2ra-737/15 — Constatarea faptului încălcării dreprului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii și repararea prejudiciului material și moral

prima instanță: A. Miron dosarul nr.2ra-737/15 instanța de apel: D. Manole, T. Pelin, E. Fistican DECIZIE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chișca-Doneva examinând recursurile declarate de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Caliconix” şi Ministrul Finanţelor al republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Caliconix” împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Societatea cu Răspunderea Limitată „Caliconix” şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 14 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 20 iulie 2012, SRL „Caliconix” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că prin Decizia Consiliului orăşenesc Codru nr. 1/11-4 din 26 februarie 2003 s-a decis de a transmite în arendă cu scop agricol SRL „Caliconix”, un teren cu suprafaţa de 13,74 ha situat pe str. Cîmpului pe un termen de 25 ani, iar în baza contractului de arendă funciară nr. 33/2003 din 03 martie 2003 Primăria oraşului Codru i-a transmis în arendă terenul respectiv. Ținînd cont de faptul că terenul agricol se află în zona intensificării proceselor de degradare a solurilor şi pericolului de activizare a alunecărilor de teren, a solicitat Institutului de Proiectări pentru organizarea teritoriului elaborarea unui proiect de măsuri contra eroziunii solurilor şi contra alunecărilor de teren.

La 15 noiembrie 2004 de către Primăria oraşului Codru a fost susţinut proiectul de măsuri contra eroziunii solurilor şi contra alunecărilor de teren elaborat de către Institutului de Proiectări pentru organizarea teritoriului. Proiectul includea o serie de lucrări întru stoparea eroziunii solurilor şi alunecărilor de teren, printre care și construcţia unei reţele de drenaj, construcţia unui bazin de acumulare a apei colectate din drenare, efectuarea lucrărilor de terasament, etc. Întru implementarea uneia din etapele proiectului de măsuri de stopare a eroziunii solurilor şi contra alunecărilor de teren, a fost realizat construcţia unui gard capital și au fost efectuate lucrări de terasare şi pregătire a terenului pentru plantarea nucilor.

Pentru finanţarea proiectului au fost contractate credite în sumă de 950 000 lei, iar construcția gardului a fost autorizată de către Primăria oraşului Codru la 16 decembrie 2006. Ca urmare a lucrărilor executate, la 17 august 2007 Primăria oraşului Codru a fost aprobat Actul de recepţionare şi înregistrare la venituri a plantaţiilor perene în primul an de vegetaţie, livada de nuci fiind înregistrată ca imobil cu drept de proprietate în registrul bunurilor imobiliare al întreprinderii de stat „Cadastru”, cu nr. cadastrale 0131126.099.01 şi nr. 0131126.099.02. Susține că cea de a doua etapă de lucrări ameliorative a terenului arendat urma a fi efectuată după obţinerea certificatului de urbanism.

Astfel, susţine că în luna octombrie 2007, s-a adresat Primăriei oraşului Codru cu o cerere, prin care a solicitat eliberarea certificatului de urbanism, cu anexarea tuturor actelor necesare, însă a primit refuz. Ulterior, s-a adresat Primăriei oraşului Codru şi Consiliului orăşenesc Codru, mun. Chişinău cu solicitarea de vînzare a terenului arendat, solicitare care de asemenea a fost respinsă prin scrisoarea nr.312 din 7 aprilie 2008 a Primăriei oraşului Codru şi prin scrisoarea nr. 419 din 24 aprilie 2008 a Consiliului orăşenesc Codru. Drept urmare, a contestat refuzul Primăriei oraşului Codru şi Consiliului orăşenesc Codru în instanța de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei sectorului Centru, mun.

Chişinău din 04 iunie 2008 cererea a fost respinsă, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008, a fost casată hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iunie 2008 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă fiind anulat refuzul Primăriei oraşului Codru și Consiliului orăşenesc Codru în vînzarea-cumpărarea terenului în baza contractului de arendă funciară, obligat Consiliul orășenesc Codru să emită o decizie cu privire la înstrăinarea terenului arendat, iar Primăria oraşului Codru obligată să semneze contractul de vînzare-cumpărare.

Afirmă că, deși, decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008 a devenit irevocabilă, nu a fost executată, iar conform raportului de audit efectuat de către SRL „Ecofin-Audit-Servie” la 15 octombrie 2009, prejudiciul cauzat întreprinderii în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătorești și crearea obstacolelor în efectuarea lucrărilor de stopare a eroziunii terenului arendat și plantare a livezii, constituie suma de 1 310 000 lei. Solicită încasarea sumei de 130 000 lei cu titlu de prejudiciu material, sumei de 45 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și sumei de 16 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 14 ianuarie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatată încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 şi încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul SRL „Caliconix” suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, admis apelul declarat de SRL „Caliconix”, casată hotărîrea primei instanţe, în partea respingerii pretenţiilor cu privire la repararea prejudiciului material şi emisă în partea dată o nouă hotărîre, prin care cerinţele au fost admise integral, fiind încasat din contul statului, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul SRL „Caliconix” suma de 1 310 000 lei cu titlu de prejudiciu material, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 aprilie 2014, au fost admise recursurile declarate de SRL „Caliconix” şi Ministerul Finanţelor al RM, casată integral decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, au fost respinse apelurile declarate de SRL „Caliconix” şi Ministerului Finanţelor al RM şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 06 februarie 2015, SRL „Caliconix” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului cu referire la prevederile art. 432 alin. (4) CPC, a invocat că deși, la materialele cauzei este anexat Ordinul de plată a serviciilor de avocat nr.61 din 10 septembrie 2012 în suma de 10000 (zece mii) lei, factura fiscală în aceiaşi sumă din 10 septembrie 2012 pentru serviciile de avocat precum, contractul de prestări servicii nr.98 din 20 august 2009 şi factura fiscală pentru serviciile de audit, instanţa de judecată nu s-a pronunţat în nici un fel asupra acestora, cu atît mai mult că cerințele înaintate au fost admise parțial. Or, prin prisma art. 94 alin.( 3) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată, inclusiv şi a celor din instanța de apel, recurs și în cadrul revizuirii.

În ce priveşte cuantumul prejudiciului moral, afirmă că instanţa de apel nejustificat a concluzionat neexecutarea deciziei irevocabile a deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008 pe parcursul a 42 de luni pînă în luna iulie 2012 cînd a fost depusă cererea de chemare în judecată, deoarece ulterior perioada neexecutării a crescut. Astfel, indică că în instanța de apel a invocat că în luna octombrie 2014 perioada neexecutării constituia 72 luni, iar cuantumul prejudiciul moral pentru întreaga perioadă de neexecutare constituie suma de 7000 euro, însă instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul dat.

Mai mult decît atît, consideră că instanța de apel, în mod abuziv a ajuns la concluzia că nu au fost prezentate probe privind împiedicarea în folosirea terenului şi realizarea proiectului investiţional prezentat şi anexat la materialele dosarului, întrucît în acest sens materialele cauzei conțin contractele de credit bancar pentru realizarea investiţiei cu gajul imobilelor, proiectul investiţional, rapoartele financiare și raportul de evaluare a prejudiciului. În concluzie, menționează că încălcările comise la examinarea cauzei au dus la încălcările drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. La 11 februarie 2015, Ministerul Finanţelor al RM, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că atît prima instanță cît și instanța de apel nu au examinat în mod corect și obiectiv circumstanțele ce au intervenit în procesul de punere în executare a deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008. În acest sens menționează că potrivit Raportului Primăriei or. Codru nr. 1552 din 16 noiembrie 2012, în baza dispoziţiei Primarului oraşului Codru a fost înaintat la şedinţa Consiliului orăşenesc proiectul de decizie cu privire la executarea Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008, însă care nu a fost adoptat din cauza lipsei numărului necesar de voturi.

Iar, potrivit Raportului executorului judecătoresc Bezede Vladimir nr. 009-594/14 din 04 decembrie 2012, au fost întreprinse o serie de acţiuni în vederea executării hotărîrii judecătoreşti însă, la solicitările executorului judecătoresc se comunica lipsa soluţionării problemei abordate pe faptul insuficienţei numărului necesar de voturi, iar demersul executorului judecătoresc privind atragerea la răspundere contravenţională a consilierilor locali a fost respins de instanţă pe motivul lipsei contravenţiei administrative.

Totodată, invocînd prevederile art. 3 din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, care reglementează principiile de bază ale administrației publice locale susține că instanţele de judecată investite cu judecarea cauzei urmau să reţină factorul obiectiv ce a survenit în procesul de executare a Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008, neputînd fi pusă în discuţie neexcutarea cu rea-credinţă a hotărîrii judecătoreşti. La fel indică că, instanțele judecătorești eronat au stabilit că decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2008 nu a fost executată pe o perioadă de 4 ani, deoarece după cum rezultă din încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 martie 2011, prin încheierea Oficiului de Executare sect.

Centru, mun. Chişinău din 19 octombrie 2009, s-a dispus amînarea executării deciziei cu privire la obligarea Consiliului orăşenesc Codru să adopte decizia de înstrăinare către SRL “Caliconix” terenul cu destinaţie agricolă cu suprafaţa de 13,74 ha, cu numărul cadastral 01311.26.099, la preţ normativ cu încheierea contractului de vînzare-cumpărare.

Respectiv, se constată în mod evident că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel s-au expus eronat asupra perioadei de neexecutare cu atît mai mult cu cît reclamantul a depus cererea de chemare în judecată la data de 20 iulie 2012. Mai menționează că instanțele judecătorești au lăsat fără apreciere faptul că potrivit contractului de arendă funciară nr. 33/2003 din 03 martie 2003, SRL „Caliconix” deţine în arendă terenul cu suprafaţa de 13,74 ha pe o perioadă de 25 de ani, adică pînă în anul 2028. Prin urmare, SRL „Caliconix” dispune de terenul arendat și este în drept şi în deplina posibilitate să desfășoare activitatea preconizată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia decizie instanţei de apel din 26 noiembrie 2014, a fost expediată în adresa recurenților la 22 decembrie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 94 Vol. II). Astfel, instanţa de recurs constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 06 februarie 2015 și 11 februarie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Finanțelor al RM, SRL „Caliconix” a solicitat repararea prejudiciului material și moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii înaintate.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că prin decizia Curții de Apel din 30 septembrie 2008, Consiliul orășenesc Codru a fost obligat să adopte decizia privind înstrăinarea SRL „Caliconix” terenului cu destinația agricolă cu suprafața de 13,74 ha cu nr. Cadastral 0131126.099 la prețul normativ al pămîntului în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, iar Primăria oraşului Codru a fost obligată să semneze contractul de vînzare-cumpărare a terenului nominalizat (f.d. 5-9). La 18 noiembrie 2010, la cererea SRL „Caliconix”, executorul judecătoresc Bezede Vladimir, a intentat dosarul de executare pe titlul executoriu nr. 3r-225/10, eliberat de către Curtea de Apel Chișinău la 30 septembrie 2008, și în conformitate cu art. 62 din Codul de executare al RM a stabilit data de 30 noiembrie 2010 pentru consilierea părților și determinarea modalității de executare (f.d.

64). Tot materialul probator atestă că la data stabilită reprezentantul debitorului nu s-a prezentat, însă prin scrisoarea nr. 1923 din 06 decembrie 2010, a informat executorul judecătoresc despre faptul că chestiunea privind executarea hotărîrii judecătorești urmează să fie examinată în cadrul ședinței Consiliului din 07 decembrie 2010. La 18 decembrie 2010, prin intermediul unei scrisori executorul judecătoresc a solicitat debitorului explicații privind executarea sau motivul neexecutării hotărîrii judecătorești, iar prin scrisoarea nr. 191 din 16 februarie 2011, debitorul a informat executorul judecătoresc despre faptul că chestiunea în cauză a fost inclusă pe ordinea de zi de către Primarul oraşului Codru pentru a fi examinată la ședința Consiliului orăşenesc Codru din 10 februarie 2011, însă nu a fost examinată că (f.d.

