2ra-949/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate, încasarea sumei

prima instanţă: V. Pruteanu dosarul nr. 2ra-949/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursurilor declarate de avocatul Andrei Briceac şi avocatul Căpăţînă Ion, în interesele Nataliei Bendic, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Arman Mihail împotriva Nataliei Bendic, intervenient accesoriu Societatea Comercială „Resconscivil” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului, încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Bendic Natalia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 februarie 2013, c o n s t a t ă La data de 19 martie 2012 Arman Mihai a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Bendic cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului, încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în iarna anului 2003, aflîndu-se la odihnă în România, a făcut cunoştinţă cu Bendic Natalia. De la început Bendic Natalia cunoştea că dînsul este căsătorit şi a acceptat modalitatea şi forma întîlnirilor. În toamna anului 2005, Natalia Bendic a insistat ca el să-i cumpere un automobil, iar la data de 03 octombrie 2005, i-a procurat automobilul de model „Suzuki Swiet”, de la SRL „Continent”, contractul de vînzare-cumpărare a automobilului fiind încheiat pe numele Nataliei Bendic, din motiv ca soţia să nu afle.

A mai indicat Arman Mihail că din a doua jumătate a anului 2006, relaţiile s- au înrăutăţit, îndeosebi după ce Natalia Bendic i-a comunicat că este însărcinată. Fiind prins de ideea că acest copil este fiul lui, a acceptat paternitatea. Ulterior, pîrîta a insitat că copilul trebuie să aibă o locuinţă. În acest sens, reclamantul a indicat că dînsul personal a contractat cu compania de conrucţie „Reconscivil” SRL pentru construcţia imobilului, însă contractul a fost negociat şi încheiat în numele pîrîtei. Susţine Arman Mihail că a achitat integral costul imobilului, fapt ce se confirmă prin declaraţiile reprezentantului antreprenorului SRL „Reconscivil”. După finisarea lucrărilor de construcţie a apartamentului a mai investit o sumă de 205 000 lei pentru finisarea lui.

Menţionează reclamantul că între timp relaţiile cu pîrîta au devenit ostile. Pîrîta i-a adus la cunoştinţă că dînsul nu este tatăl biologic al copilului, fapt confirmat şi prin expertiza biologică. În astfel de circumstanţe reclamantul se consideră îndreptăţit de a solicita recunoaşterea dreptului de proprietate asupra banilor în sumă de 923 500 lei, care au fost achitaţi de către el SC „Resconscivil” SRL pentru construcţia apartamentului nr. 10 din casa de locuit amplasată în Chişinău, str. Onosifor Ghibu 7/4, încasarea de la Bendic Natalia a sumei de 923 500 lei, ce constituie costul imobilului si cheltuielile aferente, precum si încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 februarie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. A fost recunoscut dreptul de proprietate a lui Arman Mihail asupra mijloacelor băneşti în sumă de 718 500 lei. S-a încasat de la Bendic Natalia în beneficiul lui Arman Mihail suma de 718 500 lei, şi parţial cheltuieli de judecată în sumă de 4500 lei, în total 723 000 lei. S-a încasat de la Bendic Natalia în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 5 000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Bendic Natalia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 februarie 2013. Instanţa de apel a constatat că prima instanţă întemeiat a ajuns la concluzia despre admiterea acţiunii privind recunoaşterea dreptului de proprietate a lui Arman Mihail asupra sumei de bani şi încasarea de la Bendic Natalia în beneficiul lui Arman Mihail a sumei de 718 500 lei.

Faptul achitării costului apartamentului nr. 10 din str. O. Ghibu 7/4 mun. Chişinău de către Arman Mihail este confirmat atît prin declaraţiile martorilor cît şi certificatul eliberat de SRL „Reconscivil”, prin care se atestă că suma investiţiei de 718 500 lei a fost încasată de la Arman Mihail. Apelanta Bendic Natalia nu a prezentat probe întru confirmarea faptului achitării apartamentului de către ea din sumele de bani obţinute din transferurile băneşti efectuate de fratele ei. Prin răspunsurile de la băncile comerciale se resping argumentele Nataliei Bendic că ar fi deţinut surse financiare, primite de la fratele său. 2 La data de 24 decembrie 2013 avocatul Andrei Briceac în interesele Nataliei Bendic a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului şi casarea hotărîrilor judecătoreşti.

În motivarea recursului s-a invocat că instanţele de judecată au aplicat eronat normele de drept procedural, prin faptul că au ignorat prevederile art. 123 alin. (2) CPC şi art. 16 CPC. În acest sens, recurentul a menţionat că anterior Arman Mihail s-a adresat cu acţiune similară, solicitînd stabilirea faptului concubinajului şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 10 din mun. Chişinău, str. O. Ghibu 7/4 şi prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 septembrie 2009, rămasă irevocabilă, acţiunea a fost respinsă. În susţinerea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material prin neaplicarea legii care trebuia a fi aplicată şi anume prevederilor art. 514 Cod civil.

În acest sens, se invocă că instanţa de fond a obligat pe Natalia Bendic să achite lui Arman Mihail suma de 718 500 lei, în pofida faptului că între părţile litigante nu există un raport obligaţional. La fel, se invocă interpretarea eronată a prevederilor art. 374 alin. (1) Cod civil, conform cărora proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia. După recurent, instanţele urmau să stabilească că obiect al revendicării pot fi bunurile individual determinate şi care există în natură la momentul înaintării acţiunii în revendicare. Banii sunt atribuiţi la categoria de bunuri determinate generic, care sunt folosiţi la prima întrebuinţare prin ieşirea din patrimoniul persoanei.

Prin urmare, banii nu pot fi obiect al acţiunii în revendicare. De asemenea, recurenta menţionează despre aprecierea arbitrară de către instanţa de judecată a probei cu martori. La 02 ianuarie 2014 avocatul Căpăţînă Ion în interesele Nataliei Bendic a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului s-a invocat că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au ignorat deciziile Curţii Supreme de Justiţie, care sunt irevocabile şi care au constatat cu certitudine faptul pe cauza dată, că între Arman Mihail şi Bendic Natalia nu există nici un raport juridic şi că pentru procurarea şi repararea apartamentului litigios toate bonurile de plată sunt pe numele Nataliei Bendic.

Se mai menţionează că instanţa de fond şi ulterior instanţa de apel urmau să aprecieze critic declaraţiile martorilor pe care se bazează hotărîrea adoptată, deoarece nu există vreun act legal, vreun înscris care ar dovedi faptul că Arman Mihail a achitat careva sume de bani pentru procurarea apartamentului. 3 Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de avocatul Andrei Briceac şi avocatul Căpăţînă Ion, în interesele Nataliei Bendic, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele recursurilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sunt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în 4 speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de avocatul Andrei Briceac şi avocatul Căpăţînă Ion, în interesele Nataliei Bendic, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de avocatul Andrei Briceac şi avocatul Căpăţînă Ion, în interesele Nataliei Bendic, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 5