2ra-1329/14 — Împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie

prima instanţă: A. Bostan dosarul nr. 2ra-1329/14 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Pădurean Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pădurean Sergiu împotriva Oxanei Vortolomei cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Pădurean Sergiu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hănceşti din 19 iulie 2013 c o n s t a t ă La data de 30 iulie 2012 Pădurean Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oxanei Vortolomei cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că s-a aflat în relaţii de căsătorie cu pîrîta începînd cu 02 mai 2009 până la 02 iulie 2011, cînd căsătoria a fost desfăcută. În anul 2009 a procurat din banii săi automobilul uzat de model „Moskvici 400”, n/î ST AS 546. A invocat reclamantul că neavînd un loc de parcare, a ajuns la o înţelegere cu socrul său de a parca automobilul la el în ogradă în s. Dubovca, r-nul Hînceşti. După divorţ nu a ridicat automobilul. În luna septembrie 2011 a încercat să ridice automobilul, însă socrul său Vortolomei Nicolae, cît şi pîrîta nu i-au permis acest lucru, invocînd că bunul dat a fost dobîndit în perioada conveţuirii în familie, constituind avere comună în devălmăşie a ambilor soţi şi urmează a fi împărţit.

Invocă reclamantul că în mod amiabil nu a fost posibil de soluţionat litigiul. Solicită reclamantul împărţirea averii şi anume a automobilului uzat de model Moskvici 400”, prin atribuirea lui a bunului dat în natură. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 19 iulie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, lui Pădurean Sergiu i s-a atribuit în natură bunul mobil - automobilul de model „Moskvici – 400”, a/f/l951, n/î ST AS 546, procurat la preţul de 1500 EUR. S-a încasat de la Pădurean Sergiu în beneficiul Oxanei Vortolomei o sultă bănească, pentru cota parte ideală de ½ din bunul mobil supus partajului - în mărime de 750 EUR - în MDL - conform cursului oficial al BNM la data executării prezentei hotărîri.

S-a încasat de la Pădurean Sergiu şi Vortolomei Oxana taxa de stat în beneficiul statului a cîte 376 lei 75 bani, fiecare. Prin decizi Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Pădurean Sergiu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hănceşti din 19 iulie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă au constatat că bunul - automobilul de model „Moskvici – 400”, a/f/l951, n/î ST AS 546, partajul căruia se solicită, a fost procurat în anul 2009 din sursele comune ale părţilor la preţul de 1500 euro şi de la momentul cumpărării acesta nu a fost folosit, aflîndu-se în aceiaşi stare tehnică pînă în prezent. Instanţele au menţionat că deoarece partajul bunului mobil nu poate fi realizat pe cote-părţi, unuia dintre soţi urmează a-i fi atribuit bunul în natură, iar altuia cota parte din costul bunului în expresie bănească.

Din considerentul că Pădurean Sergiu a declarat că automobilul a fost procurat în scopul de a fi folosit în cadrul activităţii sale profesionale - pentru şedinţele foto-video, s-a atribuit acestuia automobilul de model „Moskvici – 400”, a/f 1951, n/î ST AS 546, procurat la preţul de 1500 Euro, iar pîrîtei Vortolomei Oxana - o compensaţie bănească pentru cota parte ideală de ½ din bunul mobil supus partajării - în mărime de 750 Euro. Instanţa de apel şi prima instanţă nu au luat în consideraţie raportul de evaluare nr. 0308802 al Camerei de Comerţ şi Industrie Hînceşti, potrivit căruia valoarea de piaţă la data evaluării 07.02.2013 a autoturismului de model „Moskvici 400” constituie suma de 962 lei, motivînd că la partajul bunului se ia în calcul valoarea acestuia de la procurare, automobilul fiind procurat conform preţului de piaţă la suma de 1500 Euro şi fiind achitat din bugetul familiei.

Pădurean Sergiu a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi remiterea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat interpretarea eronată a normelor de drept material. În acest sens recurentul invocă că instanţele, afirmînd, în temeiul art. 20 Codul Familiei, că bunul în litigiu constituie proprietate în devălmăşie, au ignorat prevederile art. 370 Cod civil care prevede că împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se face proporţional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului. La fel, invocă că instanţele eronat au constat că bunul a fost procurat din veniturile comune.

În acest sens recurentul menţionează că pînă la procurarea 2 automobilului a desfăşurat activitate de antreprenoriat în bază de patentă, genul activităţii de antreprenoriat fiind fotografierea, confecţionarea şi vînzarea fotografiilor executate în mod individual, servicii video. Acestea dovedesc că bunul ar fi fost cumpărat din venituri personale. Mai indică că instanţele eronat au constatat preţul automobilului 1500 euro fără a dispune de un act juridic confirmativ în acest sens. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Pădurean Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele recursului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Pădurean Sergiu , în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pădurean Sergiu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Pădurean Sergiu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4