şi perioada aflării acesteia în procedura de executare, aspect de la care şi porneşte aprecierea constatării rezonabilităţii termenului de executare a unei hotărârii judecătoreşti, care, de altfel, prezintă o importanţă şi pentru stabilirea prejudiciului cauzat în cazul în care se pretinde.

Acest aspect era important de a fi stabilit inclusiv și din considerentul că unul din argumentele de bază invocate în cererea de apel depusă de Ministerul Finanțelor al RM este că hotărârea adoptată de Curtea de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008, executarea tardivă a cărei se pretinde în speță, a fost suspendată în perioada de la 19 octombrie 2009 - 02 martie 2011, împrejurare care, însă a rămas fără nicio apreciere de către instanța de apel, cum au rămas, de altfel, fără apreciere și alte argumente invocate în apelul declarat de către Ministerul Finanțelor al RM, fapt ce indică la încălcarea prevederilor art. 373 alin. (5) CPC, precum și la examinarea superficială a prezentului litigiu. Totodată, raportând la caz prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, în special art. 5 al acesteia, instanţa de recurs ţine să menţioneze că în sensul acestor dispoziţii, în speţă era necesar de a face o distincţie şi la capitolul ce ţine de repararea prejudiciului material.

Or, atunci când se discută durata procedurilor judiciare, fie în aspect civil, fie în aspect penal, prejudicii cu titlu material ar putea să apară exclusiv atunci când există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă a procedurilor şi pierderi materiale datorită imposibilităţii de a se folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora (a se vedea Boboc v. Moldova nr. 27581/04, §44-45, 04 noiembrie 2008 şi Cravcenco v. Moldova, nr. 13012/02, §64-67, 15 ianuarie 2008). Astfel, la verificarea legalităţii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului material solicitat de către SRL „Caliconix”, în primul rând era necesar de a fi stabilită incontestabil existenţa legăturii de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi pierderii materiale, fapt care, însă, a fost omis de către instanța de apel.

Or, după cum rezultă din declarațiile expertului date în ședința de judecată a instanței de apel (f. d. 168), acesta a comunicat instanței că prejudiciul material calculat și reflectat în Raportul de evaluare este unul real și nu un venit ratat, pe când instanța de apel în motivarea soluției date, cu referire la același Raport de evaluare, în sensul admiterii acestei pretenții, a reținut că suma prejudiciului material cauzat 10 societății ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești irevocabil, solicitat de ultima în baza aceluiași Raport, este un venit ratat. Faptul dat și discrepanțele stabilite, indică că la examinarea chestiunii date instanța de apel nu a pătruns în esența acesteia, ci în mod arbitrar a încasat cu titlu de prejudiciu suma solicitată de partea reclamantă.

Instanța de recurs ține să menționeze că importanța verificării faptelor remarcate se impune și din considerentul că recurentul Ministerului Finanțelor al RM insistă că pretinsul prejudiciu al SRL „Caliconix” a fost evaluat reieşind exclusiv din faptul refuzului Primăriei or. Codru de a elibera certificatul de urbanism și nu în legătură cu neexecutarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 cu privire la obligarea autorităţilor locale de a vinde terenul societății, în acest context menționând și asupra faptului că Raportul de evaluare, reținut de instanță, conţine date eronate şi un prejudiciu material stabilit la întâmplare, ce rezultă din opinia evaluatorului, care enunţă în acelaşi raport că acţiunile autorităţilor publice locale din or.

Codru de refuz în eliberarea certificatului de urbanism îi cauzează SRL „Caliconix” nu doar prejudiciu material, ci şi prejudiciu moral. Cele descrise denotă că decizia instanţei de apel este lipsită de certitudine şi nu are putere de convingere, pe când o hotărârea judecătorească trebuie să aibă o poziţie fermă. Iar din considerentul că la materialele dosarului lipsește Raportul de evaluare la care se face referire în decizia instanței de apel și care se invocă drept probă în susținerea pretențiilor SRL „Caliconix”, precum și pentru motivul că soluţia instanței de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, instanţa de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. Distinct de cele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Caliconix” şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. 11 Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Caliconix” împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 12

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.