2rh-148/14 — Apărarea onoarei şi demnităţii

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2rh-148/14 Judecători: V. Varaniţa Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton, I. Secrieru, A. Panov Curtea Supremă de Justiţie Judecători: V. Doagă, I. Corolevschi, Iu. Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Liliana Catan, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Vladimir Bobeico, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Bobeico împotriva Săptămînalului regional „Plaiul Orheian”, cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii, încasarea prejudiciului moral şi publicarea dezminţirii, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 08 mai 2013, CONSTATĂ : Vladimir Bobeico a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Săptămînalului regional „Plaiul Orheian”, solicitînd obligarea pîrîtului să publice o dezminţire la aceiaşi rubrică şi pagină informaţia publicată la 21 mai 2010 în ziarul raional „Plaiul Orheian” nr. 21 (8605) în articolul „Plaiul Orheian atacat de „MURUIANU-2”; încasarea din contul Săptămînalului regional „Plaiul Orheian” în beneficiul lui Vladimir Bobeico prejudiciul moral în mărime de 100 000 lei; încasarea din contul autorului articolului „Plaiul Orheian atacat de „MURUIANU-2” în beneficiul lui Vladimir Bobeico prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 20 mai 2010, a fost convocată şedinţa Consiliului raional Orhei, la ordinea de zi fiind inclusă şi chestiune „Cu privire la activitatea ziarului „Plaiul Orheian”. În cadrul acestei şedinţe, redactorului- şef Vasile Roman i-au fost înaintate un şir de obiecţii cu privire exercitarea obligaţiunilor sale la ziarul nominalizat. Contrar codului deontologic al jurnalistului, în scopul răzbunării, Vasile Roman, în ziarul raional Orhei „Plaiul Orheian” nr.21 (8605) din 21 mai 2010, a publicat articolul „Plaiul Orheian atacat de „MURUIANU-2”, în care a scris că: „Cererea la Consiliul raional Orhei a fost depusă de către Vladimir Bobeică, un prieten bun al lui 1 Ion Stratulat.

Dar sunt sigur că semnăturile nu au fost colectate de el, fiindcă în listă numele îi este ortografiat Bobeico, adică aşa ca pe timpurile cînd era preşedinte al Executivului Raional după mai multe acuzaţii de corupţie făcute în presă, a fost impus să-şi dea demisia. Dar aşa şi n-a stat la răcoare, avînd prin documentele de la procuratură un certificat că-i grav bolnav psihic”. Consideră că pasajul sus-menţionat conţine informaţii, adică relatări cu caracter factologic şi informativ, ce-i lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 20 mai 2012, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Împotriva hotarîrii menţionate, Vladimir Bobeico a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea hotarîrii primei instanţe şi remiterea cauzei la rejudecare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012, apelul a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 20 mai 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi, în consecinţă, a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 06 martie 2013, Vladimir Bobeico a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 20 mai 2012, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 08 mai 2013, recursul declarat de Vladimir Bobeico a fost considerat inadmisibil. La 05 martie 2014, Vladimir Bobeico a înaintat cerere de revizuire a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 08 mai 2013, solicitînd admiterea acesteia şi casarea deciziei revizuite, cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de fond, invocînd ca temei de revizuire, reieşind din cele relatate în cerere, lit. b) a art. 449 CPC - i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu i-au fost şi nu i-au putut fi cunoscute anterior. Drept circumstanţe noi revizuentul invocă că la data de 18.02.2014 a parvenit un răspuns de la Consiliul Raional Orhei prin care se confirmă că acesta nu a fost silit să demisioneze din funcţia de Preşedinte al Comitetului Executiv Orhei şi nu a demisionat, dar a fost tranferat în altă funcţie - şef secţie al Combinatului de Fermentare a Tutunului or.

Chişinău. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. 2 Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s- a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie.

Din textul cererii de revizuire, înaintate la 05.03.2014, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013 invocînd ca temei lit. b) a art. 449 CPC. Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. 3 În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuientului ce ţin de faptul că la data de 18.02.2014 a parvenit un răspuns de la Consiliul Raional Orhei prin care se confirmă că acesta nu a fost silit să demisioneze din funcţia de Preşedinte al Comitetului Executiv Orhei şi nu a demisionat, dar a fost tranferat în altă funcţie - şef secţie al Combinatului de Fermentare a Tutunului or. Chişinău, nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. Mai mult, faptul invocat de revizuient, ţine de anumite circumstanţe, care puteau fi cunoscute anterior, în timpul judecării anterioare a pricinii.

În această ordine de idei, Colegiul constată cu certitudine că toate faptele invocate de revizuent ca circumstanţe pe care nu le-a cunoscut, dar care sunt determinante pentru revizuirea soluţiei, erau şi/sau puteau fi cunoscute la momentul examinării şi adoptării încheierii revizuite, însă acesta nu a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile 4 produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Vladimir Bobeico împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 08 mai 2013, în pricina civilă la acţiunea lui Vladimir Bobeico împotriva Săptămînalului regional „Plaiul Orheian”, cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii, încasarea prejudiciului moral şi publicarea dezminţirii. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Liliana Catan Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5