2ra-2334/14 — Partajarea averii proprietate comuna în devălmășie

prima instanţă – Gh. Burdujan dosarul nr. 2ra-2334/14 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Stog Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Batrînac Nina împotriva lui Stog Anatolie cu privire la partajarea averii proprietate comună în devălmăşie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Batrînac Nina, casată integral hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 16 ianuarie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă La 02 octombrie 2013 Batrînac Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stog Anatolie cu privire la partajarea averii proprietate comună în devălmăşie.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, a înregistrat căsătoria cu pîrîtul la 10 octombrie 1992 la Primăria s. Abaclia r-l Basarabeasca. Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 16 noiembrie 2005, a fost confirmată tranzacţia de împăcare dintre soţi privind partajarea proprietăţii comune în devălmăşie dobîndite în timpul căsătoriei şi anume asupra casei de locuit şi asupra bunurilor aflate în aceasta. La fel, s-a convenit că în caz dacă se vor stabili şi alte bunuri ce nu au fost incluse în acord, vor fi partajate benevol, iar dacă nu se va ajunge la o înţelegere în comun, partea interesată va fi în drept de a se adresa în instanţa de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 10 iulie 2007, căsătoria între soţi a fost desfăcută.

Susţine că în timpul căsătoriei părţile au dobîndit 3 terenuri cu regim de bunuri proprietate comună în devălmăşie care nu au fost supuse partajării prin tranzacţia de împăcare şi anume: terenul cu suprafaţa de 0,1569 ha cu nr. cadastral 1210206138 evaluat la preţul de 1637 lei din s. Abaclia str. Ştefan cel Mare r-l Basarabeasca; terenul cu suprafaţa de 0,4788 ha cu nr. cadastral 1210103122 evaluat la preţul de 4996 lei din extravilanul s. Abaclia r-l Basarabeasca; terenul cu suprafaţa de 0,1213 ha cu nr. cadastral 1210101322 evaluat la preţul de 1266 lei din extravilanul s. Abaclia r-l Basarabeasca. Deoarece pîrîtul refuză de a partaja terenurile în mod benevol, Batrînac Nina s-a adresat cu prezenta acţiune privind împărţirea acestora în cote-părţi egale, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 16 ianuarie 2014, a fost respinsă acţiunea ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, a fost admis apelul declarat de către Batrînac Nina, casată integral hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 16 ianuarie 2014 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă integral, fiind dispusă partajarea averii proprietate comună în devălmăşie, cu atribuire în proprietatea lui Batrînac Nina şi Stog Anatolie a cîte ½ cotă-parte din terenul cu suprafaţa de 0,1569 ha cu nr. cadastral 1210206138 din s. Abaclia str. Ştefan cel Mare r-l Basarabeasca; ½ cotă-parte din terenul cu suprafaţa de 0,4788 ha cu nr. cadastral 1210103122 din extravilanul s. Abaclia r-l Basarabeasca; ½ cotă-parte din terenul cu suprafaţa de 0,1213 ha cu nr. cadastral 1210101322 din extravilanul s. Abaclia r-l Basarabeasca.

A fost încasat de la Stog Anatolie în beneficiul lui Batrînac Nina cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei, 237 lei şi 178 lei pentru taxa de stat achitată. La 16 iulie 2014 Stog Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, concluziile instanţei de apel expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Astfel, la 16 noiembrie 2005 între soţi prin tranzacţie de împăcare a fost partajată averea lor comună, care nu a fost contestată în vreun mod. La înaintarea acţiunii Batrînac Nina nemijlocit a indicat că aceste terenuri au fost dobîndite în timpul căsătoriei, însă nu a menţionat şi faptul că de existenţa lor a aflat recent.

Or, în cazul dat intimata a omis termenul de prescripţie de intentare a acţiunii de 3 ani prevăzut de art. 267 Cod civil. Nu putea fi admisă nici repunerea în termen a acţiunii, în cazul în care termenul pentru intimată a expirat încă în anul 2009. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Stog Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Stog Anatolie asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Stog Anatolie ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Stog Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat