- Dosarul nr.
- 2rac-102/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 22 aprilie 2015
- Părțile
- SRL Oferta Plus vs Primăria mun. Chişinău
- Pe scurt
- Efectele nulităţii actului juridic
2rac-102/15 — Constatarea nulităţii contractului de cesiune
Prima instanță: Judecătoria Economică de Circumscripție Dosarul nr. 2rac-102/15 Judecător: V. Orîndaș Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî, Ion Druţă examinînd recursul declarat de Primăria municipiului Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Oferta Plus” împotriva Primăriei municipiului Chişinău privind constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 martie 2010, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 14 septembrie 2009, SRL „Oferta Plus” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată prin care a solicitat constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003, încheiat între Primăria mun.
Chişinău şi SRL „Oferta Plus”. În motivarea acţiunii s-a invocat faptul că, la 10 decembrie 1998 reclamantul (SRL „Oferta Plus”) a achitat datoriile instituţiilor finanțate din bugetul municipiului Chişinău pentru energia electrică în sumă de 17 515 033,49 lei, fapt confirmat prin AVIZO nr. 1262, conform modalității prevăzute de hotărîrile Guvernului nr. 243 din 03 martie 1998 şi nr. 470 din 24 aprilie 1998. Prin intermediul achitărilor reciproce efectuate de SA „Termocom”, datoriile instituţiilor finanțate din bugetul municipiului Chişinău faţă de SRL „Oferta Plus” s-au micşorat pînă la 7 144 558,34 lei. În scopul achitării datoriei restante Consiliul municipal Chişinău a transmis SA „Termocom” cambii în valoare de 7,5 mln lei procurate de la SRL „Sintec Gaz” contra preţului de 3,75 mln.
lei, care urmau a fi prezentate spre compensare SRL „Oferta Plus”. Ulterior, prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 septembrie 2003, cambiile nominalizate au fost recunoscute nule, iar datoria instituţiilor finanțate din bugetul municipiului Chişinău în sumă de 7 144 558,34 lei faţă de SRL „Oferta Plus” a fost restabilită. Ca urmare, la 26 septembrie 2003 Consiliul municipiului Chişinău a adoptat decizia nr. 4/2, prin care a restabilit datoria instituţiilor finanțate din bugetul municipiului Chişinău faţă de SRL „Oferta Plus” în sumă de 7,5 mln. lei. Prin aceeaşi decizie, Consiliul municipal Chişinău a dispus Primăriei mun. Chişinău să ia la evidenţă datoria SRL „Sintec Gaz” în sumă de 3,75 mln.
lei, care reprezintă plata achitată de Primărie pentru cambiile recunoscute nule prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 septembrie 2003 şi să încheie contract de cesiune a creanţei respective în favoarea SRL „Oferta Plus”, pentru micșorarea datoriei instituţiilor finanțate din bugetul municipiului Chişinău faţă de SRL „Oferta Plus”. În temeiul deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003 şi în vederea executării acesteia, Primăria mun. Chişinău şi SRL „Oferta Plus” au semnat contractul de cesiune nr. 36/2.7 din 06 octombrie 2003, prin care creanţa Primăriei mun. Chişinău faţă de SRL „Sintec Gaz” în mărime de 3 750 000 lei urma să fie cesionată către SRL „Oferta Plus”, cu transmiterea documentelor care ar confirma creanţa.
Ca dovadă a servit un act de predare- primire şi cu notificarea debitorului, dovada urmînd a fi prezentată în ordinea transmiterii documentelor. Contractul nominalizat mai prevedea, că obligaţiile reclamantei, ce vor aparea din contract, vor fi stinse prin compensarea parţială a creanţei SRL „Oferta Plus” faţă de Primăria mun.
Chişinău, apărută în urma achitării datoriilor instituţiilor bugetare, constatate prin actul de transmitere a datoriilor reciproce din 23 noiembrie 1998 şi AVIZO nr. 1262 din 10 decembrie 1998. După semnarea contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003, SRL „Oferta Plus” a fost acționată în judecată de SA „Termocom”, care a solicitat restituirea sumei de 1 071 797 lei, motivînd că în vederea stingerii datoriilor faţă de SRL „Oferta Plus”, apărute în rezultatul achitării de către SRL „Oferta Plus” a datoriilor instituţiilor finanțate din bugetul municipal pentru energia electrică, SA „Termocom” a achitat de fapt pentru datoriile acestor instituţii nu suma de 10 370 475,15 lei, dar cu 1 071 797 lei mai mult.
Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 21 februarie 2008, irevocabilă conform deciziei Colegiului Economic al Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2008, acţiunea SA „Termocom” a fost admisă integral. Din contul SRL „Oferta Plus” în beneficiul SA „Termocom” fiind încasată suma de 1 071 797 lei. Ţinînd cont de noile împrejurări constatate prin hotărîrea irevocabilă a Curţii de Apel Economice din 21 februarie 2008, care denotă că decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003 a fost adoptată fără a clarifica în prealabil situaţia reală a achitărilor intermediate de SA „Termocom”, SRL „Oferta Plus” a înaintat Consiliului municipal Chişinău cerere prealabilă prin care a solicitat reexaminarea problemei legate de achitarea datoriilor instituţiilor bugetare, ţinînd cont de noile circumstanţe stabilite de curînd.
Ulterior, SRL „Oferta Plus” s-a adresat în instanţa de contencios administrativ, solicitînd anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003. Prin hotărîrea Curtea de Apel Chişinău din 15 decembrie 2008 s-a admis acţiunea şi s-a anulat decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003. Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2008 este irevocabilă, fapt constatat prin încheierea Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din13 mai 2009. În hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2008, se menţionează că decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003 se întemeiază pe informația eronată prezentată de pîrît, care nu a fost verificată în raport cu datele SA „Termocom” referitoare la achitarea datoriilor instituţiilor finanțate din bugetul municipal.
Totodată prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2008 s-a constatat că SRL „Oferta Plus” a fost indusă în eroare în privinţa stării reale a achitărilor reciproce efectuate de SA „Termocom” pentru datoriile instituţiilor finanțate din bugetul municipiului Chişinău şi lipsei pretenţiilor financiare din partea SA „Termocom” la acest capitol. Aceasta a determinat în final pe SRL „Oferta Plus” să preia creanţa Primăriei mun. Chişinău faţă de SRL „Sintec Gaz”. În hotărîrea judecătorească se menţionează că aceste circumstanţe, cumulate cu încasarea din contul SRL „Oferta Plus” în beneficiul SA „Termocom” a sumei de 1 071 797 lei, au pus pe reclamant într-o situaţie disproporțională şi inechitabilă faţă de pîrît, ducînd la adoptarea unui act administrativ ilegal.
Solicită reclamanta constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003 încheiat între Primăria mun. Chişinău şi SRL „Oferta Plus”. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 martie 2010, acţiunea a fost admisă integral. S-a declarat nul contractul de cesiune nr. 36/27 din 06.10.2003, încheiat între Primăria mun. Chişinău şi SRL „Oferta Plus” (f.d. 58-61). Prin decizia Curții de Apel Economice din 30 iunie 2010, a fost admis apelul declarat de Primăria mun. Chișinău, casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 martie 2010 fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă din motivul expirării termenului de prescripţie (f.d.
85- 89). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 08 decembrie 2010, recursul declarat de SRL „Oferta Plus” împotriva deciziei Curții de Apel Economice din 30 iunie 2010 a fost recunoscut drept inadmisibil (f.d. 104-106). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 septembrie 2013, a fost admisă cererea de revizuire depusă de SRL „Oferta Plus”, fiind dispusă rejudecarea recursului declarat de SRL „Oferta Plus” împotriva deciziei Curții de Apel Economice din 30 iunie 2010 (f.d. 130-135). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2014, a fost admis recursul declarat de SRL „Oferta Plus”, casată decizia Curții de Apel Economice din 30 iunie 2010, cauza fiind restituiră spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecători (f.d.
144-149). După rejudecarea cauzei, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2014, s-a respins apelul declarat de Primăria mun. Chișinău și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 13 martie 2010 (f.d. 172- 177). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 26 ianuarie 2015, Primăria mun. Chișinău a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a indicat că decizia contestată este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, iar circumstanțele importante pentru justa soluționare a cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin.
Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că potrivit materialelor cauzei copia deciziei a fost recepţionată de recurent la 26.11.2015 (f.d. 189), recursul se consideră declarat în termen. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 martie 2015, recursul a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor. Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs”. Conform art. 117 alin. (1) și (2) CPC al RM „Probe în pricini civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile şi obiecțiile pârților, precum şi altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii.
În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților şi ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților.” Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM „Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.
Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficiența pentru soluționarea pricinii.” Decizia instanței de apel, prin care a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 13 martie 2010 prin care acţiunea a fost admisă, a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural fiind dată o apreciere corectă şi completă tuturor probelor şi circumstanțelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. Din materialele cauzei rezultă că 06 octombrie 2003, în temeiul deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003 între Primăria mun.
Chișinău și SRL „Oferta Plus” a fost încheiat contractul de cesiune nr. 36/2.7 din 06 octombrie 2003, prin care creanţa Primăriei mun. Chişinău faţă de SRL „Sintec Gaz” în mărime de 3 750 000 lei urma să fie cesionată către SRL „Oferta Plus”, cu transmiterea documentelor care ar confirma creanţa (potrivit pct. 2.1. din contract). Potrivit hotărîrii irevocabile a Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2008, decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 4/2 din 26 septembrie 2003 a fost anulată. În asemenea circumstanțe, avînd în vedere că decizia, în temeiul căreia a fost încheiat contractul de cesiune a fost anulat, Colegiul consideră că instanțele inferioare corect au aplicat prevederile art. 219 Cod Civil, or anularea actului juridic iniţial atrage după sine anularea actului juridic subsecvent.
Din materialele cauzei rezultă, că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2008 s-a stabilit că intimatul a fost indus în eroare în privinţa stării reale a achitărilor reciproce efectuate de SA „Termocom” pentru datoriile instituţiilor finanțate din bugetul municipiului Chişinău şi lipsei pretenţiilor financiare din partea SA „Termocom”, eroare care a determinat intimatul la încheierea contractului de cesiune nominalizat. Potrivit art. 123 alin. (2) CPC, „Faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane”.
Conform pct. 2.1. din contract, „cedentul (Primăria mun. Chişinău) se obliga să transmită cesionarului (SRL „Oferta Plus”) documentele, referitoare la creanţă, şi să prezinte informații importante pentru executarea dreptului de creanţă. Dovada transmiterii va constitui actul de predare-prime a documentelor respective”. Conform pct. 2.4. al contractului în litigiu, „Primăria mun. Chişinău garantează că debitorul (SRL „Sintec Gaz”) nu are careva pretenţii şi nu poate înainta careva obiecții referitor la creanţa cesionată”. Conform pct. 2.5 al aceluiași contract, „Primăria mun. Chişinău se obliga să-1 înştiinţeze pe debitor despre cesiunea efectuată, dovada înștiințării urmînd a fi prezentată în ordinea prezentării documentelor conform contractului, adică a actului de predare-primire”.
Avînd în vedere temeiul degrevării de probațiune enunțat, cît și faptul că la materialele cauzei careva probe privind executarea contractului lipsesc, Colegiul consideră că instanțele inferioare corect au constatat existența erorii la încheierea contractului de cesiune din 06 octombrie 2003. Reieșind din cele menționate, Colegiul conchide că recursul declarat de Primăria mun. Chișinău este neîntemeiat și urmează a fi respins. Totodată, decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe fiind emise cu aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural, urmează a fi menținute. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Primăria municipiului Chișinău.
Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 martie 2010, emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Oferta Plus” împotriva Primăriei municipiului Chişinău privind constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. 36/27 din 06 octombrie 2003 încheiat între Primăria municipiului Chişinău şi SRL „Oferta Plus”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Valentina Clevadî Ion Druţă