3ra-532/14 — Restabilirea la lucru

prima instanță L. Brînză dosarul nr.3ra-532/14 instanța de apel N. Cernat A. Pahopol A. Gavrilița ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Constantin Neagu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Constantin Neagu împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcția anterior deţinută, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, încasarea compensației, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014 (datată greşit cu 21 aprilie 2014), prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 26 septembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 12 aprilie 2013, Constantin Neagu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcția anterior deţinută, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, încasarea compensației, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Constantin Neagu a indicat că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 149ef din 04 martie 2013 cu privire la sancționarea disciplinară a șefului Secției de poliție a orașului Taraclia, locotenent-colonel de poliție Constantin Neagu, a fost sancționat disciplinar cu concedierea din organele afacerilor interne în conformitate cu art. 21 alin. (7) al Legii nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție, pentru săvârșirea unei fapte grave care a prejudiciat considerabil interesele publice, drepturile și interesele legitime ale cetățenilor. Astfel, menţionează că acţiunile sale au fost calificate ca încălcare a disciplinei de serviciu, manifestată prin lipsa nemotivată de la serviciu mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă de la data de 28 februarie 2013 pînă la emiterea ordinului, aflarea la data de 28 februarie 2013 orele 21.50 în haine civile în incinta barului „Noroc”, amplasat în mun.

Chişinău str. N. Costin 57 în stare de ebrietate, avînd un comportament neadecvat, a ultragiat colaboratorii de poliţie 2 care se aflau în exerciţiul funcţiei, a opus rezistenţă fizică în timpul reţinerii şi a refuzat să treacă expertiza medico-narcologică. La data de 01 martie 2013, pe la orele 01.00 în mun. Chişinău str. Suceviţa 16, Constantin Neagu, care conducea automobilul de model „W Polo” cu număr de înmatriculare C KB 444 a fost stopat şi suspectat de către angajaţii Poliţiei Rutiere în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate. Tot la data de 01 martie 2013, în jurul orei 16.00 Constantin Neagu a fost găsit de către comisariatul- adjunct, şef al Poliţiei Ordine publică al CPR Taraclia, locotenent – colonel de poliţie Costru G. în barul „Noroc” amplasat în mun.

Chişinău, str. N. Constin 57, în stare de ebrietate, consumînd băuturi alcoolice. Ordinul contestat i-a fost adus la cunoştinţă lui Neagu Constantin la 28 martie 2013, fapt confirmat prin avizul de recepţie a scrisorii. Consideră că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 149 ef din 04 martie 2013 neîntemeiat, deoarece la 28 februarie 2013 s-a învoit de la conducătorul subdiviziunii pentru a se adresa la medic. Faptele imputate şi calificate de pîrît ca grave care au prejudiciat considerabil interesele publice, drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor, la emiterea ordinului de concediere nu au fost dovedite. Indică că angajatorul nu a solicitat o explicaţie scrisă privind fapta omisă, fiind lipsit de dreptul de a explica atitudinea şi să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le consideră necesare . ordinul de concediere i-a fost adus la cunoştinţă abia peste 25 zile.

În el nu sunt indicate temeiurile de drept ale aplicării sancţiunii. De la 04 martie 2013 pînă la 23 martie 2013 s-a aflat în concediu medical, pentru ce, conform art. 86 alin. (2) Codul muncii nu se admite concedierea în perioada aflării în concediu medical. Consideră reclamantul că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 149-ef din 04 martie 2013 a fost emis contrar prevederilor legii și cu încălcarea procedurii stabilite de art. 81 alin. (3), 86 alin. (2), 208 și art. 210 Codul muncii și urmează a fi anulat.

Solicită Constantin Neagu anularea ordinului MAI nr. 149-ef din 04 martie 2013 cu privire la concedierea lui Constantin Neagu din organele afacerilor interne, restabilirea în funcția anterior deținută de șef al Secției de poliție al CPR Taraclia, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu, încasarea unei compensații suplementare la sumele indicate în mărime de cel puțin 3 salarii medii lunare, repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistenţă juridică. La 31 mai 2013, Constantin Neagu a depus o cerere de concretizare a cerinţelor din acţiune indicînd suplimentar că reieşind din faptul că a fost concediat de către Ministerul Afacerilor Interne, respectiv urmează a fi restabilit în funcţia anterior deţinută.

