2ra-2699/14 — Încasarea prejudiciului material și moral

prima instanţă: S. Namașco dosarul nr. 2ra-2699/14 (Judecătoria Centru mun.Chișinău) instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican (Curtea de Apel Chișinău) DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând, fără participarea părţilor, recursurile declarate de către Bubuioc Maria și Ursan Luminița, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Bubuioc împotriva Luminiței Ursan cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, prin care apelul declarat de către Ursan Luminița a fost admis şi modificată hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 17 septembrie 2013, c o n s t a t ă La 21 decembrie 2012, Bubuioc Maria a depus cerere de chemare în judecată împotriva Luminiței Ursan cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea cererii, reclamanta Bubuioc Maria a indicat faptul că pârâta, Ursan Luminița, la data de 29 decembrie 2011, din motive necunoscute, a atacat-o din spate, lovind-o de mai multe ori cu geanta în care erau obiecte grele. Mai susține reclamanta că pârâta a continuat să-i aplice lovituri și după ce aceasta și-a pierdut cunoștința, fapt care i-a provocat leziuni corporale, și anume traumă cranio- cerebrală închisă. Ca urmare a circumstanțelor menționate în privința pârâtei Ursan Luminița au fost întocmite două procese verbale cu privire la contravenție în temeiul art.69 alin. (1) și art.78 din Codul Contravențional, care, fiind contestate, au fost menținute prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chișinău nr.5-16/2012 din 16.03.2012.

Mai susține reclamanta că, la data de 30 și 31 decembrie 2012, pârâta Ursan Luminița i-a expediat fiului său minor, prin intermediul internetului, mesaje de amenințare la viața reclamantei și a fiului acesteia. Astfel, în urma acțiunilor pârâtei, susține reclamanta, primește tratament prescris de medic, fiind nevoită a consulta permanent diferiți medici, suportând cheltuieli. În acest sens consideră că în acțiunile pârâtei sunt întrunite toate condițiile răspunderii delictuale privind repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale. În final indică reclamanta că prejudiciul moral, născut din cauzarea de daune (răspundere civilă delictuală) se repară de către cel care l-a cauzat altuia printr-o faptă ilicită extra-contractuală, fiind o sancțiune prevăzută de o regulă generală, iar fapta cu caracter și existența vinovăției în speță este dovedită și sancționată administrativ.

Solicită reclamanta Bubuioc Maria încasarea de la pârâta Ursan Luminița cu titlu de prejudiciu material suma de 13 375,61 lei, moral – suma de 15 000 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 17 septembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, cu încasarea din contul Luminiței Ursan în beneficiul Mariei Bubuioc a sumei de 13 375,61 lei întru repararea prejudiciului material, sumei de 2 000 lei întru repararea prejudiciului moral și taxa de stat în mărime de 305 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 apelul declarat de către Ursan Luminița a fost admis şi modificată hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 17 septembrie 2013, fiind micșorat cuantumul prejudiciului material dispus spre încasare de la 13 375,61 lei până la 4 287,80 lei și taxa de stat de la 305 lei până la 150 lei, în rest hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 17 septembrie 2013 fiind menținută.

La 15 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Bubuioc Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menținerea hotărârii primei instanțe cu încasarea cheltuielilor de judecată suplimentare în mărime de 2 500 lei. Recurenta-reclamantă, în motivarea recursului, a invocat faptul că aprecierea probelor de către instanța de apel a fost arbitrară, ceea ce a dus la soluționarea greșită a pricinii. Astfel, consideră că concluzia instanței de apel precum că tratamentul balneo-sanatorial urma să fie prescris în certificatul de vizită din 30 decembrie 2011 este una eronată, având în vedere că în urma acțiunilor ilicite ale intimatei-pârâte Ursan Luminița, soldate cu traumă cranio-cerebrală, până în prezent dânsa urmează tratament.

De asemenea, solicită recurenta compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în instanța de apel și recurs. La 19 august 2014, împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs şi Ursan Luminița, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acțiunii înaintate de Bubuioc Maria. Recurenta-pârâtă, în motivarea recursului, a invocat interpretarea și aplicarea eronată, de către instanţele ierarhic inferioare, a normelor de drept material. Susține recurenta-pârâtă că, în sensul art.1398 alin.(1) Cod civil, temeiul răspunderii delictuale este prezența delictului civil, care este compus dintr-o totalitate exhaustivă de elemente și condiții, precum ar fi – fapta ilicită, prejudiciul și vinovăția, precum și raportul cauzal dintre cele indicate și anume existența 2 acestor elemente indispensabile angajează răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate.

Prin urmare, susține că intimata-reclamantă urma a-și proba pretențiile în strictă conformitate cu art.118 CPC. Astfel, invocă recurenta-pârâtă că, atât prima instanță, cât și instanța de apel au stabilit greșit existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a sa și prejudiciul material pretins de către intimată în baza înscrisurilor probatorii prezentate. În acest sens susține recurenta-pârâtă că, din copiile cartelei medicale nu rezultă cu certitudine că anume medicamentele procurate de către intimată au fost prescrise de către medic după consultația din 29 decembrie 2011, iar, în urma analizei medicamentelor prescrise de către medic prin aceste rețete, cu cele din cecurile de casă, se observă o diferență evidentă atât ca conținut, cât și cronologic.

Mai consideră recurenta-pârâtă neîntemeiată și încasarea sumei pentru serviciile medicale prestate de SPB ”Constructorul”, întrucât intimata-reclamantă nu a argumentat care au fost serviciile medicale prestate și care a fost necesitatea acestora în raport cu leziunile corporale ca urmare a incidentului din 29 decembrie 2011. La 04 august 2014 și 05 septembrie 2014 în adresa Luminiței Ursan a fost expediată copia recursului declarat de către Bubuioc Maria, şi respectiv în adresa Mariei Bubuioc copia recursului declarat de Ursan Luminița, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 30 septembrie 2014 Bubuioc Maria a depus referință la recursul declarat de către Ursan Luminița, în care a invocat netemeinicia acestuia, susținând că instanțele ierarhic inferioare au constatat cert că acțiunea ilicită pasibilă de angajare a răspunderii delictuale o constituie acțiunile intenționate ale recurentei- pârâtă în rezultatul cărora i-a fost provocată o vătămare neînsemnată a sănătății, și chiar până în momentul de față vătămarea cauzată de recurenta-pârâtă îi provoacă disconfort fizic și psihic, primind tratament continuu prescris de medic. Intimata-pârâtă Ursan Luminița nu şi-a valorificat dreptul procedural de a depune referinţă la recursul declarat de către Bubuioc Maria. În conformitate cu art. 434 al.

(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel, a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 20 iunie 2014, astfel, și recursul declarat de către Ursan Luminița se consideră depus în termen. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014 recursurile Mariei Bubuioc și a Luminiței Ursan au fost declarate admisibile. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursurilor declarate și a referinței prezentate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul Luminiței Ursan urmează a fi respins ca neîntemeiat, iar recursul declarat de Bubuioc Maria urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente. 3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Conform art.1398 lin. (1) CC, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Iar, conform art.616 alin. (2) CC, în cazul vătămării integrităţii corporale sau al altei vătămări a sănătăţii, precum şi în cazul privaţiunii ilegale de libertate, cel vătămat poate cere şi pentru prejudiciul nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri conforme principiilor echităţii. Potrivit art.14 alin. (2) CC, se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). În conformitate cu art.130 alin. (3) CPC, fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă în mod cert faptul că la 29 decembrie 2011 Bubuioc Maria a fost agresată de către Ursan Luminița, primei fiindu-i cauzate leziuni corporale stabilite prin Raportul de examinare medico-legală nr.6655 din 30 decembrie 2011. Ca urmare a acestui fapt, în privința Luminiței Ursan, au fost întocmite procesele-verbale cu privire la contravenție din 04 ianuarie 2012 în temeiul art.78 alin. (2) și art.69 alin. (1) Cod Contravențional, rămase în vigoare prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chișinău nr.5-46/2012 din 16 martie 2012. Prin Certificatul de vizită nr.95779 din 30 decembrie 2011 este confirmat faptul că recurenta-reclamantă Bubuioc Maria a suferit o comoție cerebrală ca urmare a incidentului din 29 decembrie 2011. Ulterior, la 19 decembrie 2012, în baza extrasului eliberat de Centrul Consultativ Diagnostic, recurentei-reclamante Bubuioc Maria, i-a fost stabilit diagnosticul – consecințele traumei cranio- cerebrale din 2011, fiindu-i eliberată și Adeverință pentru primirea biletului de tratament la sanatoriul ”Morșinschii”, iar în fișa balneo-sanatorială nr.36 din 11 decembrie 2012 la diagnostic fiind de asemenea stipulat – consecințele traumei cranio-cerebrale din 2011. Astfel, Colegiul civil,

comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept ale prezentei pricini și anume legătura cauzală între incidentul care a avut loc la data de 29.11.2011 și agravarea stării de sănătate a recurentei-reclamante cu efectuarea investigațiilor medicale necesare și a tratamentelor medicale și balneo-sanatoriale pentru ameliorarea stării de sănătate, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată. Instanța de apel însă a apreciat arbitrar proba prezentată de către recurenta- reclamantă Bubuioc Maria – foaia balneo-sanatorială ”Morșinschii”, considerând-o abuziv ca nepertinentă și respectiv a dispus modificarea hotărârii primei instanțe 4 diminuând cuantumul prejudiciului material cauzat.

Or, faptul neindicării în certificatul de vizită medicală de urgență din 30 decembrie 2011 a tratamentului balneo-sanatorial nu poate fi apreciat drept lipsă de necesitate a acestui tratament.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține că, conform pct.14 alin.2 lit.g) din Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală aprobat prin Hotărârea Nr. 1387 din 10.12.2007, asistenţa medicală primară acordată de medicul de familie, în comun cu echipa sa, include următoarele servicii şi activităţi - servicii medicale curative - prescrierea, prin bilet de trimitere, a investigaţiilor paraclinice şi de diagnosticare, inclusiv cu utilizarea testelor expres de laborator, precum şi a serviciilor de fizioterapie şi reabilitare medicală cu metode fizice, ca o consecinţă a actului medical propriu şi în concordanţă cu diagnosticul prezumtiv, pentru confirmarea, infirmarea sau diferenţierea diagnosticului în scop profilactic, de supraveghere şi tratament, inclusiv de reabilitare.

Astfel, tratamentul de reabilitare este prescris de medicul de familie și nicidecum de medicul care prestează asistență medicală de urgență. În acest context, nu este nici legal și nici necesar ca certificatul de vizită la Departamentul medical de urgență să facă trimitere la foaia de tratament balneo-sanatorial. În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bubuioc Maria urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. Respectiv, recursul declarat de către Ursan Luminița, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îl consideră neîntemeiat și necesar de respins.

Nu pot fi reținute argumentele recurentei-pârâte Ursan Luminița cu privire la faptul că unele medicamente costul cărora se solicită a fi compensat nu corespund epicrizei medicale, deoarece aceasta a avut reala posibilitate de a combate în cadrul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare probele prezentate, inclusiv și prin audierea unor specialiști în domeniu sau numirea unei expertize judiciare. Referitor la cheltuielile de asistență juridică solicitate de către recurenta- reclamantă Bubuioc Maria pentru compensare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reține următoarele. În conformitate cu art. 96 alin. (1) şi (11) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Potrivit Actului-Anexă la contractul de asistență juridică nr.8 din 18.02.2013, lucrările îndeplinite în temeiul contractului de asistență juridică sunt în valoare de 2 500 lei, și aceste lucrări au fost constituite anume din: examinarea materialelor cauzei, examinarea cererii de apel și pregătirea referinței în forma scrisă, pregătirea cererii de recurs (f.d. 83). 5 Bonul de plată nr. ES 166482 din 08 martie 2013 atestă achitarea de către Bubuioc Maria în beneficiul CA ”Olga Bogaci” a sumei de 2 500 lei cu titlu de cost al serviciilor juridice (f.d.

84). Se reiterează că atât conform normelor de drept procesual civil naţional, cât şi unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o despăgubire a cheltuielilor de judecată incluzând şi cheltuielile pentru asistenţă juridică, poate fi acordată doar în cazul când acestea sunt necesare, reale şi rezonabile după cuantum (speţa Rossi şi Variale c. Italiei, hotărârea din 03 iunie 2014). În lumina celor enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că avocatul Olga Bogaci și avocatul stagiar Grosu Ghenadie efectiv au prestat către Bubuioc Maria servicii de asistenţă juridică, ultima fiind îndreptăţită la o compensare a cheltuielilor suportate deoarece acestea satisfac criteriile prestabilite ale realităţii şi necesităţii.

Astfel, ţinând cont de esenţa juridică a prezentei speţe, munca efectiv depusă de către avocat, instanţa de recurs consideră că suma de 2 500 lei reprezintă o compensaţie rezonabilă şi echitabilă pentru cheltuielile de asistenţă juridică suportate de către recurenta-reclamantă Bubuioc Maria. Totodată, urmează a fi compensate și cheltuielile de judecată constituite din achitarea taxei de stat la depunerea recursului în sumă de 136,40 lei.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, decizia instanţei de apel fiind ilegală şi fundamentată pe o interpretare şi aplicare eronată a normelor de drept procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Ursan Luminița, a admite recursul declarat de către Bubuioc Maria, a casa integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014 şi a menţine hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 17 septembrie 2013 și dispunerea încasării cheltuielilor de asistență juridică și a taxei de stat din contul intimatei-pârâtă Ursan Luminița în beneficiul recurentei-reclamante Bubuioc Maria.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ursan Luminița. Se admite recursul declarat de către Bubuioc Maria. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 17 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Bubuioc împotriva Luminiței Ursan cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Se încasează din contul Luminiței Ursan în beneficiul Mariei Bubuioc cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 500 lei și taxa de stat achitată la 6 depunerea recursului în sumă de 136,40 lei, iar în total de încasat suma de 2 636 (două mii șase sute treizeci și șase) lei și 40 bani.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță 7