62, 63 Vol. I). La 24 februarie 2011, executorul judecătoresc a înaintat un demers repetat debitorului privind executarea hotărîii judecătorești, iar prin răspunsul nr. 254 din 03 martie 2011, debitorului a informat executorul judecătoresc că ședința Consiliului urma să aibă loc la data de 24 februarie 2011, însă din motiv că majoritatea consilierilor nu s- au prezentat ședința nu a avut loc (f.d.

60 Vol. I). Prin somațiile nr. 009-594/12 din 19 aprilie 2012 și nr. 009-594r/12 din 04 mai 2012, executorul judecătoresc a solicitat debitorului executarea titlului executoriu și a obligat Consiliul orășenesc Codru să adopte decizia privind înstrăinarea SRL „Caliconix” a terenului cu destinație agricolă cu suprafața de 13,74 ha cu nr. cadastral 0131126,099 la prețul normativ al pămîntului în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, Primăria orașului Codru să semneze contractul de vînzare-cumpărare a terenului nominalizat, iar primarul orașului Codru să includă în ordinea de zi pentru examinare la ședința Consiliului local adoptarea privind înstrăinarea terenului conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2010 (f.d.

47, 49 Vol. I). Prin somația nr. 009-594r/12 din 07 iunie 2012, executorul judecătoresc a solicitat Primăriei oraşului Codru să prezinte lista consilierilor Consiliului local Codru și a obligat Primarul oraşului Codru să aducă la cunoștința consilierilor faptul că fiecare din ei va fi responsabil pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești, iar răspunderea v-a cădea asupra persoanelor și nu asupra organizației (f.d. 46). Iar, la 17 iulie 2012, în temeiul art. 152 alin. (3) al Codului de executare executorul judecătoresc a înaintat un demers privind atragerea la răspundere contravențională a consilierilor Primăriei orașului Codru (f.d. 35-37 Vol. I). Cu toate acestea, însă, decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008 nu a fost executată şi la 20 iulie 2012, SRL „Caliconix” s-a adresat în instanța de judecată solicitînd repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Conform art. 14 alin. (1) şi (2) Cod civil, persoana lezata într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. În conformitate cu art. 2 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, în sensul dispoziţiilor citate este de înţeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, dacă se constată o atare încălcare.

Conform art. 4 alin. (2) şi (3) al aceleiaşi Legi, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor al RM un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărîrii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil. Iar, în conformitate cu art. 70 alin. (1) al Codului de executare, documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil.

Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul participanţilor la procedura de executare, interesul creditorului şi conduita executorului judecătoresc. La caz, prezintă relevanță raportului executorului judecătoresc Bezede Vladimir nr. 009-594/12 din 04 decembrie 2012, din care rezultă că, procedura de executare în temeiul documentului executoriu nr. 3r-225/10 eliberat în baza deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008, a fost intentată prin încheierea executorului judecătoresc Bezede Vladimir nr. 009-494/10 din 18 noiembrie 2010, prin care în conformitate cu art. 62 din Codul de executare debitorul a fost obligat să se prezinte în fața executorului judecătoresc pentru data de 30 noiembrie 2010 ora 11.00 pentru comunicarea posibilității de conciliere sau determinarea modalității de executare, fapt despre care debitorul a fost înștiințat cu Aviz de recepție.

Însă, debitorul la data stabilită pentru conciliere nu s-a prezentat, iar ulterior necătînd la repetatele adresările și somațiile executorului judecătoresc, documentul executoriu emis în baza deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008, nu a fost executat de către debitor (f.d. 30-31). Sub acest aspect, se constată drept corectă menţiunea instanţeleor judecătoreşti cu referire la faptul că reclamantului SRL „Caliconix” i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin depăşirea termenului rezonabil de executare a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008 şi prin urmare, a avut loc o violare a articolului 6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, argumentele recurentului Ministerului Finanțelor al RM în sensul dat fiind lipsite de suport juridic.