Menţionează că conform Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată decît după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după audierea echitabilă a funcţionarului public de comisia de disciplină în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii. Consideră ordinul de concediere ilegal şi din considerentul că constatările de au stat la baza emiterii acestuia ţine de competenţa organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată, iar Ministerul Afacerilor Interne şi-a asumat o sarcină inadmisibilă, încît ordinul este viciat.

3 Prin urmare, cere Constantin Neagu anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 149 ef din 04 martie 2013 cu privire la concedierea lui Neagu Constantin din organele afacerilor interne, restabilirea în funcţia anterior deţinută de şef al secţiei de poliţie CPR Taraclia, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu şi anume reieşind din salariul mediu pentru această perioadă, încasarea unei compensaţii suplimentare la sumele indicate în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare, a prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată inclusiv cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 septembrie 2013 acțiunea a fost admisă parțial.

A fost anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 149ef din 04 martie 2013. A fost restabilit Constantin Neagu în funcția de șef al Secției de poliție a CPR Taraclia începând cu 26 septembrie 2013. A fost încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Constantin Neagu salariul pentru lipsa forțată de la lucru pentru perioada 04 martie 2013 până la 26 septembrie 2013 în sumă de 31819,84 lei și prejudiciu moral cauzat în mărime de 4725,72lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014 (datată greşit cu 21 aprilie 2014) a fost admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea lui Constantin Neagu a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 24 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Constantin Neagu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menținerea hotărârii primei instanțe. Recurentul Constantin Neagu, în motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a apreciat greșit circumstanțele pricinii, a interpretat greșit normele de drept material și normele de drept procedural, soluţia instanţei este în contradicţie cu probele administrate şi anexate la materialele dosarului, fiind adoptată fără a da o analiză amplă circumstanţelor de fapt şi de drept ale pricinii, decizia contestată neavînd putere de convingere.

Susține că intimatul în susținerea apelului nu a prezentat probe concludente prin care ar confirma că recurentul Constantin Neagu a lipsit nemotivat de la serviciu începând cu 28 februarie 2013 până la 04 martie 2013 și a comis fapte grave care ar prejudicia considerabil interesele publice, drepturile și interesele legitime ale cetățenilor. Indică că conform art. 208 Codul muncii, până la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicație scrisă cu privire la apta comisă. Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într- un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților. În funcție de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept este în drept să organizeze și o anchetă de serviciu.

În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-și exprime atitudinea și să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le consideră necesare. Or, procesul-verbal anexat ulterior la materialele dosarului , din care rezultă că Constantin Neagu a refuzat să dea explicații, este unul formal, întocmit din oficiu 4 de către angajator, în lipsa salariatului, acesta fiind anexat la materialele dosarului doar în faza de susțineri orale. Menționează că potrivit art. 59 alin. (3) al Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, sancțiunea disciplinară, cu excepția celei specificate la art. 58 lit. a), nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a faptei imputabile și după audierea echitabilă a funcționarului public de către comisia de disciplină în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii.

Instanţa de apel în motivarea deciziei contestate s-a baza pe constatările ce stau la baza emiterii ordinului nr. 149 ef din 04 martie 2013, care în opinia sa ţine exclusiv de competenţa organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată penale. Potrivit art. 8 CPC şi art. 6 par. 2 a Convenţiei Europene a Dreptului Omului , persoana este considerată nevinovată până când vinovăţia sa nu se va dovedi printr-o sentinţă definitivă. Menţionează că contrar normelor enunţate instanţa de apel la emiterea soluţiei şi-a atribuit calitatea de organ de urmărire penală, făcând trimitere în decizia sa, precum că lipsa faptei contravenţionale şi penale în acţiunile sale, nu exclude prezenţa temeiurilor care justifică eliberarea acestuia din funcţie, or, la caz lipseşte o asemenea sentinţă definitivă de condamnare sau de atragere la răspundere administrativă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Constantin Neagu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 5 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menționează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Constantin Neagu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Constantin Neagu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi