2rac-11/14 — Constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36 27 din 06 octombrie 2003.

Dosar nr. 2rac-11/14 Prima instanţă: Judecătoria Economică de Circumscripţie Judecător: Victor Orîndaş Instanţa de apel:Curtea de Apel Economică Judecători: Boris Bîrcă Ala Nogai Tamara Pelin Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi, Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de S.R.L. „Oferta Plus”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Oferta Plus” împotriva Primăriei mun. Chişinău privind constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003, împotriva deciziei Curţii de Apel Economice din 30 iunie 2010, prin care apelul declarat de Primăria mun.

Chişinău a fost admis, ACONSTATAT: La 28 septembrie 2009 S.R.L. „Oferta Plus” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Primăriei mun. Chişinău privind constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003. În motivarea acţiunii a indicat că, la 10 decembrie 1998 S.R.L. „Oferta Plus” a achitat datoriile instituţiilor finanţate din bugetul mun. Chişinău pentru energia electrică în sumă de 17515033,49 lei, fapt confirmat prin AVIZO nr. 162. Conform modalităţii prevăzute de hotărîrile Guvernului nr. 243 din 03 martie 1998 şi nr. 470 din 24 aprilie 1998, prin intermediul achitărilor reciproce efectuate de S.A. „Termocom”, datoriile instituţiilor finanţate din bugetul mun.

Chişinău faţă de S.R.L. „Oferta Plus” s-au micşorat pînă la 7144558,34 lei. În scopul achitării datoriei restante, Consiliul mun. Chişinău a transmis S.A. „Termocom” cambii procurate de la S.R.L. „Sintec Gaz” în sumă de 7,5 mln.lei, care ulterior urmau a fi prezentate spre compensare S.R.L. „Oferta Plus”. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 septembrie 2003 cambiile 1 nominalizate au fost recunoscute nule, iar datoria instituţiilor finanţate din bugetul mun. Chişinău în sumă de 7144558,34 lei faţă de SRL „Oferta Plus” a fost restabilită. A specificat reclamantul că, la 26 septembrie 2003 Consiliul mun. Chişinău a adoptat decizia nr. 4/2 prin care a restabilit datoria instituţiilor din bugetul municipal Chişinău faţă de S.R.L.

„Oferta Plus” în sumă de 7,5 mln. lei, a dispus Primăriei mun. Chişinău să ia la evidenţă datoria S.R.L. „Sintec Gaz” în sumă de 3,75 mln. lei, care conform evidenţei contabile a Primăriei mun. Chişinău reprezintă plata pentru cambiile recunoscute nule prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 septembrie 2003 şi a indicat Primăriei să încheie contract de cesiune a creanţei faţă de S.R.L. „Sintec Gaz” în sumă de 3,75 mln. lei în favoarea S.R.L. „Oferta Plus”, în vederea micşorării datoriei sale faţă de S.R.L. „Oferta Plus”. În temeiul deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003 şi în vederea executării acesteia, Primăria mun. Chişinău şi S.R.L. „Oferta Plus” au semnat contractul de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003 prin care creanţa Primăriei faţă de S.R.L.

„Sintec Gaz” în mărime de 3750000 lei a fost cesionată către S.R.L. „Oferta Plus”. în pct.2.6 al contractului, părţile au indicat, că cesiunea creanţei faţă de S.R.L. „Sintec Gaz” către S.R.L. „Oferta Plus” compensează în partea corespunzătoare creanţa S.R.L. „Oferta Plus” apărută în urma achitării datoriilor instituţiilor bugetare, constatate prin actul de transmitere a datoriilor reciproce din 23noiembrie 1998 şi AVIZO nr. 1262 din 10 decembrie 1998. A mai menţionat reclamantul că, după semnarea contractului de cesiune din 06 octombrie 2003, S.R.L. „Oferta Plus” a fost acţionată în judecată de S.A. „Termocom”, care a solicitat restituirea sumei de 1071797 lei, motivînd, că în vederea stingerii datoriilor faţă de S.R.L.

„Oferta Plus”, apărute în rezultatul achitării de către S.R.L. „Oferta Plus” a datoriilor instituţiilor finanţate din bugetul municipal pentru energia electrică, S.A. „Termocom” a achitat de fapt S.R.L. „Oferta Plus” cu 1071797 lei mai mult. Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 21 februarie 2008, acţiunea S.A. „Termocom” a fost admisă integral, din contul S.R.L. „Oferta Plus” în beneficiul S.A. „Termocom” fiind încasată suma de 1071797 lei. Ca urmare, S.R.L. „Oferta Plus” a acţionat în instanţa de contencios administrativ Consiliul municipal Chişinău, solicitînd anularea deciziei nr. 4/2 din 26 septembrie 2003 şi reexaminarea problemei legate de achitarea datoriilor instituţiilor bugetare, ţinînd cont de noile circumstanţe, constatate prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 21 februarie 2008. Prin hotărîrea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2008 a fost admisă acţiunea S.R.L.

„Oferta Plus” şi anulată decizia Consiliului municipiului Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003 în vederea executării căreia Primăria mun. Chişinău şi S.R.L. „Oferta Plus” au semnat contractul de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2008 s-a constatat, că S.R.L. „Oferta Plus” a fost indusă în eroare în privinţa stării reale a achitărilor reciproce efectuate de S.A. „Termocom” pentru datoriile instituţiilor finanţate din bugetul municipal şi lipsei pretenţiilor financiare din partea S.A. „Termocom” la acest capitol, ceea ce a determinat S.R.L. „Oferta Plus” să preia creanţa Primăriei faţă de 2 S.R.L. „Sintec Gaz”. Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 219 alin. (l) C.C.

şi hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie Cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează nulitatea actului juridic civil şi a invocat prevederile art. 227, 207 C.C. şi art. 123 C.P.C., invocînd constatările din hotărîrea instanţei de contencios administrativ din 15 decembrie 2008 care are puterea lucrului judecat. Solicită reclamantul S.R.L. „Oferta Plus” constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003 încheiat între S.R.L. „Oferta Plus” şi Primăria mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 martie 2010 acţiunea reclamantului a fost admisă cu declararea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003 încheiat între S.R.L.

„Oferta Plus” şi Primăria mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Economice din 30 iunie 2010, apelul declarat de Primăria mun. Chişinău a fost admis. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 martie 2010, pronunţîndu-se o nouă hotărîre prin care acţiune înaintată de S.R.L. „Oferta Plus” împotriva Primăriei mun. Chişinău privind constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003, a fost respinsă pe motivul expirării termenului de prescripţie. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 22 septembrie 2010, S.R.L. „Oferta Plus”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 septembrie 2010, recursul declarat de .R.L. „Oferta Plus” a fost considerat inadmisibil. Nefiind de acord cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 decembrie 2010, la 02 aprilie 2013 S.R.L. „Oferta Plus”a înaintat cerere de revizuire. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 septembrie 2013, cererea de revizuire înaintată de S.R.L. „Oferta Plus” a fost admisă. A fost casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 decembrie 2010, pricina fiind reţinută pentru rejudecarea recursului declarat de S.R.L. „Oferta Plus” împotriva deciziei Curţii de Apel Economice din 30 iunie 2010. Astfel, în motivarea recursului declarat de S.R.L. „Oferta Plus” împotriva deciziei Curţii de Apel Economice din 30 iunie 2010, recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Totodată, recurentul mai menţionează că, instanţa de apel nu a elucidat toate aspectele ce ţin de expirareA termenului de prescripţie. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, recurentul S.R.L. „Oferta Plus” a recepţionat copia deciziei recurate la 23 iulie 2010, iar recursul au fost declarate la 22 septembrie 2010. 3 Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de S.R.L.

„Oferta Plus” întemeiat şi care urmează a fi admis. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 28 septembrie 2009 S.R.L. „Oferta Plus” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Primăriei mun. Chişinău prin care a solicitat, constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003 încheiat între S.R.L.

„Oferta Plus” şi Primăria mun. Chişinău. Totodată, s-a mai constatat că, obiect al litigiului în cauză î-1 constituie legalitatea contractului de cesiune a creanţei. S.R.L. „Oferta Plus” este de părerea că, contractul de cesiune nr.36/27 din 06 octombrie 2003 este încheiat în baza unei erori considerabile, care constă în faptul că, la încheierea contractului S.R.L. „Oferta Plus” a avut o falsă reprezentare despre calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic şi anume - starea reală a achitărilor reciproce efectuate de S.A. „Termocom” pentru datoriile instituţiilor finanţate din bugetul mun. Chişinău şi lipsei pretenţiilor financiare din partea S.A. „Termocom” la acest capitol ceea ce a determinat în final pe S.R.L.

„Oferta Plus” să preia creanţa Primăriei mun. Chişinău faţă de S.R.L. „Sintec Gaz” în sumă de 3,75 mln. lei. Din actele pricinii se constată că, eroarea prezumată a fost descoperită după încheierea contractului de cesiune a creanţei din 06 octombrie 2003 şi anume după judecarea cauzei intentate la cererea S.A. „Termocom” către S.R.L. „Oferta Plus” privind încasarea sumei de 1071797 lei, datorie legată de stingerea obligaţiei S.A. „Termocom” faţă de S.R.L. „Oferta Plus” conform actului din 23 noiembrie 1998 perfectat în vederea stingerii datoriei Primăriei mun. Chişinău. Acţiunea S.A. „Termocom” a fost admisă prin hotărîrea Curţii de Apel Economică din 21 februarie 2008, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2008. De menţionat că, potrivit p.3 al deciziei nr. 4/2 din 26 septembrie 2003, Consiliul municipal Chişinău dispune că „Primăria mun.

Chişinău va încheia contractul de cesiune a creanţei Primăriei mun. Chişinău faţă de S.R.L. „Sintec Gaz” în favoarea S.R.L. „Oferta Plus”, iar conform preambulului al contractul de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003 contractul este încheiat de Primăria mun. Chişinău, în persoana viceprimarului Alexandr Bannicov „care activează în conformitate cu decizia Consiliului municipal Chişinău nr.4/2 din 26 septembrie 2003. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată faptul că, instanţa de apel a respins acţiunea înaintată de S.R.L. „Oferta Plus” împotriva Primăriei mun. Chişinău privind constatarea nulităţii 4 contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003, pe motivul expirării termenului de prescripţie.

Totodată, instanţa de recurs menţionează că, la baza contractului de cesiune a creanţei nr. 36/27 din 06 octombrie 2003 încheiat între Primăria mun. Chişinău şi S.R.L. „Oferta Plus”, al cărei nulitate se cere în litigiul dat, a stat decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003. În această ordine de idei, Colegiul menţionează că, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2008 a fost anulată decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 13 mai 2009, a fost restituit recursul declarat de Consiliul mun. Chişinău împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2008, astfel, hotărîrea rămînînd irevocabilă.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din speţa dată, în raport cu probele anexate la dosar, menţionează că, instanţa de apel nu a cercetat sub toate aspectele problema ce ţine de data începerii curgerii termenului de prescripţie. Datorită faptului că, instanţa de apel nu a examinat fondul cauzei, dar s-a expus în exclusivitate doar pe termenul de prescripţie, instanţa de recurs nu este în drept să aprecieze probele fără ca instanţa de apel să examineze litigiul în fond. Astfel, instanţa de recurs constată o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, din care motive decizia instanţei de apel urmează a fi casată, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel.

Colegiul menţionează că, decizia instanţei de apel poartă un caracter prematur, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept, fapt care atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil. Instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 373 C.P.C., care statuiază expres că, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului 5 observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel, restituind pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de S.R.L. „Oferta Plus”. Se casează decizia Curţii de Apel Economice din 30 iunie 2010, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L.

„Oferta Plus” împotriva Primăriei mun. Chişinău privind constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi Dumitru Mardari Vera Macinskaia 6