Or, potrivit art.2 alin.(1) şi (6) din Legea RM nr.87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Tot, cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs constată drept corecte concluziile instanţelor judecătoreşti cu privire la temeinicia parţială a cerințelor SRL „Caliconix” cu privire la repararea prejudiciului moral, și corect a determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului ca urmare a inacţiunilor Primăriei oraşului Codru și Consiliului orășenesc Codru. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire. În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acesta să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. În aceste condiţii, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului SRL „Caliconix” vis-a-vis de faptul că deși pînă la examinarea cauzei de către instanța de apel perioada de neexecutare a deciziei irevocabile a Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008 a crescut de la 42 luni pînă la 72 luni, iar din acest motiv în cadrul susținerilor verbale în instanța de apel a solicitat încasarea echivalentului moral de 70000 euro, instanța de apel a lăsat fără apreciere acest fapt.

Aceasta deoarece, invocările recurentului în sensul dat se referă la o altă perioadă decît cea menționată în cererea de chemare în judecată și apreciată de prima instanţă, respectiv, se califică ca cerințe suplimentare noi, iar reieșind din prevederile art. art. 372 alin. (3) CPC, în apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii. Mai mult decît atît, din conținutul susținerilor verbale anexate la materialele cauzei în instanța de apel rezultă că SRL „Caliconix”, menționează că consideră că instanța urmează să încaseze echivalentul în lei a prejudiciului moral ce constituie la data de 01 octombrie 2014 suma de 7 000 euro, însă solicită în final admiterea integrală a cerințelor din cererea de chemare în judecată (f.d.

83-84 Vol. II). Totodată, la caz se reţine ca fiind corectă şi concluzia instnţelor ierarhic inferioare cu privire la netemeinicia pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 1 300 000 lei cauzat ca rezultat al neexecutării hotărîrii judecătorești.

În acest context este important de menționat că, contrar prevederilor art. 4 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, care indică că sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești îi revine reclamantului și art. 118 alin. (1) CPC, care statuează că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor înaintate dacă legea nu prevede altfel, reclamantul SRL „Caliconix” nu a prezentat instanței probe incontestabile și pertinente în sensul dat.

Or, deși, materialele cauzei conțin Raportul privind evaluarea prejudiciului material nr. 04-88 din 16 octombrie 2009, în cadrul examinării cauzei nu a fost stabilită legătura de cauzalitate între neexecutarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2008 și prejudiciul material solicitat de SRL „Caliconix”, cu atît mai mult că terenul cu destinație agricolă cu suprafața de 13,74 ha cu nr. cadastral 0131126.099 în privința căruia Consiliul orășenesc Codru a fost obligat să adopte decizia de înstrăinare, în baza deciziei Consiliului orășenesc Codru nr. 1/11-4 din 26 februarie 2003 și contractului de arendă funciară nr. 22/2003 din 03 martie 2003 a fost transmis de către Primăria or.

Codru în arendă cu scop agricol SRL „Caliconix” pe un termen de 25 ani. Astfel, SRL „Caliconix” deținînd încă din anul 2003 în posesie cu titlul de arendă funciară terenul cu suprafața de 13,74 ha cu nr. cadastral 0131126.099, a fost în deplină posibilitate de a-și desfășura activitatea preconizată în scopul primirii beneficiului calculat, iar contractele de credit bancar pentru realizarea investiției cu gajul imobilelor reclamantului, proiectul investițional, rapoartele financiare și raportul de evaluare a prejudiciu, nu confirmă crearea obstacolelor în folosirea terenului în litigiu și realizarea proiectului investițional.

Nu constituie temei de admitere a recursului SRL „Caliconix” nici argumentele precum că instanța de apel nu s-a expus asupra cerințelor cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, întrucît recurentul prin prisma art. 250 CPC, care indică că instanţa care a pronunţat hotărîrea poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să emită o hotărîre suplimentară dacă nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor sau reprezentanţilor cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine, nu este lipsit de drep să se adreseze în instanță cu o cerere privind emiterea unei hotărîri suplimentare în acest sens.

În circumstanțele relatate, sunt apreciate critic argumentele invocate de către recurenții SRL „Caliconix” și Ministerul Finanțelor al RM deoarece se combat cu cele relatate mai sus, fiind similare celor invocate pe parcursul examinării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a expus în mod explicit și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate și elucidate pe deplin de prima instanță, având la bază cumulul de probe, administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Pentru considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către SRL „Caliconix” și Ministerul Finanțelor al RM şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Caliconix” și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Caliconix” împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva